Comisia Europeană a decis să trimită scrisori de punere în întârziere mai multor state membre care nu au notificat măsurile naționale adoptate pentru transpunerea completă a unor directive europene al căror termen a expirat recent. Potrivit executivului european, statele vizate au acum două luni pentru a răspunde și pentru a finaliza transpunerea, în caz contrar Comisia putând trece la etapa următoare a procedurii și emite un aviz motivat. Bruxelles-ul spune că situațiile identificate privesc netranspunerea completă a directivelor și cere statelor să își alinieze urgent legislația la cerințele UE.

Pe scurt

1. Comisia Europeană a deschis noi proceduri de infringement împotriva mai multor state membre pentru netranspunerea completă a unor directive UE.

2. România este printre statele vizate în toate cele trei dosare anunțate, ESAP, CRD6 și directiva privind probele electronice.

3. În dosarul ESAP, 19 state membre sunt vizate pentru că nu au transpus integral modificările necesare pentru transmiterea informațiilor publice către punctul unic european de acces.

4. În dosarul CRD6, 22 de state membre nu au comunicat transpunerea completă a directivei care actualizează cadrul prudențial bancar al UE.

5. În dosarul privind probele electronice, alte 22 de state membre sunt vizate pentru netranspunerea directivei care ar trebui să ofere autorităților un canal sigur pentru a obține date electronice de la furnizori de servicii din UE.

Prima procedură anunțată de Comisie vizează transpunerea incompletă a directivei omnibus privind European Single Access Point, ESAP. Scrisori de punere în întârziere au fost trimise Belgiei, Bulgariei, Ciprului, Danemarcei, Estoniei, Greciei, Spaniei, Franței, Italiei, Letoniei, Luxemburgului, Lituaniei, Maltei, Țărilor de Jos, Poloniei, Portugaliei, României, Sloveniei și Suediei. Potrivit Comisiei, aceste state nu au transpus integral modificările introduse în 15 directive, modificări care prevăd ca anumite informații publice despre companii să fie trimise către ESAP într-un format specific și cu metadate asociate. Termenul pentru această transpunere a expirat la 10 ianuarie 2026.

Executivul european prezintă ESAP ca parte a unui pachet legislativ mai larg, menit să ofere investitorilor și altor actori relevanți un mecanism centralizat prin care să poată accesa mai ușor informații publice comparabile și utilizabile. Comisia spune că acest sistem ar trebui să crească vizibilitatea companiilor în fața investitorilor, să lărgească sursele de finanțare și să ajute mai ales întreprinderile mici din piețe de capital mai mici să atragă atenție din partea investitorilor europeni și internaționali. În același timp, proiectul este legat explicit de obiectivele Uniunii economiilor și investițiilor și de integrarea piețelor de capital din UE.

Comisia explică și calendarul în etape al ESAP. Prima fază a presupus transpunerea modificărilor aduse Directivei privind transparența până la 10 iulie 2025. Pentru fazele a doua și a treia, care implică cele 15 directive menționate, termenul a fost 10 ianuarie 2026. Prima fază a funcționării efective începe în iulie 2026, când companiile care intră sub incidența Directivei privind transparența, a Regulamentului privind prospectul și a Regulamentului privind vânzările în lipsă ar urma să înceapă să transmită informații către ESAP. În fazele următoare, numărul divulgărilor publice va crește treptat până la aproximativ 200 de seturi de date provenite din 50 de acte legislative.

Al doilea dosar anunțat privește directiva a șasea privind cerințele de capital, CRD6. Comisia a trimis scrisori de punere în întârziere Belgiei, Bulgariei, Germaniei, Estoniei, Irlandei, Greciei, Spaniei, Franței, Croației, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Luxemburgului, Maltei, Țărilor de Jos, Austriei, Poloniei, Portugaliei, României, Slovaciei, Finlandei și Suediei. Potrivit instituției, aceste 22 de state nu au comunicat transpunerea completă a directivei care modifică cadrul prudențial bancar european. Termenul de transpunere a expirat tot la 10 ianuarie 2026.

Comisia descrie CRD6 drept o actualizare importantă a cadrului prudențial bancar al UE. Directiva urmărește armonizarea regulilor aplicabile sucursalelor unor întreprinderi bancare din țări terțe care oferă servicii în Uniune, prin impunerea unui set de cerințe minime și reguli armonizate minime. În plus, textul vizează armonizarea puterilor și instrumentelor de supraveghere în mai multe domenii, inclusiv tranzacțiile relevante din punct de vedere prudențial, penalitățile periodice, evaluările de tip fit-and-proper și independența supraveghetorilor. Comisia mai spune că directiva întărește și tratamentul riscurilor de mediu, sociale și de guvernanță, prin integrarea mai bună a gestionării acestora în cadrul prudențial. În formularea executivului european, directiva aduce beneficii cetățenilor prin consolidarea stabilității financiare și prin asigurarea faptului că băncile pot continua să ofere credite și servicii în orice condiții economice.

Al treilea dosar vizează directiva privind probele electronice, e-evidence. Scrisori de punere în întârziere au fost trimise Belgiei, Bulgariei, Cehiei, Estoniei, Irlandei, Greciei, Spaniei, Franței, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Luxemburgului, Ungariei, Maltei, Țărilor de Jos, Austriei, Poloniei, Portugaliei, României, Sloveniei, Finlandei și Suediei. Comisia spune că aceste state nu au comunicat transpunerea completă a directivei și amintește că termenul pentru transpunere a fost 18 februarie 2026.

În explicațiile sale, Comisia prezintă această directivă ca pe un instrument menit să ofere autorităților naționale un canal sigur pentru a obține probe electronice de la furnizori de servicii din Uniune, chiar dacă sediul central al acestora se află într-o țară terță. Directiva impune tuturor furnizorilor de servicii care oferă servicii în Uniune să desemneze un reprezentant legal sau un sediu desemnat care să poată primi, executa și aplica solicitările autorităților de aplicare a legii privind colectarea de probe electronice. Comisia dă ca exemplu situația în care procurorii sau judecătorii din UE pot obține rapid date relevante pentru anchete penale sau proceduri judiciare de la o companie stabilită în afara Uniunii prin contactarea reprezentantului său legal din UE. Executivul european leagă astfel directiva de sprijinirea activității autorităților judiciare și de aplicare a legii și de creșterea siguranței cetățenilor europeni.

Din punct de vedere procedural, toate cele trei cazuri se află în aceeași etapă, cea a scrisorii de punere în întârziere. Aceasta este prima fază formală a unei proceduri de infringement. Comisia le acordă statelor membre două luni pentru a răspunde, pentru a finaliza transpunerea și pentru a notifica măsurile adoptate. În lipsa unui răspuns satisfăcător, instituția poate decide să emită un aviz motivat, adică să treacă la etapa următoare a procedurii.

Amploarea geografică a acestor proceduri este, în sine, un element de știre. Nu este vorba despre o abatere izolată a unuia sau a două state, ci despre întârzieri larg răspândite în transpunerea unor directive recente și tehnice, în special în domenii care țin de funcționarea piețelor de capital, stabilitatea sistemului bancar și cooperarea judiciară digitală. România apare pe toate cele trei liste, ceea ce face subiectul relevant și din perspectivă națională, chiar dacă anunțul Comisiei nu intră în detalii privind motivele întârzierii sau stadiul concret al legislației interne din fiecare stat.

Pentru Bruxelles, mesajul politic al acestor decizii este că adoptarea legislației europene nu este suficientă dacă statele membre nu o transpun complet și la timp. În toate cele trei cazuri, Comisia insistă nu doar pe obligația formală de notificare, ci și pe efectele concrete pe care transpunerea incompletă le poate avea asupra pieței interne, a accesului la finanțare, a stabilității financiare sau a anchetelor penale. Din acest punct de vedere, procedurile anunțate nu sunt prezentate ca simple corecții administrative, ci ca intervenții necesare pentru funcționarea efectivă a unor politici europene deja adoptate.

Procedurile de infringement pentru netranspunerea directivelor sunt unul dintre instrumentele standard prin care Comisia Europeană urmărește aplicarea dreptului UE. Atunci când termenul de transpunere a unei directive expiră și un stat membru nu notifică măsurile naționale necesare, Comisia poate deschide procedura prin trimiterea unei scrisori de punere în întârziere, urmată, dacă este cazul, de un aviz motivat și, în cele din urmă, de sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Cele trei dosare anunțate de Comisie la 27 martie 2026 privesc domenii foarte diferite, dar toate au o componentă puternică de integrare europeană. ESAP ține de crearea unui punct unic de acces la informații publice despre companii și de aprofundarea piețelor de capital. CRD6 actualizează regulile de supraveghere bancară și tratamentul riscurilor, inclusiv ESG. Directiva privind probele electronice urmărește să facă mai eficientă cooperarea dintre autoritățile judiciare și furnizorii de servicii digitali. În toate aceste cazuri, transpunerea incompletă afectează direct capacitatea UE de a transforma regulile adoptate la Bruxelles în instrumente funcționale la nivelul tuturor statelor membre.