Am fost, sunt și voi fi un susținător al energiei nucleare. Din mai multe motive. Primul: decarbonizarea fără energie nucleară nu se poate face. Multiplele crize și șocuri din ultimii ani ne-au pus în fața unei realități dure: ne-am bazat prea mult pe ceea ce ne-au oferit alții, fără să fim conștienți că ceea ce vine cu costuri mici o să ne coste scump și foarte scump la un moment dat. Noua orientare a politicilor europene spre susținerea creșterii capacităților de producție a energiei nucleare este un semnal bun, care însă vine după o perioadă complicată, care ne-a costat foarte mult.
Ambiția de a duce la capăt procesul de decarbonizare al Uniunii Europene, care a venit cu costurile aferente, s-a suprapus cu crizele din energie provocate de pandemie și, ulterior, de agresiunea Rusiei asupra Ucrainei. Loviturile au venit într-o Europă majoritar dependentă de gazul rusesc, cu capacități de producție a energiei verzi în creștere, însă fără rețele modernizate, solide și fără un sistem de transport al energiei consolidat și diversificat. A fost ca în scrierile lui Marin Preda: la un moment dat, timpul nu a mai avut răbdare cu noi. Și ne-am trezit puși în fața faptului că trebuie să luăm decizii cât mai rapide, pentru că altfel energia devenea unul dintre cele mai mari produse de lux. Și cu energie funcționează aproape totul. Asta ne-a afectat cetățenii, industria și, implicit, competitivitatea.
De aceea, ca ministru al Energiei, am luat decizii curajoase de a încuraja și susține producția de energie nucleară, având în vedere că, de altfel, suntem o țară cu tradiție și profesioniști în acest domeniu.
Au existat reticențe, iar negocierile pentru facilitarea investițiilor în acest sector au fost complicate. Pentru că am insistat pe luarea acestor decizii când, la nivel european, exista clar un trend anti-energie nucleară. Dar este important că, în prezent, ne dăm seama că energia nucleară are avantaje, este energie curată, care ne ajută să menținem stabil sistemul energetic al Uniunii Europene.
România se află în etape avansate de consolidare a aportului de energie nucleară din mixul energetic național. Am deblocat proiectul de construcție a reactoarelor 3 și 4, am renunțat la contractul cu chinezii și am cooptat parteneri strategici importanți, am realizat parteneriatul strategic cu SUA în domeniul energiei și am pus bazele proiectului reactoarelor modulare de mici dimensiuni. Am încercat să asigur și materiile necesare, prin decizia de a avea un circuit nuclear integrat. Ce decizii au fost luate pentru circuitul nuclear integrat? Am creat cadrul pentru preluarea Uzinelor E și R de la Feldioara, închizând lanțul: producerea elementului necesar – dioxid de uraniu – pentru combustibilul nuclear care ajunge în Centrala de la Cernavodă, unde se produce energia electrică. Astăzi, pe acest fundament, Nuclearelectrica este într-un parteneriat cu Critical Metals – o companie americană – pentru procesarea metalelor critice provenite din SUA în România, esențiale pentru industria de tehnologie, energie verde și apărare. De asemenea, am transferat licența de exploatare a noului zăcământ de uraniu, de la mina din județul Neamț, la Nuclearelectrica, protejând-o astfel în vederea deschiderii.
Mai mult chiar, decizia de a opta pentru modelul de SMR pe care îl vom construi la Doicești a venit cu o rațiune practică: să reutilizăm combustibilul de la SMR-uri la reactoarele de la Cernavodă, care urmează să fie îmbogățit. Iar celor îngrijorați de potențiale pericole le transmit că avem reguli de siguranță bine puse la punct, pe care le respectăm și le îmbunătățim, astfel încât energia nucleară să fie o resursă sigură, care să ne ajute să plătim prețuri mici și să ne creștem gradul de competitivitate.
De aceea, mă bucur că, în sfârșit, Uniunea Europeană are o strategie pentru reactoare modulare mici, iar dezvoltarea acestora se va face cu bani din diferite surse care pot ajuta procesul de inovare. Iar România are ocazia să completeze sursele de finanțare și să accelereze procesul de construcție al SMR-urilor de la Doicești. Noua deschidere a Uniunii Europene pentru energia nucleară cred că îi aduce țării noastre o nouă oportunitate de a demonstra că are un potențial major de a fi un hub energetic, dar și un centru educațional, având în vedere că avem deja la Universitatea Politehnică primul Centru de Explorare a Energiei (Centrul E2) din Europa, care găzduiește simulatorul camerei de comandă a reactorului modular mic (SMR) NuScale.
Iar experiența noastră în domeniul energiei nucleare merită și mai multă recunoaștere în Uniunea Europeană. Au fost făcuți pași timizi în acest sens, având în vedere că în proiectul construcției unui prototip de reactor nuclear de generația a patra, răcit cu plumb, face parte și Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară (RATEN) din România.
Ca europarlamentar, mă voi implica în perfecționarea strategiei Uniunii Europene cu privire la dezvoltarea energiei nucleare, pentru că, dincolo de motivele enumerate mai sus, mi-aș dori ca, de data aceasta, să nu pierdem cursa inovării în domeniul inteligenței artificiale, care are nevoie de multă energie, iar marii actori din acest domeniu încep să parieze pe energia nucleară. Să demonstrăm că suntem cap și nu coadă.
Și, totodată, sper că această reorientare a Uniunii Europene către energia nucleară se va face cu măsuri luate în ritm alert, ca să reușim să facem față provocărilor prezentului și viitorului apropiat. Energia va rămâne un „asset” cu o valoare enormă.
