Comisia pentru Valori Mobiliare și Burse din Statele Unite a decis să îi excepteze pe directorii și executivii anumitor emitenți privați străini din Spațiul Economic European de la obligațiile de raportare prevăzute de secțiunea 16 litera a din Securities Exchange Act, după ce a concluzionat că normele Uniunii Europene impun cerințe de divulgare substanțial similare.

Pe scurt

1. SEC a acordat o excepție de la obligațiile de raportare din dreptul american pentru directorii și executivii anumitor emitenți privați străini din SEE.

2. Decizia se bazează pe concluzia că articolul 19 din Regulamentul UE privind abuzul de piață impune obligații substanțial similare celor din secțiunea 16 litera a din legislația SUA.

3. Excepția se aplică doar dacă persoanele vizate raportează tranzacțiile conform reglementării europene aplicabile și dacă rapoartele sunt disponibile publicului în limba engleză în cel mult două zile lucrătoare de la publicare.

4. Măsura reduce dublarea obligațiilor de conformitate pentru companiile europene eligibile listate pe piețele americane.

5. Decizia are și o semnificație de reglementare mai largă, întrucât SEC validează explicit echivalența substanțială a cadrului european de transparență pentru tranzacțiile persoanelor cu responsabilități manageriale.

Decizia SEC vine în contextul modificărilor introduse de Holding Foreign Insiders Accountable Act, adoptat în decembrie 2025, care a extins obligațiile de raportare din secțiunea 16 litera a și asupra directorilor și executivilor emitenților privați străini. În mod normal, această schimbare ar fi impus acestor persoane raportări specifice în SUA privind deținerile și tranzacțiile cu titluri de capital. Prin ordinul emis la 5 martie 2026, autoritatea americană a folosit însă noua competență de exceptare prevăzută de lege pentru a evita suprapunerea obligațiilor atunci când jurisdicția străină impune reguli comparabile.

Elementul central al deciziei este recunoașterea explicită a articolului 19 din Regulamentul UE privind abuzul de piață, inclusiv a legislației și reglementărilor de punere în aplicare la nivelul statelor membre și al statelor SEE în care acesta este incorporat în dreptul intern, drept regim de raportare calificat. SEC spune că acest cadru cere, în linii generale, raportarea promptă către emitent a modificărilor intervenite în proprietatea beneficiarului efectiv asupra valorilor mobiliare ale emitentului, inclusiv descrierea instrumentului, natura tranzacției, prețul și volumul, iar aceste rapoarte sunt puse la dispoziția publicului.

Acesta este principalul unghi al știrii. Nu este vorba despre o relaxare a cerințelor de transparență, ci despre recunoașterea faptului că normele europene oferă deja un nivel de divulgare comparabil cu cel urmărit de legislația americană. În consecință, directorii și executivii emitenților eligibili din SEE nu mai trebuie să facă două seturi paralele de raportări pentru aceeași categorie de tranzacții, unul în Uniunea Europeană și altul în Statele Unite.

SEC precizează că excepția se aplică directorilor și executivilor oricărui emitent privat străin care este fie constituit sau organizat într-o jurisdicție calificată și supus unei reglementări calificate din aceeași jurisdicție, fie constituit într-o jurisdicție calificată dar supus unei reglementări calificate dintr-o altă jurisdicție aflată pe listă. Spațiul Economic European figurează explicit printre jurisdicțiile calificate, alături de Canada, Chile, Republica Coreea, Elveția și Regatul Unit.

Pentru companiile europene și pentru persoanele cu funcții de conducere, efectul practic al deciziei este reducerea sarcinii administrative și a dublei raportări. Acesta este al doilea unghi important al dosarului. SEC nu elimină obligația de divulgare, ci acceptă că, atunci când regimul european este respectat, nu mai este necesară o raportare suplimentară separată în SUA în cadrul secțiunii 16 litera a.

Excepția este însă condiționată. SEC cere ca orice director sau executiv care dorește să se bazeze pe această derogare să raporteze tranzacțiile cu valorile mobiliare ale emitentului conform reglementării calificate căreia îi este supus. În plus, orice raport depus în baza reglementării calificate trebuie să fie disponibil publicului în limba engleză în termen de cel mult două zile lucrătoare de la publicarea sa. Acest element este esențial, deoarece arată că autoritatea americană nu renunță la accesibilitatea informației pentru piață, ci mută accentul de pe raportarea duplicată pe disponibilitatea rapidă și inteligibilă a datelor.

SEC explică și criteriile care au stat la baza evaluării echivalenței substanțiale. Autoritatea a analizat dacă reglementările străine acoperă categorii similare de persoane, valori mobiliare și tranzacții, dacă cer rapoarte privind deținerile și modificările de proprietate efectivă într-un termen rezonabil și dacă informațiile sunt disponibile publicului în format electronic și în limba engleză. Concluzia a fost că reglementările calificate, inclusiv MAR în UE, acoperă substanțial aceleași persoane, aceleași tipuri de instrumente și aceleași tipuri de tranzacții ca secțiunea 16 litera a.

Această evaluare conferă deciziei și o dimensiune de politică de reglementare. Al treilea unghi al știrii este că SEC validează explicit arhitectura europeană de transparență pentru tranzacțiile realizate de persoanele cu responsabilități manageriale. În practică, aceasta înseamnă o recunoaștere formală a faptului că regimul european poate produce informații considerate suficiente pentru obiectivele de transparență urmărite de autoritatea americană.

Pentru piețele de capital, decizia este relevantă și dintr-o perspectivă transatlantică mai largă. Ea sugerează că, în anumite domenii, Washingtonul este dispus să reducă suprapunerea reglementărilor atunci când poate demonstra că standardele străine ating rezultate comparabile. În cazul emitenților europeni, acest lucru poate simplifica relația cu piața americană și poate reduce costurile de conformitate pentru persoanele aflate în conducerea companiilor.

Contextul juridic al deciziei este important. În februarie 2026, SEC a adoptat deja modificări ale regulilor și formularelor relevante pentru a reflecta noile cerințe rezultate din HFIA Act. Ordinul de exceptare emis la începutul lunii martie reprezintă, astfel, o ajustare punctuală care evită ca extinderea noilor obligații să producă efecte disproporționate asupra jurisdicțiilor care au deja sisteme de raportare comparabile.

Contextul de fond este unul de convergență limitată, dar semnificativă, între reglementarea piețelor financiare din UE și SUA. Decizia nu înseamnă armonizare deplină și nici transfer de competență, însă transmite că regimul UE privind raportarea tranzacțiilor efectuate de persoanele cu funcții de conducere este considerat suficient de robust pentru a înlocui, în anumite cazuri, o obligație prevăzută de dreptul american. Pentru emitenții europeni listați în SUA, aceasta este atât o simplificare operațională, cât și un semnal de validare a cadrului european de supraveghere a pieței.