Uniunea Europeană a importat 57% din energia disponibilă în 2024, în timp ce sursele regenerabile au devenit principala sursă de producție internă, potrivit datelor publicate de Eurostat.

Pe scurt

1. UE a produs 43% din propria energie în 2024, în timp ce 57% a fost importată.

2. Produsele petroliere au reprezentat 38% din energia disponibilă în UE, urmate de gazele naturale cu 21%.

3. Regenerabilele au reprezentat 48% din producția internă de energie, devenind principala sursă.

4. Produsele petroliere au rămas principala componentă a consumului final de energie, cu 37%.

5. Transporturile au reprezentat 31% din consumul final de energie al Uniunii.

Datele pentru 2024 arată o combinație de dependență externă ridicată și schimbări în structura producției energetice a Uniunii Europene. În ansamblu, UE a produs 43% din propria energie și a importat 57%, ceea ce înseamnă că aproape trei cincimi din energia disponibilă a provenit din afara blocului.

În mixul energetic disponibil în UE, produsele petroliere au rămas categoria dominantă, cu 38%, urmate de gazele naturale cu 21%, energia din surse regenerabile cu 20%, energia nucleară cu 12% și combustibilii solizi cu 10%.

Diferențele între statele membre sunt semnificative. Ponderea produselor petroliere în energia disponibilă a fost cea mai ridicată în Cipru, Malta și Luxemburg. Gazele naturale au avut o pondere importantă în Italia, Țările de Jos, Ungaria și Irlanda, în timp ce regenerabilele au dominat în Suedia, Letonia și Danemarca. Energia nucleară a avut o pondere ridicată în Franța și Slovacia, iar combustibilii solizi au rămas importanți în Estonia, Polonia și Cehia.

În producția internă de energie, regenerabilele au devenit principala sursă, cu 48% din total, urmate de energia nucleară cu 28%, combustibilii solizi cu 15%, gazele naturale cu 5% și țițeiul cu 3%.

Structura producției diferă considerabil între statele membre. Regenerabilele reprezintă aproape întreaga producție energetică în unele state, precum Malta, Letonia, Portugalia și Cipru. Energia nucleară domină producția în Franța și Slovacia, în timp ce combustibilii solizi sunt principala sursă în Polonia și Estonia. Gazele naturale au cea mai mare pondere în România și Țările de Jos.

Importurile energetice ale Uniunii sunt dominate de petrol și produse petroliere, care au reprezentat 67% din totalul importurilor, urmate de gazele naturale cu 24%, combustibilii fosili solizi cu 4%, electricitatea cu 3% și energia regenerabilă cu 2%.

Pe partea de consum final, produsele petroliere au rămas principalele surse de energie utilizate, cu o pondere de 37%, urmate de electricitate cu 23% și de gazele naturale și fabricate cu 20%. Utilizarea directă a energiei regenerabile a reprezentat 12% din consumul final.

La nivel sectorial, transporturile au reprezentat cea mai mare parte a consumului final de energie al Uniunii, cu 31%, urmate de gospodării cu 27%, industrie cu 25% și servicii comerciale și publice cu 13%.

Structura energetică a Uniunii reflectă o tranziție în curs între sursele tradiționale și cele cu emisii mai reduse. Regenerabilele au devenit principala sursă de producție internă de energie, însă dependența de importuri și rolul dominant al produselor petroliere în consumul final indică faptul că transformarea sistemului energetic european rămâne incompletă și diferă semnificativ între statele membre.