Miniștrii de externe ai Belgiei, Croației, Ciprului, Franței, Greciei, Italiei, Maltei, Țărilor de Jos și Portugaliei, alături de Regatul Unit și de Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene, și-au exprimat sprijinul deplin pentru guvernul și populația Libanului, au atribuit responsabilitatea actualei situații Hezbollah și au cerut dezescaladare imediată și revenirea la acordul de încetare a ostilităților.

Pe scurt

1. Zece state europene, Regatul Unit și Înaltul Reprezentant al UE au emis o declarație comună privind Libanul.

2. Semnatarii spun că responsabilitatea pentru situația actuală revine Hezbollah și cer încetarea imediată a atacurilor acestuia împotriva Israelului.

3. Declarația susține guvernul libanez, cere întărirea statului și reafirmă necesitatea monopolului statului asupra armelor.

4. Documentul cere protejarea civililor, a personalului umanitar, a forțelor de menținere a păcii și a infrastructurii civile și menționează strămutarea forțată a peste un milion de persoane în Liban.

5. Semnatarii reafirmă sprijinul pentru UNIFIL, condamnă atacurile recente asupra contingentelor sale și cer tuturor părților să asigure securitatea personalului ONU.

Declarația comună, publicată la 31 martie 2026 de Serviciul European de Acțiune Externă, plasează criza actuală din Liban în registrul unui conflict regional mai larg și începe printr-un mesaj de sprijin politic și umanitar pentru Beirut. Semnatarii spun că populația libaneză suferă din nou consecințele dramatice ale unui război care nu este al ei și își exprimă solidaritatea atât cu civilii afectați din Liban, cât și cu cei afectați din Israel.

Textul atribuie explicit responsabilitatea pentru situația actuală Hezbollah. Miniștrii și Înaltul Reprezentant condamnă ferm atacurile Hezbollah în sprijinul Iranului împotriva Israelului și afirmă că acestea trebuie să înceteze imediat. În același timp, declarația arată că prioritatea este evitarea unei escaladări suplimentare a conflictului regional cu Iranul, ceea ce introduce clar dimensiunea strategică mai largă a mesajului european.

Un al doilea pilon al declarației este sprijinul pentru statul libanez și pentru întărirea suveranității sale. Semnatarii afirmă că nu există altă cale pentru a proteja Libanul de interferențe externe decât consolidarea statului, a instituțiilor și a suveranității sale. În acest cadru, documentul salută deciziile descrise drept istorice și curajoase ale guvernului libanez și cere negocieri politice directe între Liban și Israel, care ar putea contribui la o încheiere durabilă a conflictului și la crearea condițiilor pentru o coexistență regională pașnică.

Declarația merge mai departe și susține explicit direcția internă dorită pentru Liban. Semnatarii încurajează executivul libanez să continue implementarea unor măsuri concrete și ireversibile pentru a restabili suveranitatea statului pe întreg teritoriul țării, inclusiv monopolul statului asupra armelor. În același context, ei se declară pregătiți să sprijine forțele armate libaneze și forțele de securitate libaneze, inclusiv prin participarea activă la o conferință internațională de sprijin care urmează să fie organizată de îndată ce condițiile o vor permite. Documentul leagă această susținere și de continuarea reformelor financiare și economice necesare, în conformitate cu cerințele Fondului Monetar Internațional.

Dimensiunea umanitară ocupă un loc central în text. Semnatarii cer tuturor părților să dezescaladeze imediat și să revină la acordul de încetare a ostilităților și la Rezoluția 1701 a Consiliului de Securitate al ONU din 2006. Ei solicită protejarea populației civile, a personalului umanitar, a forțelor de menținere a păcii și a infrastructurii civile, inclusiv aeroportului, porturilor și podurilor din întreaga țară, în conformitate cu dreptul internațional umanitar. Declarația reafirmă explicit îngrijorarea față de strămutarea forțată a peste un milion de persoane în Liban și subliniază că statele semnatare rămân hotărâte să sprijine guvernul libanez în acordarea ajutorului umanitar celor afectați de conflict.

În același timp, textul include și un mesaj direct adresat Israelului. Semnatarii cer Israelului să evite o extindere suplimentară a conflictului, inclusiv printr-o operațiune terestră pe teritoriul libanez, și reafirmă puternic că integritatea teritorială a Libanului trebuie respectată. Această formulare este importantă pentru că arată că declarația nu se limitează la condamnarea Hezbollah, ci încearcă să traseze linii politice și de securitate pentru toate părțile implicate.

Partea finală a documentului se concentrează pe rolul UNIFIL. Semnatarii reafirmă sprijinul puternic pentru mandatul Forței Interimare a Națiunilor Unite în Libanul de Sud și cer menținerea deschisă a canalelor de deconflicție. Ei condamnă ferm toate atacurile recente asupra contingentelor UNIFIL, care au provocat victime inacceptabile în rândul militarilor de menținere a păcii în ultimele zile, și cer tuturor părților să garanteze, în orice circumstanțe, siguranța și securitatea personalului și facilităților UNIFIL, în conformitate cu dreptul internațional.

Din punct de vedere jurnalistic, declarația arată o poziționare europeană care combină trei direcții simultane: atribuirea responsabilității către Hezbollah, susținerea suveranității și reformării statului libanez și apelul la limitarea răspunsului militar israelian pentru a evita o extindere regională a conflictului. În același timp, textul ancorează politica europeană în două repere juridice și operaționale clare, acordul de încetare a ostilităților și Rezoluția 1701 a Consiliului de Securitate al ONU, și leagă stabilizarea pe termen lung a Libanului atât de întărirea instituțiilor de securitate, cât și de reformele economice cerute de FMI.

Declarația comună este semnată de miniștrii de externe ai Belgiei, Croației, Ciprului, Franței, Greciei, Italiei, Maltei, Țărilor de Jos și Portugaliei, de Regatul Unit și de Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene. Textul cere revenirea la acordul de încetare a ostilităților și la Rezoluția 1701 a Consiliului de Securitate al ONU, documentul adoptat în 2006 care stă la baza cadrului internațional de securitate din sudul Libanului și a rolului UNIFIL. Declarația plasează criza actuală într-un context regional mai larg, în care UE încearcă să combine sprijinul pentru suveranitatea libaneză, răspunsul umanitar și descurajarea unei escaladări militare între Liban, Israel și Iran.