Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintele Consiliului European, António Costa, s-au alăturat unui grup extins de lideri internaționali care salută armistițiul de două săptămâni convenit între Statele Unite și Iran. Într-o declarație comună publicată la Bruxelles, semnatarii spun că obiectivul trebuie să fie acum negocierea, în zilele următoare, a unui sfârșit rapid și durabil al războiului, exclusiv prin mijloace diplomatice.

Pe scurt

1. Ursula von der Leyen și António Costa susțin, alături de alți lideri, armistițiul de două săptămâni dintre Statele Unite și Iran.

2. Declarația mulțumește Pakistanului și celorlalți parteneri implicați în facilitarea acordului.

3. Semnatarii spun că următorul pas trebuie să fie o soluție negociată rapidă și substanțială, obținută pe cale diplomatică.

4. Textul leagă explicit acest obiectiv de protejarea populației civile din Iran, securitatea regiunii și evitarea unei crize energetice globale severe.

5. Liderii cer tuturor părților să respecte armistițiul, inclusiv în Liban.

6. Guvernele semnatare afirmă că vor contribui la asigurarea libertății de navigație în Strâmtoarea Hormuz.

Declarația publicată de Comisia Europeană prezintă armistițiul drept o deschidere care trebuie folosită imediat pentru a ajunge la o încheiere negociată a conflictului. Textul spune: „Salutăm armistițiul de două săptămâni convenit astăzi între Statele Unite și Iran.” Semnatarii adaugă că următorul obiectiv trebuie să fie „negocierea unui sfârșit rapid și durabil al războiului în zilele următoare” și precizează că acest lucru „poate fi obținut doar prin mijloace diplomatice”.

În formularea sa, documentul insistă asupra caracterului urgent al fazei următoare. Liderii spun că „încurajează ferm progrese rapide către o soluționare negociată de fond”. Declarația sugerează astfel că armistițiul este privit nu ca un rezultat final, ci ca o fereastră diplomatică limitată, care trebuie transformată rapid într-un acord mai stabil.

Textul leagă direct succesul unei asemenea soluții de trei obiective distincte. Potrivit declarației, un acord negociat va fi „esențial pentru a proteja populația civilă a Iranului și pentru a asigura securitatea în regiune”. În aceeași frază, semnatarii adaugă că acesta „poate evita o criză energetică globală severă”, introducând explicit dimensiunea economică și energetică a dosarului.

Declarația mulțumește Pakistanului și tuturor partenerilor implicați în facilitarea acordului. În același timp, liderii afirmă că susțin eforturile diplomatice în curs și că, în acest scop, se află „în contact strâns cu Statele Unite și alți parteneri”. Formula indică o susținere politică a procesului diplomatic, fără a prezenta Uniunea Europeană drept principal mediator al acordului.

Un element important al textului este extinderea apelului la implementarea armistițiului „inclusiv în Liban”. Această formulare plasează declarația într-un cadru regional mai larg decât relația bilaterală dintre Washington și Teheran și sugerează că liderii văd stabilizarea conflictului în conexiune cu alte fronturi sau teatre asociate tensiunilor din Orientul Mijlociu.

Documentul merge și mai departe pe dimensiunea securității economice și maritime. Semnatarii afirmă că guvernele lor „vor contribui la asigurarea libertății de navigație în Strâmtoarea Hormuz”. Referirea este relevantă pentru că leagă explicit armistițiul de securitatea uneia dintre cele mai importante rute maritime pentru fluxurile energetice globale și pentru comerțul internațional.

Declarația este susținută de un grup larg de lideri occidentali și aliați, printre care Emmanuel Macron, Giorgia Meloni, Friedrich Merz, Keir Starmer, Mark Carney, Nicușor Dan, Kyriakos Mitsotakis, Pedro Sánchez, Ursula von der Leyen și António Costa, alături de alți șefi de stat și de guvern enumerați în textul publicat de Comisie. Nota de subsol arată că documentul a fost actualizat la 9 aprilie 2026, la ora 14:49 CEST.

Prin formularea sa, declarația combină limbajul diplomatic clasic privind încetarea ostilităților cu două mesaje politice foarte clare: conflictul trebuie împins rapid spre negociere și costul unui eșec ar depăși imediat regiunea, afectând atât civilii, cât și stabilitatea energetică globală. În această logică, textul plasează Uniunea Europeană și instituțiile sale în tabăra actorilor care încearcă să transforme o pauză militară temporară într-un cadru mai amplu de dezescaladare.