spot_img
AcasăOpiniiCum regândim capitalismul? Simon Johnson


Cum regândim capitalismul? Simon Johnson

Masa Rotundă de Afaceri din Statele Unite ale Americii, o organizație a directorilor executivi ai marilor companii americane, a emis recent o declarație care a provocat destul de multe tulburări în unele cercuri. În loc să se concentreze în principal sau exclusiv pe maximizarea valorii părților interesate, au susținut titani corporativi din America, companiile ar trebui să acorde o pondere mai mare bunăstării comunității lor extinse de părți interesate, inclusiv lucrători, clienți, vecini și alții.

Întrucât directorii generali ai companiilor mari sunt angajați și concediați mai ales pe baza contribuțiilor lor la profit, astfel de declarații merită o anumită cantitate de cinism. Dacă și până când nu se schimbă stimulentele create de piețele financiare, ar trebui să ne așteptăm să prevaleze motivul profitului pe termen scurt.

Opiniile Mesei Rotunde de Afaceri fac parte din încercările mai largi de reimaginare a capitalismului – subiectul din prezent al cursurilor cu profil înalt la Harvard Business School, Universitatea Brown și în alte părți. În recenta sa carte „The Economists’ Hour”, Binyamin Appelbaum, un jurnalist influent de la „New York Times”, susține că economiștii sunt de vină pentru înclinarea excesivă a lumii în direcția profitului. Iar candidații la președinția democratică prezintă idei care variază de la o reformă modestă la o revizuire generală mai substanțială a modului de funcționare a piețelor.

Există trei aspecte principale care trebuie luate în considerare atunci când ne gândim la modul de ajustare, într-un mod sensibil, a rolului piețelor în economia americană modernă.

Primul aspect este că stimulentele de piață sunt de fapt pozitive în anumite contexte. Dacă sunteți antreprenor și doriți să strângeți capital, atragerea unui bun social mai extins vă va aduce foarte puțin. Pentru a transforma o industrie – și pentru a-i provoca pe deținătorii de funcții reprezentați în cadrul mesei rotunde de afaceri – aveți nevoie de un model de afaceri care să promită profituri viitoare. De exemplu, capitalul de risc privat a finanțat procesul de transformare a cercetării în ceea ce privește genomul uman în medicamente care salvează viața în ultimele două decenii.

În al doilea rând, în mod evident, trebuie să se ajungă la un echilibru între eforturile publice și private (în căutare de profit). Cel mai puternic argument al lui Appelbaum este acela că economiștii de seamă au denigrat acțiunea publică și, cel puțin din anii ’60, au văzut afacerile private prin ochelari cu nuanțe de trandafir. După cum subliniază în mod corect James Kwak (coautorul meu în alte prilejuri), interesele puternice stau în spatele dezvoltării și diseminării acestor idei (deși propria carte, „Economism”, evidențiază, de asemenea, modul în care factorii de decizie denaturează analiza economică sensibilă pentru a consolida viziunea naivă potrivit cărora afacerile sunt infailibile).

În al treilea rând, sectorul privat nu ia, de obicei, în considerare externalizările pozitive și negative – acțiuni care afectează alte persoane, dar nu și actorul. De exemplu, în „Jump-Starting America”, eu și Jonathan Gruber susținem că sectorul public are un rol robust în a investi în știința de bază, deoarece cunoștințele generale care rezultă afectează multe persoane, în moduri greu de prevăzut. Aceasta a fost exact rațiunea din spatele sprijinului guvernamental foarte reușit oferit proiectului genomului uman; de asemenea, motivează finanțarea mai largă oferită institutelor naționale de sănătate. Aproape toate medicamentele moderne rezultă dintr-un proces susținut, în fazele sale incipiente, de către institutele naționale de sănătate.

De asemenea, sectorul privat nu se pricepe, în general, să se reglementeze singur, din nou, în principal, din cauza externalizărilor. De exemplu, firmele din sectorul financiar își manifestă influențele pentru relaxarea reglementărilor – permițându-le să obțină profituri mai mari, dar și să își asume riscuri. Niciunei firme individuale nu-i pasă suficient de mult de riscurile care afectează întregul sistem. În mod similar, companiile de energie vor să extragă mai multe resurse naturale. Directorii lor executivi nu sunt plătiți pentru a-și face griji pentru schimbările climatice.

Modelul predominant de lungă durată al economiei americane a fost acela de a permite pieței să organizeze cea mai mare parte a activității economice și apoi să reglementeze sau să redistribuie în funcție de rezultate. Însă criza financiară din 2008, împreună cu eforturile eșuate de a combate schimbările climatice și rezultate dezamăgitoare economice pe termen lung pentru majoritatea americanilor (în timp ce unii oameni bogați au devenit mult mai bogați), a uzat consensul care stă la baza acestui model.

Putem avea o formă de capitalism mai incluzivă care să obțină rezultate mai bune? Da, potrivit senatorului Elizabeth Warren, care candidează la candidatura prezidențială democrată pe o platformă proreformă. Warren, care și-a făcut un nume politic pledând pentru o mai puternică protecție a consumatorilor în ceea ce privește produsele financiare, nu este deloc antipiață. Mai degrabă, susține ea, proiectarea structurilor de piață în mod diferit va duce la rezultate diferite (și mai bune). Multe dintre diferitele sale propuneri se referă la regândirea a ceea ce este permis în ceea ce privește structurile de piață și comportamentul firmelor, precum și modul de limitare a influenței banilor în politică.

Piața nu este neapărat bună sau rea. Ceea ce scoți din capitalism depinde de modul în care îl modelezi. Dacă te bazezi pe oameni înstăriți și întreprinderi deja puternice pentru a lua deciziile cheie, vei obține în mare parte ceea ce ai deja – o economie extrem de inegală, predispusă la crize, care se îndreaptă cu capul înainte spre o catastrofă climatică.

 

Drepturi de autor: Project Syndicate, 2019.

www.project-syndicate.org

 













RELATED ARTICLES