Economia globală a atins punctul maxim?

0
3
Jim O'Neill, fost președinte al Goldman Sachs Asset Management și fost secretar comercial al Trezoreriei Marii Britanii, profesor de economie la Universitatea din Manchester FOTO: wikimedia commons

de Jim O’Neill

 

La începutul unei noi decade, mulți comentatori sunt pe bună dreptate concentrați pe bunăstarea economiei globale. Dezvoltarea PIB în această decadă va fi cel mai probabil mai mică decât în perioada anilor 2010, cu o îmbunătățire notabilă în productivitate în vest și în China sau o accelerare susținută în India și în cele mai mari economii din Africa.

Până ce vom primi datele pentru trimestrul al patrulea din 2019, nu vom putea calcula creșterea globală aPIBpentru decada 2010-2019. Totuși, este posibil să atingă 3,5% per an, ceea ce este similar curata de creștere pentru anii 2000 și mai mare decât creșterea cu 3,3% din anii 1980 și 1990. Acea creștere fină din ultimele două decade se datorează aproape în întregime Chinei, India jucând un rol modest în extindere.

Creșterea medie anuală de 3,5% pentru 2010-2019 înseamnă că multe țări nu și-au atins adevăratul potențial. În principiu, PIB-ul global ar fi putut să creascăcu peste 4%, judecând după doi factori cheie de dezvoltare: dimensiunea forței de muncă și a productivității. De fapt, anii 2010 ar fi putut fi decada cea mai puternică în prima jumătate a acestui secol. Dar lucrurile nu au fost așa. Uniunea Europeană a îndurat o perioadă dezamăgitoare de slăbiciune, iar Brazilia și Rusia s-au dezvoltat mult mai puțin decât în decada anterioară.

Perspectivele pentru următoarele decade nu sunt la fel de bune. Forța de muncă din China este acum în plină ascensiune și populația din Japonia, Germania, Italia și alte țări cheie este îmbătrânită și în declin. Este adevărat, unele țări și regiuni care nu s-au descurcat bine în perioada anilor 2010 ar putea să recupereze acum; dar multe vor depinde de realizarea mai multor obiective pozitive.

De exemplu, având în vedere aspectele demografice din UE, ar fi nevoie de o îmbunătățire semnificativă în productivitate pentru a spori ratadezvoltăriiPIB. Mai multe politici fiscale de expansiune în mai multe țări – inclusiv, posibil, Germania – pot produce o accelerare temporară în acest an și probabil până în 2021. Dar este greu de văzut cum o expansiune condusă de un stimul poate fi susținută mult după acest punct. Europenii pot vorbi cât au chef despre„reforma structurală”.Dar fără măsuri eficiente de creștere a productivității, potențialul de dezvoltare alUE va rămâne în declin.

În ceea ce privește Brazilia și Rusia, ar fi destul de dezamăgitor dacă ambele țări ar fi să înregistreze același nivel scăzut de dezvoltare al ultimei decade. Totuși, ca să ajungi de la aproape 1% creștere anuală la 3,5-4% creștere anuală ar fi nevoie probabil de un alt boom al prețurilor mărfurilor, în plus față de creșterea productivității majore. Având în vedere că ambele țăritind să evite reforma oricând prețurile mărfurilor explodează – un simptom clasic de „blestem al mărfurilor” – este destul de clar că niciuna nu își va atinge potențialul în această decadă (deși, dacă ar fisă pariem, Braziliaare șanse mai mari decât Rusia).

În China, este foarte posibilă o scădere a creșteriiPIB, datorită realităților demografice. Când am pus la dispoziție evaluarea mea anterioarăpentru BRICs (Brazilia, Rusia, India și China) la începutul acestui secol, era deja clar că până la finalul anilor 2010 China va simți efectele creșterii forței de muncă. În consecință, am estimat că (ajustată de inflație) creșterea reală anuală aPIBdin anii 2020 va fi în jurul a 4,5-5,5%. Pentru a atinge o creștere peste limită, va fi nevoie de o creștere semnificativă a productivității. În lumina investiției Chinei în tehnologie și a trecerii la un consum mai național, productivitatea se poate îmbunătăți cu siguranță. Dar dacă va fi suficient pentru China să depășească și celelalte provocări, asta rămâne de văzut.

Marea Britanie poate atinge o dezvoltare importantă în această decadă, dar poate suferi și o încetinire, în funcție de felul în care administreazăBrexitulși consecințele acesteia. În orice caz, influența acestei țări asupraPIB global nu va fi modestă.

Apoi vorbim despre Statele Unite, unde potențialul creșterii anuale pare a fi puțin peste 2%. Fără un stimul fiscal mai mare și o continuare nedeterminată a politicilor monetare ultraușoare, este dificil de văzut cum vor depăși SUAaceastă cotă. Mai mult, a trecut mai bine de un deceniu de când SUA au trecut prin recesiune. Pentru a se întâmpla asta în următoarele luni sau ani, SUA vor avea o șansă și mai micăsă atingă potențialul de creștere pentru 2020.

Nu în ultimul rând sunt economiile mai mici cu un potențial enorm de dezvoltare. În timp ce țări precum Indonezia (și probabil Mexic și Turcia) devin mult mai relevante în evaluareaPIB, India promite să aibă cea mai mare influențăîn anii 2020 și mai departe. Demografia țăriiva rămâne într-un punct economic bun timp de cel puțin încă zece ani.

Dacă guvernul indian va adoptaun mix de reforme ce pot ajuta la dezvoltare, ar putea atinge cu ușurință o creștere anualăde 8-10%. Și, deoarece India este deja aproape să ajungă a cincea cea mai mare economie din lume, acest lucru ar avea o influență semnificativă asupra dezvoltăriiPIB. Desigur, problema este guvernarea actuală, care nu dă niciun semn că va aplica reforme pozitive. Din contră, a lansat un nou război cultural epuizant.

Mai rămâne Africa. Așa cum stau lucrurile acum, nicio economie africană nu este suficient de marepentru a influențaPIB globalde una singură. Dar, ca regiune,PIB-ul din Africa este apropiat de cel al Indiei, ceea ce înseamnă că dacă suficient de multe din economiile sale majore pot atinge un nivel mai ridicat, efectele se vor simți în mai multe domenii. Dezvoltarea Africiipare atât dezirabilă cât și inevitabilă. Dacă continentul poate conduce la o creștereaPIB rămâne o întrebare cheie pentru următoarea decadă.



LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here