OUG-ul invizibil, mimarea acțiunii și evitarea responsabilității

Există momente în care statul intervine ferm, își asumă costuri și schimbă realitatea. Și există momente — din ce în ce mai dese — în care statul doar simulează intervenția. Această Ordonanță de Urgență aparține, fără echivoc, celei de-a doua categorii. Nu este o măsură economică reală. Este un gest politic ambalat în limbaj tehnic, conceput nu pentru a schimba piața, ci pentru a calma percepția publică. Frica de opinia publică, nu grija pentru economie Contextul este clasic:

• prețuri ridicate la pompă
• presiune publică în creștere
• nevoia guvernului de a arăta că „face ceva”

În astfel de situații, decidenții nu caută neapărat soluții eficiente, ci soluții vandabile. Această OUG este exact asta, o reacție la presiune, nu la cauză. Nu rezolvă problema. O administrează mediatic. Intervenția „soft”. Zero risc politic, zero impact real Guvernul evită deliberat măsurile care ar avea efecte reale:

• plafonarea prețurilor, care ar duce la risc de penurie
• subvențiile, care ar duce la cost bugetar masiv
• reducerea taxelor, care ar duce la pierderi fiscale

În locul acestora, alege varianta confortabilă, o intervenție vagă, greu de măsurat, ușor de justificat. Rezultatul. Nu scade pretul. Nu schimbă mecanismele pieței. Nu generează costuri politice Este, practic, politică fără consecințe. Semnalul către piață – „ne uităm”, dar nu intervenim Un alt scop al ordonanței este simbolic: transmite că statul este atent, sugerează vigilență față de „speculă” , creează iluzia unui control. Dar piețele nu reacționează la iluzii. Actorii economici înțeleg foarte bine diferența dintre reglementare dură și declarație mascată în reglementare . Această OUG este, în esență, a doua variantă. Problema reală, ambiguitatea care deschide ușa posibilelor abuzuri Adevărata vulnerabilitate nu este lipsa de efect, ci spațiul de interpretare. Termeni precum:

• „cost de producție”
• „cost de achiziție”
• „înregistrate în contabilitate”

nu sunt doar tehnici — sunt elastici. Iar elasticitatea în legislație înseamnă un singur lucru putere discreționară în aplicare. Consecințele? Controale selective, interpretări diferite pentru aceleași situatii, posibilitatea de sancționare arbitrară Nu ai o regulă. clară. Ai un instrument de presiune. OUG-ul perfect, inutil economic, util politic Aceasta este, de fapt, cheia. Nu produce efecte vizibile, dar nu poate fi criticat pentru eșec. Nu implică costuri, dar nu afectează bugetul Nu deranjează piața, dar nu creează conflicte majore Dar:

• oferă titluri de presă
• creează aparența acțiunii
• cumpără timp

Este politica minimului efort, ambalată ca intervenție maximă. Plafonarea adaosului comercial o măsură care liniștește discursul, nu prețurile În contextul creșterii accelerate a prețurilor la carburanți la începutul anului 2026, Guvernul a propus o intervenție directă asupra mecanismului de formare a prețurilor: plafonarea adaosului comercial pe întreg lanțul petrolier la nivelul din 2025. Măsura, prevăzută printr-o Ordonanță de Urgență aplicabilă în perioada 1 aprilie – 30 iunie 2026, urmărește temperarea scumpirilor, dar ridică întrebări serioase privind eficiența și posibilitatea de eludare. Ce prevede proiectul de OUG Actul normativ stabilește că valoarea medie a adaosului comercial pentru benzină, motorină și țiței nu poate depăși media anuală a adaosului practicat în 2025 de fiecare operator economic. Definiția este una contabilă, adaosul reprezintă diferența dintre prețurile de vânzare și costul de achiziție sau de producție. Nerespectarea plafonului este sancționată cu amenzi între 0,5% și 1% din cifra de afaceri. La prima vedere, mecanismul pare clar dacă adaosul este limitat, atunci și prețurile ar trebui să scadă. În realitate însă, modul în care este definit adaosul și structura industriei petroliere complică semnificativ lucrurile. Cum se calculează adaosul În termeni simpli: Preț (fără taxe) = Cost total × (1 + rata adaosului) Pentru anul 2025, structura estimîm că a fost următoarea:

• cost total: cca. 3,10 lei/l
• adaos mediu: cca. 15% – 0,465 lei/l
• preț net: cca. 3,56 lei/l

În 2026, costurile cresc (petrol, energie, logistică), iar costul ajunge la aproximativ 4,20 lei/l. Dacă adaosul rămâne plafonat la 15%, rezultă:

• adaos: cca, 0,63 lei/l
• preț net: cca, 4,83 lei/l

Rezultă un aspect esențial chiar dacă procentul de adaos nu crește, valoarea absolută a acestuia crește odată cu costul. Plafonarea nu limitează prețul final, ci doar raportul dintre preț și cost. Prin urmare:

• dacă costurile cresc, prețurile pot crește în continuare
• adaosul, exprimat în lei, crește automat
• efectul asupra consumatorului este limitat

În termeni concreți, dintr-o creștere de aproximativ 30% a prețului motorinei de la începutul lui 2026:

• circa 3,75% provine din accize
• aproximativ 22% din creșterea costurilor
• doar cca. 2–4% din variația adaosului

Prin urmare, plafonarea atacă un factor secundar al scumpirii. Cu cât ar putea scădea prețul la motorină Dacă măsura ar fi aplicată strict și complet eficient:

• reducerea posibilă ar fi de aproximativ 0,05 – 0,15 lei/l
• în scenarii mai optimiste: până la 0,20 lei/l

Raportat la un preț de 10 lei/l, impactul este:

• aproximativ 1% – 2%

Prin urmare, efectul este mai degrabă marginal. Problema centrală definiția contabilă a adaosului Punctul vulnerabil al reglementării este chiar definiția: adaos = venituri – costuri înregistrate contabil Aceasta permite ajustarea rezultatului nu doar prin preț, ci și prin cost. Măsură care poate fi eludată legal 1. Majorarea costurilor contabile Dacă un operator crește costul înregistrat sau chiar ea în considerare creșeterile de cost care au existat față de anul trecut (energia – a crescut cu cca. 60%, transport a crescut cu cca. 5%, servicii interne), atunci adaosul contabil scade sau rămâne în limite, dar prețul final poate crește 2. Transferul de profit în interiorul grupului Companii integrate vertical, pot muta marja între etape:

• rafinărie → distribuție
• distribuție → retail

Astfel, adaosul „vizibil” la pompă poate fi redus, dar profitul total rămâne. 3. Prețuri de transfer Prin ajustarea prețurilor interne (de exemplu, la țiței sau produse intermediare):

• costul aparent crește
• adaosul raportat scade

4. Optimizare temporală Fiind o măsură temporară, profiturile pot fi mutate înainte sau după perioada de plafonare În situații de criză importanța unirii forțelor politice, economice, societate civilă etc., este esența, nu ascunderea măsurilor și ambiguitatea. Dumitru Chisăliță Președinte AEI