spot_img
AcasăAnalizaPolitica economică pentru tranziția verde


Politica economică pentru tranziția verde

de Laurence Boone

PARIS – Uniunea Europeană se confruntă în prezent cu două provocări majore: realizarea tranziției ecologice și exercitarea leadershipului economic. Ambele sunt de natură existențială. Așa cum tranziția verde este vitală pentru a proteja planeta de care depinde supraviețuirea noastră, leadershipul economic este esențial pentru a păstra modelul democratic, ecologic și bazat pe piața liberă care stă la baza modului nostru de viață. Politica economică oferă un mijloc de a face față ambelor provocări.

Pentru europeni, exercitarea puterii economice va necesita o schimbare radicală a mentalității. Suntem obișnuiți să fim o superputere economică, dar încă învățăm să deținem puterea politică. De fapt, UE s-a abținut întotdeauna de la a gândi în termeni de politicianism economic. Dezvoltarea sa a fost condusă de dezvoltarea comerțului și susținută de o ordine economică internațională în continuă evoluție, dar previzibilă în cele din urmă, bazată pe reguli.

Dar lumea s-a schimbat. În ultimele două decenii, și mai ales în ultimii ani, o serie de șocuri – de la pandemia COVID-19 până la invadarea pe scară largă a Ucrainei de către Rusia – au evidențiat vulnerabilitățile care pot lua naștere din interdependență. Drept urmare, UE a trecut printr-o „trezire geopolitică”, statele membre recunoscând acum nevoia unei mai mari suveranități pentru a le asigura securitatea, nu numai în ceea ce privește apărarea, ci și în ceea ce privește economia și, mai larg, viziunea Europei asupra lumii.

Și tocmai aici intervine atitudinea economică. Trebuie să elaborăm politici economice care să consolideze statutul UE ca putere suverană capabilă să-și asigure sustenabilitatea modelului său economic, social și de mediu și să-și proiecteze valorile dincolo de granițele sale. O astfel de strategie trebuie construită pe patru piloni.

Primul este o strategie industrială europeană. UE a făcut progrese majore în acest domeniu în ultimii ani, și mai ales în ultimele luni. În ceea ce privește energia, de exemplu, UE a adoptat planul “Fit for 55” (“potrivit pentru 55”, n.trad.), un pachet cuprinzător de politici care vizează reducerea emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030 și atingerea emisiilor nete zero până în 2050. În plus, UE încearcă să-și reformeze piața de electricitate pentru a obține o generare de energie electrică mai flexibilă, cu emisii reduse de carbon. Și  pătrunde în profunzime cu interconexiunile interne pentru a asigura aprovizionarea europeană cu energie, reducând astfel dependența de importurile de energie și de combustibili fosili din spațiul extracomunitar. UE lucrează acum pentru a finaliza și mai multe inițiative care o vor ajuta să-și mențină întâietatea în domeniul tehnologiei ecologice. De exemplu, sunt în desfășurare eforturi pentru a eficientiza și accelera procesele administrative relevante, cum ar fi autorizarea și verificarea ajutoarelor de stat. “Net-Zero Industry Act”, propus recent de Comisia Europeană, este un exemplu în acest sens (Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete, n.trad.). În același timp, Franța a susținut inițiative care ar sprijini sectoarele strategice, în special cele legate de tranziția digitală și energetică. De exemplu, “European Chips Act” și “Critical Raw Materials Act” urmăresc să stimuleze producția europeană de componente cheie în lanțul global de aprovizionare cu tehnologie. Europa trebuie, de asemenea, să accelereze progresul în ceea ce privește producția de baterii, care este esențială pentru atingerea neutralității carbonului.

Al doilea pilon al unei politici economice europene necesită consolidarea pieței noastre interne și a relațiilor comerciale cu restul lumii. Deja, UE își extinde setul de instrumente pentru protejarea  companiilor comunitare, cu măsuri legate, de exemplu, de securitatea datelor și de infrastructura critică. În același timp, UE își valorifică amplitudinea pentru a asigura reciprocitatea partenerilor săi. Nicio firmă dintr-o țară terță nu poate participa pentru o licitație publică în UE dacă țara sa de origine nu deschide licitații similare firmelor europene. De asemenea, UE abordează constrângerea economică și practicile de denaturare a pieței. Instrumentul său anti-coerciție, asupra căruia Parlamentul European și Consiliul au ajuns recent la un acord politic final, va permite UE să răspundă tacticilor economice puternice ale adversarilor. În mod similar, Regulamentul privind evaluarea investițiilor, adoptat în 2019, permite UE să blocheze proprietatea străină sau achizițiile în companii strategice.

Al treilea pilon este proiecția standardelor și ambițiilor noastre dincolo de Europa. În acest scop, UE a lansat un efort coordonat pentru a-și consolida influența în organismele multilaterale și pentru a-și folosi puterea pentru a menține aceste organizații concentrate asupra obiectivelor lor primare și pentru a promova reformele de guvernanță acolo unde este necesar. În plus, cu măsuri precum mecanismul de ajustare a frontierei de carbon și reglementarea produselor fără defrișare, UE se asigură că bunurile pe care le importă îndeplinesc standardele internaționale și europene (adesea mai stricte) de mediu și sociale. Și în negocierea acordurilor comerciale, UE lucrează pentru a reconcilia trei criterii: sustenabilitatea mediului, interesele strategice europene și un echilibru corect al concesiunilor.

Ultimul pilon al unei strategii pentru o politică economică comunitară este utilizarea unor instrumente „ofensive” pentru a descuraja acțiunile rău intenționate din partea țărilor terțe. Aceasta, desigur, include sancțiuni economice și financiare, care au fost dezvoltate rapid și aplicate în mod expansiv de când Rusia și-a lansat războiul pe scară largă împotriva Ucrainei. Dar, în sens mai larg, politica comercială ar trebui, de asemenea, aliniată la obiectivele de politică externă. UE aplică de ceva timp controale la exportul bunurilor cu dublă utilizare și va continua să facă acest lucru, coordonându-și eforturile la nivel multilateral. Dar ar trebui făcut mai mult de atât. Pe fondul aprofundării tensiunilor dintre China și SUA, UE trebuie să aleagă între decuplarea tehnologică completă și consolidarea controalelor la export. Franța solicită o discuție la nivelul UE cu privire la tehnologiile pe care nu este dispusă să exporte.

Să fim clari: Europa nu încearcă să se impună ca putere geo-economică în opoziție cu orice altă țară; mai degrabă, căutăm să ne asigurăm că rămânem în controlul propriei noastre traiectorii politice, economice, de mediu și sociale. Chiar dacă ne împăcăm cu nevoia de a exercita mai multă putere, nu vom renega deschiderea care este esențială pentru proiectul european. Drept urmare, influența noastră internațională va crește și vom putea simultan să jucăm jocul complex care a devenit geopolitica și să conducem lumea în ceea ce privește acțiunea climatică.

Autorul:

Laurence Boone este secretarul de stat pentru afaceri europene al Franței.

Traducere, adaptare, editare: Daniel Apostol, ClubEconomic

Drepturi de autor: Project Syndicate, www.project-syndicate.org


















RELATED ARTICLES