De Nouriel Roubini
NEW YORK – Acum că președintele rus Vladimir Putin a lansat o invazie pe scară largă a Ucrainei, trebuie să luăm în considerare consecințele economice și financiare ale acestei dezvoltări istorice masive. Războiul din Ucraina nu este doar un alt conflict minor, fără importanță la nivel global, de tipul celor văzute în ultimele decenii. Aceasta este o escaladare majoră a celui de-al Doilea Război Rece, în care patru puteri revizioniste – China, Rusia, Iran și Coreea de Nord – contestă din ce în ce mai mult dominația globală îndelungată a Statelor Unite și ordinea internațională condusă de Occident pe care a creat-o după Al Doilea Război Mondial.
Riscul acum este ca piețele și analiștii politici să subestimeze implicațiile acestei schimbări de regim global. Până la închiderea pieței pe 24 februarie – ziua invaziei – bursele americane au crescut în speranța că războiul va încetini majorările ratelor de dobândă ale Rezervei Federale a SUA. Cu toate acestea, în ceea ce privește economia mai largă, o recesiune globală stagflaționistă este acum foarte probabilă. Analiștii se întreabă dacă Fed și alte bănci centrale majore pot obține o aterizare ușoară din această criză și consecințele acesteia. Să nu contăm pe asta. Războiul din Ucraina va declanșa un șoc negativ masiv asupra ofertei pentru economia globală, reducând creșterea și umflând în continuare inflația într-un moment în care așteptările inflaționiste devin deja neancorate.
Impactul pe termen scurt al războiului pe piața financiară este deja previzibil. În fața unui șoc stagflaționist masiv de reducere a riscului, acțiunile globale se pot muta din intervalul actual de corecție (-10%) pe „teritoriul ursului” (-20% sau mai mult). Randamentele sigure ale obligațiunilor guvernamentale vor scădea pentru o perioadă, apoi vor crește după ce inflația va fi dezamorsată. Prețurile petrolului și gazelor naturale vor crește în continuare – cu mult peste 100 de dolari pe baril – la fel ca și multe alte mărfuri, deoarece atât Rusia, cât și Ucraina sunt exportatori majori de materii prime și alimente. Monedele de refugiu, cum ar fi francul elvețian, se vor întări, iar prețul aurului va crește în continuare.
Efectele economice și financiare ale războiului și șocul stagflaționist care rezultă vor fi, desigur, cele mai mari în Rusia și Ucraina, urmate de Uniunea Europeană, din cauza dependenței sale puternice de gazul rusesc. Dar și SUA vor avea de suferit. Deoarece piețele mondiale de energie sunt atât de profund integrate, o creștere a prețurilor globale ale petrolului – reprezentată de indicele de referință Brent – va afecta puternic prețurile țițeiului american (West Texas Intermediate). Da, SUA este acum un exportator net minor de energie; totuși, macro-distribuția șocului va fi negativă. În timp ce o mică cohortă de firme energetice va obține profituri mai mari, gospodăriile și întreprinderile vor experimenta un șoc masiv al prețurilor, ceea ce le va determina să reducă cheltuielile.
Având în vedere această dinamică, chiar și o economie – de altfel puternică – a SUA va suferi o încetinire bruscă, înclinând către o recesiune de creștere stagflaționistă. Condițiile financiare mai stricte și efectele rezultate asupra încrederii afacerilor, consumatorilor și investitorilor vor exacerba consecințele macro negative ale invaziei Rusiei, atât în SUA, cât și la nivel global.
De asemenea, sancțiunile viitoare împotriva Rusiei – oricât de mari sau limitate se dovedesc a fi și oricât de necesare ar fi pentru descurajarea viitoare – vor afecta inevitabil nu numai Rusia, ci și SUA, Occidentul și piețele emergente. Mai mult, nu se poate exclude posibilitatea ca Rusia să răspundă noilor sancțiuni occidentale cu propriile sale contramăsuri: și anume, reducerea drastică a producției de petrol pentru a crește și mai mult prețul petrolului la nivel mondial. O astfel de mișcare ar aduce un beneficiu net pentru Rusia atâta timp cât creșterea suplimentară a prețului petrolului este mai mare decât pierderea exporturilor de petrol. Putin știe că poate provoca daune asimetrice economiilor și piețelor occidentale, deoarece a petrecut cea mai mare parte a ultimului deceniu construind un „cufăr de război” și creând un scut financiar împotriva sancțiunilor economice suplimentare.
Un șoc stagflaționist profund este un scenariu de coșmar pentru băncile centrale, care vor fi blamate dacă reacționează și la fel de blamate dacă nu o fac. Într-un mediu de inflație în creștere, în care băncile centrale sunt deja în spatele curbei, o înăsprire mai lentă a politicii ar putea accelera dezancorarea așteptărilor inflaționiste, exacerbând și mai mult stagflația. Însă, dacă băncile centrale rămân cu șofer (sau devin mai solicite), recesiunea care se profilează va deveni mai severă.
Deși băncile centrale ar trebui să se confrunte cu revenirea inflației în mod agresiv, cel mai probabil ele vor încerca să o înfrunte, așa cum au făcut-o în anii 1970. Ei vor argumenta că problema este temporară și că politica monetară nu poate afecta sau anula un șoc negativ al ofertei de natură externă. Când va veni momentul adevărului, probabil că vor clipi, optând pentru o înăsprire monetară mai lentă pentru a evita declanșarea unei recesiuni și mai severe. Acest lucru va anula și mai mult așteptările inflaționiste.
Între timp, politicienii vor încerca să atenueze șocul negativ al ofertei. În SUA, factorii de decizie vor încerca să atenueze creșterea prețurilor la benzină prin reducerea rezervelor strategice de petrol, unde prin îndemnul Arabia Saudită să crească producția de petrol. Dar aceste măsuri vor avea doar un efect limitat, deoarece temerile larg răspândite cu privire la noi creșteri ale prețurilor vor duce la tezaurizarea globală a energiei.
Nici liderii occidentali nu se pot baza pe politica fiscală pentru a contracara efectele de atenuare a creșterii ale șocului stagflaționist. În primul rând, SUA și multe alte economii avansate rămân fără muniție fiscală, după ce au făcut toate măsurile ca răspuns la pandemia de COVID-19. Mai exact, un stimul fiscal (cererii) este răspunsul politic greșit la un șoc stagflaționist al ofertei. Deși poate reduce impactul negativ al șocului asupra creșterii, se va adăuga presiunii inflaționiste. Și dacă liderii se bazează atât pe politica monetară, cât și pe politica fiscală pentru a răspunde la șoc, consecințele stagflaționiste vor deveni și mai severe, din cauza efectului sporit asupra așteptărilor inflaționiste.
Este tentant să credem că conflictul Rusia-Ucraina va avea doar un impact economic și financiar minor și temporar. La urma urmei, Rusia reprezintă doar 3% din economia globală (și Ucraina mult mai puțin). Dar statele arabe care au impus un embargo petrolier în 1973 și Iranul revoluționar în 1979 au reprezentat o cotă și mai mică din PIB-ul global decât o face Rusia astăzi.
Războiul lui Putin va da o lovitură masivă încrederii globale într-un moment în care fragila redresare intra deja într-o perioadă de incertitudine și de presiuni inflaționiste în creștere. Efectele secundare ale crizei din Ucraina vor fi orice altceva dar numai tranzitorii nu.
Nouriel Roubini, profesor emerit de economie la Stern School of Business de la Universitatea din New York, este economist-șef la Atlas Capital Team, o firmă de management al activelor și fintech specializată în acoperirea împotriva inflației și a altor riscuri cozi.
Drepturi de autor: Project Syndicate, 2022.www.project-syndicate.org
Traducere, adaptare și editare: Daniel Apostol, ClubEconomic
