de Gary Gensler,
Profesor practicant în economie globală, management și finanțe în cadrul MIT Sloan School of Management
Pe măsură ce candidații concurează pentru a deveni următorul președinte al Sistemului Rezervelor Federale, ar trebui să țină cont de sfatul legendei hocheiului Wayne Gretzky de a „merge acolo unde merge pucul, nu unde a fost”. Având în vedere multiplele provocări economice, de la inflația persistentă, deficitele în creștere și boomul investițiilor în inteligența artificială până la posibile fragilități financiare și preocupări privind dominația globală a dolarului, o întrebare majoră pentru economia globală este dacă Sistemului Rezervelor Federale i se va permite să facă ceea ce este necesar. Va avea suficientă autonomie și credibilitate pentru a promova stabilitatea prețurilor, ocuparea forței de muncă la capacitate maximă și stabilitatea financiară, în condițiile în care politica, datoria în creștere și exuberanța pieței riscă să meargă în direcția contrară?
Congresul a conceput sistemul rezervelor federale pentru a lua decizii experte în interesul public, libere de influențe și presiuni politice. Însă cea de-a doua administrație a președintelui Donald Trump are cu totul alte intenții. Unii ar putea considera că „nu este nevoie să ne îngrijorăm”, deoarece Curtea Supremă va proteja independența Sistemului Rezervelor Federale găsind o modalitate de a o diferenția de alte agenții față de care președintele și-a afirmat dreptul de a le înlătura ofițerii „principali” în mod discreționar. Indiferent de rezultatul litigiului privind tentativa de demitere a guvernatorului Sistemului Rezervelor Federale, Lisa Cook, independența băncii centrale a fost deja afectată considerabil.
De exemplu, Trump a susținut că toate interpretările legii și revizuirea cheltuielilor agențiilor, inclusiv cele ale Sistemului Rezervelor Federale, intră sub incidența Casei Albe și a Departamentului de Justiție. Administrația a preluat, de asemenea, controlul asupra întregii politici de reglementare a Sistemului Rezervelor Federale, inclusiv supravegherea capitalului și a gradului de îndatorare al băncilor. Casa Albă poate susține că acest control nu se aplică conduitei instituției în ceea ce privește politica monetară, însă aceasta este o distincție fără diferență semnificativă.
Băncile, prin însăși natura lor, sunt în domeniul creării și evaluării banilor și creditului. Într-un anumit sens, acestea sunt pentru Sistemul Rezervelor Federale ceea ce sunt francizații pentru McDonald’s. Reglementările bancare, ratele de îndatorare, cerințele de capital, cerințele de rezervă, sunt toate legate de disponibilitatea banilor și a creditului în economie. Instrumentele cheie din centrul politicii monetare, dobânda la rezerve, rata de creditare primară a facilității de scont și altele, sunt, în general, stabilite prin reguli legale aprobate de consiliul de administrație al Sistemului Rezervelor Federale. Cum va trata Casa Albă alte instrumente, precum liniile internaționale de swap, acordurile reverse repo overnight, aranjamentele cu dealeri primari și disponibilitatea conturilor principale?
Mai mult, într-o evoluție extraordinară, președintele Consiliului Consultativ Economic al Casei Albe, Stephen Miran, a fost confirmat în consiliul de administrație al Sistemului Rezervelor Federale, deși se află în concediu din cadrul echipei președintelui. Trump și consilierii săi de rang înalt cer deja în mod public și în mod regulat scăderea ratelor, iar când următorul președinte va prelua funcția în luna mai, o majoritate a consiliului de administrație va fi fost numită de Trump. În același timp, Departamentul de Justiție a susținut poziția potrivit căreia președinții băncilor regionale de rezervă, care participă alături de cei șapte guvernatori ai Sistemului Rezervelor Federale la Comitetul Federal pentru Operațiuni de Piață Deschisă, își desfășoară activitatea la discreția consiliului de administrație al Sistemului Rezervelor Federale și, prin urmare, pot fi revocați oricând.
Pe muchie de cuțit
Această erodare a autonomiei Sistemului Rezervelor Federale se lovește de o inflație persistentă, tarife vamale de import mai ridicate și o perspectivă fiscală înrăutățită. Inflația anuală, măsurată prin cheltuielile personale de consum de bază (excluzând alimentele și energia), a rămas la 2,9% până în august 2025, iar tarifele impuse de Trump asupra bunurilor, care au crescut rata tarifară efectivă generală în acest an, de la o medie de 2,4% la 18%, au exercitat o presiune suplimentară ascendentă asupra prețurilor.
Pentru a complica și mai mult situația, în ciuda reducerilor făcute de administrație în personalul federal, cheltuielile guvernamentale au crescut cu 4% în anul fiscal 2025, iar deficitul a fost de 5,9% din PIB. Titlurile de creanță emise de Trezorerie și deținute de public au ajuns la 30,3 trilioane de dolari la 30 septembrie, aproximativ 99% din PIB. Mai mult, legea One Big Beautiful Bill a republicanilor a accelerat creșterea deficitului, Comitetul pentru un Buget Federal Responsabil anticipând că deficitele SUA vor fi în medie 6,1% din PIB până în 2035, împingând datoria la 120% din PIB. Aceasta se a adăuga substanțial plăților de dobânzi ale SUA, care au depășit deja 1 trilion de dolari în ultimul exercițiu fiscal, depășind cheltuielile anuale pentru apărare.
În ceea ce privește evaluarea inflației și creșterii economice, factorii de decizie au navigat în ceață. Închiderea guvernamentală și tulburările anterioare de la agențiile statistice au întârziat sau au complicat publicările esențiale, lăsând participanții pe piață și oficialii Sistemului Rezervelor Federale să deducă ce pot din surse private și date parțiale. O preocupare în creștere este că inflația rigidă, incertitudinea generată de tarife și slăbirea poziției fiscale, împreună cu percepția că președintele va influența deciziile Sistemului Rezervelor Federale, ar putea deregla așteptările inflaționiste și ar putea accentua curbele randamentelor.
Între timp, există o atenție tot mai mare asupra direcției către care se îndreaptă pucul pieței stimulate de inteligența artificială. Asistăm la o bulă de evaluare? La 20 octombrie, piețele bursiere americane au atins maxime record, de aproximativ 69 de trilioane de dolari, reprezentând 225% din PIB, respectiv de 30 de ori câștigurile realizate în ultimele 12 luni.
Cele zece mari companii din piețele americane, dintre care opt sunt companii tehnologice, reprezentau 40% din totalul indicelui S&P 500, depășind cu mult nivelurile de concentrare înregistrate în ultimii 40 de ani. Primele patru companii americane, Nvidia, Microsoft, Apple și Alphabet, erau evaluate la aproximativ 15 trilioane de dolari, o valoare comparabilă cu capitalizarea totală de piață a tuturor companiilor tranzacționate public din Uniunea Europeană.
Totodată, am asistat la un val de acorduri de finanțare și colaborări între cei mai mari furnizori de cipuri, servicii în cloud și modele de inteligență artificială generativă. Această rețea de aranjamente este fără precedent prin amploarea, interconectivitatea și dependența față de așteptările privind o creștere dramatică, dar incertă, a veniturilor.
Pentru moment, piețele de capital, stimulate de entuziasmul pentru inteligența artificială sau de posibila frică de a nu rata oportunitatea (FOMO), alături de fluxurile importante de numerar disponibile ale Big Tech, au susținut finanțarea inteligenței artificiale mult peste veniturile realizate. JPMorgan estimează că majorarea cheltuielilor de capital legate de inteligența artificială a contribuit cu 1,1 puncte procentuale la creșterea PIB-ului SUA în prima jumătate a anului 2025, depășind semnificativ aportul consumatorilor americani. Bank of America preconizează că investițiile de capital în domeniul inteligenței artificiale vor depăși 400 de miliarde de dolari în acest an. Totuși, având în vedere că veniturile actuale generate de inteligența artificială rămân modeste în raport cu investițiile, această discrepanță va trebui ajustată în timp.
Șocurile geopolitice sau alte șocuri exogene ar putea însă tempera entuziasmul piețelor de capital care susține nivelurile actuale ale investițiilor în domeniul inteligenței artificiale, aranjamentele financiare interconectate și evaluările. Acest fapt ar putea declanșa corecții sau inversări, în special dacă ritmul de creștere al veniturilor din inteligența artificială nu va corespunde așteptărilor. O astfel de interconectare și fragilitate reprezintă riscuri nu doar pentru ecosistemul inteligenței artificiale, ci posibil pentru întreaga economie și întregile piețe financiare americane. Subminarea independenței băncii centrale și relaxarea reglementărilor financiare amplifică aceste riscuri.
Lovituri împotriva propriilor interese
Nu ducem lipsă de subiecte geopolitice importante de urmărit. Statele Unite se retrag după opt decenii de furnizare a bunurilor publice globale esențiale prin cadrul ordinii internaționale postbelice. Deși a doua administrație Trump nu a generat fracturile din acest sistem, ea accelerează procesul de dezintegrare prin contestarea alianțelor și relațiilor economice tradiționale.
America rămâne principalul actor pe scena economică, însă rolul său în sistemul global evoluează rapid. În acest context, combinarea războaielor tarifare, a deficitelor fiscale nesustenabile ale SUA, a provocărilor împotriva alianțelor internaționale și a diminuării independenței Sistemului Rezervelor Federale expune dolarul american și sistemul financiar la riscuri pe termen lung. Dominanța globală a dolarului se bazează pe încredere, piețe de capital profunde și lichide, precum și pe un activ sigur (valorile mobiliare ale Trezoreriei SUA), și nu pe tratate. Această încredere izvorăște din instituțiile americane, din respectarea statului de drept și a piețelor de capital bine reglementate, precum și din fiabilitatea Sistemului Rezervelor Federale în asigurarea stabilității prețurilor și a piețelor. Stabilitatea, la rândul său, depinde de încrederea unui spectru larg de participanți.
Încrederea în sistemul global al dolarului se fondează, de asemenea, pe disponibilitatea Sistemului Rezervelor Federale de a furniza lichidități în termeni tehnocrați și nonpolitici. Liniile internaționale de swap pentru dolari și facilitățile conexe, instituite pentru prima dată în 1962, s-au dovedit esențiale în atenuarea instabilității în perioadele de criză globală. Însă abordarea administrației Trump privind alianțele globale și tarifele a generat incertitudini cu privire la disponibilitatea acesteia de a sprijini, atunci când este necesar, lichiditatea globală în dolari.
Participanții pe piață și guvernatorii băncilor centrale din afara SUA au început să se întrebe dacă liniile de swap vor rămâne la fel de fiabile și apolitice ca în trecut. Atunci când Casa Albă a emis declarații prin care asociau sprijinul în dolari din partea Trezoreriei SUA pentru Argentina cu rezultatul alegerilor prezidențiale din acea țară, investitorii și guvernatorii băncilor centrale au observat cu atenție. Cu cât piețele percep mai mult că disponibilitatea sau amploarea sprijinului în dolari depinde de alinierea politică, nu de necesitatea macrofinanciară, cu atât vor include o primă de risc în prețul dolarului.
Independența Sistemului Rezervelor Federale nu este o variabilă binară. Curtea Supremă ar putea încă să formuleze un raționament care să diferențieze Sistemul Rezervelor Federale de alte agenții, astfel păstrând o definiție legală a independenței în politica monetară. Din punct de vedere substanțial, însă, independența Sistemului Rezervelor Federale a fost deja erodată de supravegherea Casei Albe și de politizarea deciziilor privind rata dobânzii de către Trump. Amintiți-vă anii 1970, când Richard Nixon a făcut presiuni asupra președintelui Sistemului Rezervelor Federale să mențină dobânzile scăzute. Consecințele pentru inflație și economie nu au fost tocmai ideale.
În anul ce urmează, având în vedere gradul de compromitere a capacității Sistemului Rezervelor Federale de a opera independent, rămâne de văzut dacă i se va permite să acționeze strategic atunci când situația o impune. Pentru binele economiei globale, ar trebui să sperăm cu toții că viitorul său președinte va dispune în continuare de spațiu și de determinare pentru a anticipa direcția în care se îndreaptă pucul.
Gary Gensler, fost președinte al Comisiei pentru Valori Mobiliare și Burse din SUA, este profesor practicant în economie globală, management și finanțe în cadrul MIT Sloan School of Management.
©Copyright Project Syndicate 2026
