În preambulul dialogului nostru, răspundem la o întrebare ce ne-ar putea fi adresată de către cititori: de ce o discuție despre hidrogen cu doamna Oana Özmen? Răspunsul va reieși dintr-o scurtă prezentare a interlocutoarei noastre: doamna Oana Özmen este Secretarul Comisiei de Industrii și Servicii și Raportorul Grupului pe Hidrogen și Combustibili Alternativi. Și, nu în ultimul rând, este inițiatoarea Legii privind integrarea hidrogenului din surse regenerabile şi cu emisii reduse de carbon în sectoarele industriei şi al transporturilor. Vorbim, deci, cu unul dintre specialiștii români în legislația din domeniul hidrogenului, unul dintre politicienii care fac eforturi concrete „pentru a pune hidrogenul în acțiune”.
- Ce este hidrogenul „verde”? De ce este importantă dezvoltarea producției de hidrogen în România?
După cum știți deja, există o clasificare pe culori a hidrogenului, în funcție de tipul de energie utilizată la producerea acestuia. Hidrogenul „verde” este cel obținut din apă, prin electroliză, proces în care se utilizează energie din surse regenerabile. Aceste condiții speciale de obținere fac ca, în prezent, nu doar în România, ci și în întreaga lume, hidrogenul să fie scump. Dar, este o situație firească, deoarece încă nu există o cerere pentru acest combustibil: pe măsură ce vor exista o infrastructură și o cerere, hidrogenul va deveni tot mai accesibil.
Hidrogenul „verde” este considerat în întreaga lume unul dintre principalii combustibili pentru decarbonare, adică pentru scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră. Legea hidrogenului, pe care am inițiat-o împreună cu colegii mei, are în vedere 2 utilizări principale ale hidrogenului în țara noastră: industria și transportul.
Combustia hidrogenului este nonpoluantă, are ca reziduu doar apa. Astfel, unul dintre principalele domenii de utilizare este transportul greu, mai ales componentele feroviar, maritim și auto, în special pe distanțe lungi. De asemenea, hidrogenul poate reprezenta o soluție de decarbonare a transportului public, ca o alternativă la electrificare, avantajos în special pentru că nu creează o presiune în plus pe rețeaua electrică, încă nescalată la cerințele de mediu.
De asemenea, hidrogenul este absolut necesar pentru decarbonarea industriei. În metalurgie și în industria chimică se produce deja hidrogen gri (din combustibili fosili), dar industria, în ansamblul său, trebuie să cunoască o etapă de modernizare, de retehnologizare, pentru a fi capabilă să adopte hidrogenul „verde”. De ce? Pentru ca amprenta de carbon a produselor rezultate să fie zero sau cât mai aproape de zero și pentru a-și menține competitivitatea.
- Ce legătură este între hidrogen și competitivitatea industriei?
Începând cu anul 2030, dacă nu își va îndeplini obiectivele climatice, România va plăti certificate de carbon, iar costul acestora se va reflecta în prețul final al produselor românești. Producătorii vor trebui să facă dovada că produsele pe care le oferă au fost realizate cu emisii reduse de carbon. De aceea, fără implementarea tehnologiilor durabile, printre care se numără și hidrogenul, vom putea ajunge în situația de a avea o industrie necompetitivă, urmată de închiderea fabricilor, scăderea numărului de locuri de muncă, necesitatea de a importa materiale „verzi”.
Standardele impuse de Uniune ne pot speria, dar trebuie să ne amintim că schimbările climatice sunt ireversibile. Este necesar să lăsăm generațiilor ce urmează o Românie curată și competitivă la nivel industrial. Industria înseamnă locuri de muncă, valoare adăugată și exporturi, pentru o balanță comercială echilibrată a României.
- Care sunt sursele de finanțare ale acestei tehnologii?
În ceea ce privește industria, avem la dispoziție Fondul de modernizare și, de curând, Comisia Europeană a lansat prima licitație a Băncii Europene pentru Hidrogen, cu subvenții în valoare de 800 de milioane de euro pentru producția de hidrogen din surse regenerabile. Este important să accesăm prompt aceste fonduri, deoarece mai târziu acestea nu vor mai exista. Pentru transport, avem componentele 5 și 10 din PNRR, prin care urmărim să construim peste 3000 de stații de încărcare pentru mașini electrice și pe hidrogen. Unii români ar putea obiecta: „Dar noi nu avem mașini pe hidrogen”. Dezvoltarea infrastructurii, la început prin proiecte-pilot, va stimula apariția acestor vehicule și în țara noastră.
- Ce parteneri are România în dezvoltarea hidrogenului?
În calitate de politician liberal, primul răspuns se va referi, desigur, la noi înșine. Prin acțiunile noastre, ale tuturor celor implicați – politicieni, autorități de reglementare, companii – vom putea să creăm o economie locală a hidrogenului. Desigur, este util să folosim șansa unor fonduri existente în UE. De asemenea, cred în necesitatea de a dezvolta proiecte regionale, cu țări având obiective similare, de exemplu Bulgaria, Polonia, Grecia etc. Astfel, țările din Est își vor putea face auzite mai bine interesele. Nu în ultimul rând, este util să colaborăm cu state ce au luat deja un start puternic în domeniul hidrogenului, de exemplu SUA, Germania, Danemarca, Spania, Franța, Olanda, precum și țări din afara spațiului comunitar (precum Chile și India) atât pentru exemple de bune practici, cât mai ales pentru colaborări concrete.
- Care este, după părerea dumneavoastră, următorul pas pe care trebuie să-l facă România pentru a-și atinge obiectivele?
O etapă foarte importantă pentru îndeplinirea țintelor de decarbonare și integrarea hidrogenului este realizarea unui cadru legislativ funcțional în sensul ghidării și susținerii companiilor și ale celorlalți parteneri interesați. Deci, consider că acesta este primul pas – fixarea regulilor jocului. Trebuie să înțelegem că scopul nostru este să creăm piața de hidrogen, într-un interval de timp predictibil, pentru a ne apropia de țările care au investit deja foarte mult. Și revenind la lucruri concrete, începutul a fost făcut: în prezent, Legea integrării hidrogenului a fost promulgată și își așteaptă normele de aplicare, iar Strategia pentru Hidrogen urmează să fie finalizată.
