spot_img
AcasăComunicateDe ce se vând încă în America produsele petroliere rusești?


De ce se vând încă în America produsele petroliere rusești?

de Simon Johnson, Oleg Ustenko

WASHINGTON, DC/KIEV– Statele Unite au făcut multe pentru a ajuta Ucraina să evite invazia pe scară largă și tacticile teroriste ale Rusiei din februarie 2022, inclusiv printr- generoasă asistență financiară și militară. În plus, imediat după invazie, Administrația Biden (și Congresul) au interzis importul de țiței rusesc. Dar importurile de produse rafinate derivate din petrol rusesc au fost permise să continue în anumite condiții. Pentru a reduce și mai mult veniturile care permit Kremlinului să-și continue agresiunea, toate aceste importuri, fără excepție, ar trebui acum interzise.

În 2022, SUA și-au convins partenerii G7 și Uniunea Europeană să impună un plafon de preț la exporturile rusești de petrol și produse rafinate. În prezent, aceste exporturi pot fi transportate, asigurate și finanțate de companiile occidentale numai dacă prețul plătit este la sau sub un anumit nivel (60 USD pe baril în cazul țițeiului). Acest plafon s-a dovedit eficient în reducerea veniturilor rusești, sporind presiunea fiscală asupra Kremlinului, prevenind în același timp perturbările pieței mondiale a petrolului.

Dar eforturile recente de a reduce și mai mult plafonul s-au lovit de rezistență. Având în vedere impasul politic dintre SUA și UE privind reducerea plafonului de preț, interzicerea importului în SUA al benzinei de origine rusă și al altor produse rafinate este o modalitate logică și cu costuri reduse de a intensifica presiunea economică asupra regimului lui Putin, încurajând totodată și aliații SUA să facă același lucru. Sancțiunile impuse de SUA specifică în prezent că, odată ce țițeiul rusesc este transportat într-o țară terță și rafinat într-un alt produs (motorină, benzină, combustibil pentru avioane), acel produs nu mai este considerat de origine rusă – și poate fi vândut la prețuri mondiale, fără a face obiectul vreunui plafon de preț. Acest lucru a creat niște mașini de spălat banii extrem de profitabile pentru petrolul rusesc în locuri precum India și Turcia: rafinăriile de acolo cumpără țiței la limita de preț și vând produse rafinate la prețuri mondiale – inclusiv în SUA, Regatul Unit și UE, toate care interzic petrolul rusesc, dar permit exportul de produse rafinate din acel țiței în țări terțe. Marja de profit suplimentară din acest arbitraj pe baril variază în mod evident în funcție de prețurile mondiale, dar în 2023 a fost probabil în medie de aproximativ 15-20 de dolari pe baril, făcând această afacere extrem de profitabilă.

Majoritatea țițeiului și a produselor petroliere internaționale este transportată în nave specializate, cu dimensiunea și compoziția încărcăturii disponibile doar în baze de date private. Analiza acestor transporturi de către organizația neguvernamentală Global Witness dezvăluie un fapt important: SUA importă astăzi produse rafinate dintr-o „țară spălătorie”, India, aproape toate provenind dintr-un singur loc – Jamnagar, cel mai mare combinat de rafinare din lume.

Reliance Industries Limited, proprietarul Jamnagar, face profit suplimentar de sute de milioane de dolari pe seama a ceea ce i se permite să facă în baza plafonului de preț. Nu este surprinzător, în aprilie 2023, 43% din importurile de țiței maritime ale Jamnagar au venit din Rusia. Din totalul importurilor de produse petroliere din SUA, 3-5% provin din India, ceea ce este aproximativ același cu nivelurile pre-pandemie. Deoarece SUA este un mare producător de petrol, toate importurile de petrol sunt mici în raport cu piața totală din SUA (peste 20 de milioane de barili de produse petroliere pe zi). De fapt, importurile din India de până acum în acest an sunt echivalente cu doar aproximativ 15 ore de consum total de petrol din SUA.

Orice rafinărie care procesează țiței rusesc ar trebui să fie interzisă să vândă în SUA. Aceasta este o abordare simplă care ar fi ușor de aplicat. Efectul asupra benzinei și a altor prețuri în SUA ar fi minim, mai ales că înlocuirea între furnizorii internaționali alternativi poate fi ușor administrată.

Jamnagar (și alții) pot încă rafina țițeiul rusesc, dar vor trebui să găsească alte piețe pentru produsul lor rafinat. Acest lucru va stigmatiza și mai mult comerțul cu Rusia, punând o presiune suplimentară în scădere asupra prețului țițeiului său – și consolidând obiectivul embargoului inițial al SUA și al acordului de plafonare a prețurilor G7-UE. Deoarece Rusia are o nevoie presantă de valută și un cost marginal de producție pe termen scurt de mai puțin de 20 de dolari pe baril, reducerea prețului plătit Rusiei nu va reduce exporturile sale de petrol.

Există un sprijin tot mai mare pe Capitol Hill (Congresul – legiuitorul american, n.trad.) pentru interzicerea tuturor importurilor de petrol de origine rusă, în mare parte pentru că acest lucru ar încuraja, de asemenea, atât UE, cât și Marea Britanie să meargă în aceeași direcție. Ambele jurisdicții au mai multă expunere la produsele rafinate din țările-spălătorie și vor fi îngrijorate de impactul asupra piețelor lor interne (inclusiv al inflației).

Pe măsură ce continuă agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, este complet ilogic să sprijinim Ucraina pe toate fronturile posibile, permițând în același timp Rusiei să obțină profituri mari din exporturile sale de petrol. Majoritatea veniturilor din valută ale Rusiei provin acum din vânzarea petrolului, iar acest lucru va fi valabil în viitorul apropiat. Indiferent cine controlează Kremlinul anul viitor sau 20 de ani de acum înainte, este puțin probabil ca Rusia să devină o democrație stabilă, iubitoare de pace, care să respecte granițele internaționale. Occidentul are nevoie de o strategie de izolare economică pe termen lung, în cadrul căreia Rusia să poată exporta țiței, dar numai la un preț care să scadă odată cu fiecare act de agresiune.

Autorii:

Simon Johnson, fost economist-șef la Fondul Monetar Internațional, este profesor la Sloan School of Management a MIT, co-președinte al Alianței pentru Politici COVID-19 și co-președinte al Consiliului pentru Risc Sistemic al Institutului CFA. El este co-autor (împreună cu Daron Acemoglu) al cărții Power and Progress: Our Thousand-Year Struggle Over Technology and Prosperity (PublicAffairs, 2023).

Oleg Ustenko este consilier economic al președintelui ucrainean Volodimir Zelenski din mai 2019.

Traducere, adaptare, editare: Daniel Apostol, ClubEconomic.ro

Drepturi de autor: Project Syndicate.

























RELATED ARTICLES