spot_img
AcasăComunicateSalariul minim european: Când Europa scrie reguli, cine citește printre rânduri?


Salariul minim european: Când Europa scrie reguli, cine citește printre rânduri?

Subiectul salariilor minime europene, mult discutat în ultimele luni, a devenit ceva mai clar după ce Guvernul a aprobat actul normativ prin care se asigură transpunerea în legislația națională a Directivei (UE) 2022/2041 din 19 octombrie 2022 a Parlamentului European și a Consiliului privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană și a trimis-o Parlamentului pentru a fi adoptată. Astfel, așa cum solicită și Planul Național de Redresare și Reziliență, salariul minim brut pe țară garantat în plată se va stabili în baza unui mecanism obiectiv, bazat pe o formulă clară, în consultare cu partenerii sociali, însă procedura prevăzută în lege nu este cunoscută încă.

Dacă legea va fi adoptată de Parlament în forma aprobată de Guvern, pe repede înainte, în ultima săptămână de activitate înaintea vacanței parlamentare, vor exista câteva modificări aduse Codului muncii și altor legi asupra cărora prevederile Directivei UE au impact. Astfel, este important de știut că va exista o procedură de aplicare a mecanismului de stabilire și de actualizare a salariului minim brut pe țară garantat în plată, care va stabili gradul de adecvare a nivelului salariului minim în funcție de ponderea acestuia în câștigul salarial mediu brut, cerință care era de așteptat să primeze, fiind cel mai la îndemână indicator statistic. Pe lângă mecanismul în sine, procedura va conține și criteriile pentru stabilirea și actualizarea salariului minim brut, care vor include cel puțin puterea de cumpărare (luând în considerare costul vieții), nivelul general al salariilor și distribuția acestora, rata de creștere a salariilor și productivitatea pe termen lung la nivel național, împreună cu indicatorii statistici care vor măsura criteriile meționate anterior. Procedura va include și un set de indicatori de monitorizare și evaluare a impactului asupra mediului economic și social, precum și modul de monitorizare a evoluției salariului. Deși sunt enumerate multe criterii pentru stabilirea salariului minim, indicatorul de referință care va fi luat în considerare pentru evaluarea gradului de adecvare este câștigul salarial mediu brut, ponderea salariului minim brut fiind între 50%-52% din acesta, o marjă destul de strânsă dacă facem o comparație cu alte țări din Uniune, unde ajunge aproape de 60%.

Legea păstrează prevederea valabilă de la 1 ianuarie 2022 cu privire la durata pentru care salariul minim poate fi aplicat pentru un salariat, adică maximum 24 de luni de la momentul încheierii contractului individual de muncă. După expirarea acestei perioade, angajatorul este obligat să majoreze salariul brut. Nu ne este cunoscut încă impactul acestei prevederi, având în vedere că și o creștere de 1 leu a salariului brut peste cel minim brut pe economie poate fi considerată a fi în litera legii.

De asemenea, s-a păstrat și alineatul care permite Guvernului să stabilească o majorare a salariului minim diferențiat în funcție de nivelul de studiu și vechimea în muncă. Nivelul diferit al salariului minim pentru angajații cu studii superioare și vechime de cel puțin un an în domeniul studiilor era, deja, stabilit prin Hotărâre de Guvern, în 2019 și 2020, ulterior renunțându-se la nivelul diferențiat după aceste criterii. Observăm că nu se mai pomenește nimic despre posibilitatea de a stabili un nivel diferențiat în funcție de domeniul de activitate, ceea ce pune sub semnul întrebării nivelurile mai ridicate ale salariului minim stabilite până acum pentru angajații din construcții, agricultură și alimentație publică, unde și câștigul salarial mediu era printre cele mai reduse la nivel național.

Legea care modifică legislația muncii în privința salariului minim brut aduce și completări în privința dialogului social și a contractelor colective de muncă. Astfel, la articolul 212 din Codul muncii, care face referire la Consiliul Economic și Social și la rolul acestuia de a realiza dialogul tripartit la nivel național, se adaugă un nou alineat care prevede că “promovarea dialogului social tripartit la nivel național se realizează de către Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social, cu rol de consultare între Guvern și partenerii sociali”. Diferența dintre “a realiza” și “a promova” dialogul tripartit este evidentă, dar pare că cele două organisme au același rol. Ce se va întâmpla de fapt? Va apărea un nou organism de consultare pe lângă CES? Va fi înlocuit CES cu acest nou Consiliu? Se va schimba denumirea CES? Rămâne de văzut. În expunerea de motive a acestei noi legi se menționează că dialogul social este prioritar pentru UE și, prin urmare, prin Directiva (UE) 2022/2041 se instituie obligația pentru fiecare stat membru de a promova negocierile colective, dacă rata de acoperire a convențiilor colective la nivel național este sub 80%, iar România stă foarte prost și la acest capitol, ponderea salariaților români care beneficiază de protecția contractelor colective de muncă este de 20%, conform ultimelor date EUROSTAT. Prin urmare, Guvernul va trebui să aprobe un plan de acțiune pentru promovarea negocierilor colective, plan care se va stabili în urma consultărilor cu Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social și va fi revizuit periodic. De fapt, și legislația actuală prevede instituirea unui contract colectiv de muncă pentru firme care îndeplinesc anumite criterii, dar are, în general, caracter opțional, de cele mai multe ori fiind numit unul dintre angajați ca reprezentant al celorlalți în relația cu angajatorul.

Un nou alineat va fi introdus și în articolul 278 al Codului muncii, care va asigura aplicarea Directivei tuturor categoriilor de salariați, indiferent dacă aceștia își desfășoară activitatea în baza unui raport de muncă, raport de muncă cu caracter special (contract de mandat, contract de management, contract de activitate sportivă etc.) sau raport de serviciu, prin introducerea noțiunii de “raport juridic de muncă”. Astfel, chiar dacă vor fi încheiate contracte diferite de cele individuale de muncă, cel care va beneficia de activitatea prestată va fi numit tot “angajator” și va fi obligat să le asigure salariul de bază minim brut orar, stabilit prin hotărârea Guvernului sau prin contractul colectiv de muncă, excepție făcând indemnizația pentru internship, care este reglementată prin altă lege.

Creșterea salariului minim brut va aduce beneficii pentru angajații remunerați cu salariul minim, care nu sunt deloc puțini în România, cât și pentru statul român, care va încasa mai mult din impozite și contribuții sociale. Pentru angajatorii din mediul privat însă, vestea nu este prea bună, pentru că va însemna o nouă presiune pe bugetele lor anuale. Spre exemplu, dacă salariul minim brut ar fi stabilit conform noilor reguli (50% din salariul mediu brut pe economie) începând cu 1 ianuarie 2025 și referința ar fi 8.532 lei (câștigul salarial mediu brut la nivelul lunii aprilie – INSSE), salariul minim brut ar fi de 4.266 lei, cu 15% mai mare decât cel care va intra în vigoare la 1 iulie 2024. La acest nivel, un angajator ar plăti în total 4.355 lei, din care 1.650 lei către stat (dacă se va păstra suma neimpozabilă de 300 lei), față de 3.777 lei, din care 1.414 lei către stat, la nivelul valabil începând cu luna viitoare. Diferența ar însemna un impact de peste 15% asupra cheltuielilor cu salariile ale unei firme, pentru că angajatorul, de regulă, acordă majorări pentru toți angajații, nu doar pentru cei cu salariile minime, ceea ce se va traduce cu siguranță într-o reducere a profitabilității, orice creștere a prețurilor conducând de regulă la o reducere a vânzărilor pe termen scurt și mediu. În ceea ce privește angajații, creșterea salariului net ar fi de aproape 15%, de la 2.363 lei la 2.705 lei. În schimb, marele câștigător ar fi statul român, care ar beneficia de o creștere de 17% a încasărilor din taxele pe salariul minim. Dacă luăm în considerare datele statistice publicate în luna ianuarie 2024, care arată că 1,55 milioane de angajați sunt încadrați cu salariul minim, statul ar avea încasări anuale suplimentare de 4,4 miliarde de lei în 2025, doar din creșterea salariului minim.

Neavând procedura de aplicare a mecanismului de stabilire și de actualizare a salariului minim brut și nici indicatorii statistici de măsurare a criteriilor, nu putem cunoaște, în acest moment, impactul economic al creșterii salariului minim. Chiar dacă este amintită în lege, nu este clar cum va influența nivelul salariului minim productivitatea muncii, indicator foarte important pentru o creștere sănătoasă a salariilor în orice economie. Dacă productivitatea va fi ignorată în continuare, creșterea salariilor va accentua și maim ult dezechilibrele economice. În plus, dacă nu vor fi luate măsuri concomitente de susținere a mediului antreprenorial, este foarte probabil să vedem ori mai multe disponibilizări, ori marje de profit mai mici, ori mai multe falimente, ori toate în același timp, ceea ce va afecta în mod direct creșterea economică a țării, care este și așa foarte timidă.
















RELATED ARTICLES