Daca am afla cu certitudine ce s-a discutat la ultima intrunire Bilderberg, am fi privilegiati: am sti incotro va merge lumea. Oameni influenti care “muta” sau schimba lumea s-au reunit in iunie la Telfs-Buchen, intr-o luxoasa dar extrem de bine pazita statiune montana a Austriei, in cea mai recenta reuniune a misteriosului Grup Bilderberg. Oficial, si astazi, scopul lor este acelasi ca si acum 60 de ani: pentru a intari dialogul dintre Europa si America de Nord. Cu toate acestea, adeptii teoriilor conspirationiste din intreaga lume vad in inalnirile de peste 60 de ani incoace ale Bilderberg cadrul in care de fapt elita lumii decide soarta planetei. Dar ce inseamna “elita lumii”?
Cei mai puternici şi mai influenţi oameni ai planetei fac parte din misteriosul grup Bilderberg, despre care adepţii teoriei conspiraţiei spun că ar conduce, de fapt, lumea, din umbră. Dar modeşti din fire, membrii organizaţiei spun că ei doar propun soluţii pentru marile crize. La reuniunea cu numărul 63 a grupului Bilderberg au participat 140 de personalităţi din 22 de state ale lumii, cei mai mulţi fiind din Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Austria, Germania şi Olanda. Ca în fiecare an, cei prezenti au fost lideri politici, oameni de afaceri, academicieni sau lideri de opinie. Printre aceştia regasim pe lordul cancelar (ministrul de finanțe) britanic George Osborne, o prezenţă constantă la discuţiile grupului Bilderberg, Laurence Boone, consilierul preşedintelui Barack Obama pe probleme financiare şi economice, dar şi prim-ministrul olandez Mark Rutte şi preşedintele austriac Heinz Fischer. Absenta discuţiilor de anul acesta a fost şefa FMI, Christine Lagarde. Anul acesta, lista publica a oaspetilor clubului i-a cuprins pe seful NATO Jens Stoltenberg, pe presedintele Consiliului de Supraveghere al Deutsche Bank Paul Achleitner, pe ministrul german al apararii Ursula von der Leyen, printesa Beatrix a Olandei sau pe seful Goldman Sachs Robert Zoellick. Teme de interes? Armele chimice in lume, Orientul Mijlociu, Rusia, securitatea cybernetica, inteligenta artificiala. Alaturi, evident, de multe alte subiecte fierbinti neprecizate public. Cu toate acestea, remarca criticii, nimic anul acesta despre schimbarile climatice, despre conferinta ONU ce va avea loc in decembrie la Paris, despre foamete si saracie la nivel global, despre diferentele uriase dintre saracii si bogatii lumii. Interesant insa ca summitul Bilderberg a inceput “o clipa” doar dupa ce Summitul G-7 a luat sfarsit, la doar cativa kilometri distanta, intr-o alta fortareata de lux a Alpilor austrieci. Asadar, dupa ce liderii oficiali ai celor mai mari 7 puteri ale lumii si-au stabilit traseul urmatoarelor luni, au lasat locul celor mai influenti oameni ai planetei sa stabileasca incotro va merge lumea. Cum scriam mai sus, cele peste 140 de personalităţi din lumea politică, financiară, academică sau de business vor discuta probleme legate de securitatea cibernetică, armele chimice, Rusia, Iran, Grecia, NATO şi inteligenţa artificială. Pe agendă a mai fost trecut şi un subiect intitulat „ameninţări”. De asemenea, la întâlnirea extrem de bine păzită a mai participat şi fostul şef al CIA David Petraeus, soldatul de top John Allen, acum delegatul prezidenţial pentru coaliţia împotriva mitanţilor Statului Islamic, fostul preşedinte al Comisiei Europene, Jose M. Barroso, directorul executiv al Google, Eric Schmidt, dar şi secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.
Nu mai putin de trei prim-ministri europeni in functie (al Olandei, al Finlandei si al Belgiei) au discutat “strategia europeana” impreuna cu seful NATO si cu presedintele Austriei Heinz Fischer. Doi ministri de finante, cel danez si cel britanic, alaturi de liderii lumii financiar-bancare, precum Benoît Coeuré de la Banca Centrala Europeana sau alti mari bancheri reprezentand Lanzard, Banco Santander, HSBC s-au chinuit sa scoata cartoful fierbinte de pe foc: uriasul risc de default al Greciei. In plin scandal public, HSBC a fost extrem de bine reprezentata de chiar presedintele sau, de Chief Legal Officer si de membrul de bord Rona Fairhead, care, pe deasupra, este si in bordul PepsiCo si in fruntea BBC Trust. Alte minti luminate din lumea financiara au fost vice-chairman BlackRock, CEO ofJP Morgan Asset Management si presedintele Royal Bank of Canada. Morgan Stanley a fost prezenta la Telfs prin membrul de bord Klaus Kleinfeld, care de altfel conduce al treilea cel mai mare producator de aluminiu al lumii, Alcoa. Si pentru ca am ajuns la industrie, sa pomenim si de CEO-ul de la Michelin, liderul de la Roche, CEO-ul lui Royal Dutch Shell, presedintele lui BP, CEO-ul lui Siemens Austria, sau conducatori ai unor variate conglomerate industriale, precum Techint sau Investor AB, companiii atat de mari incat se spune despre ele ca sunt prea uriase ca sa mai poata fi clasificate.
Si, ca intotdeauna din 1954 incoace, politica externa si-a avut felia ei de tort. Terorismul si problema Iranului au fost pe agenda si anul acesta, dar nu mai prejos decat subiectul Rusia, a carui importanta a fost exprimata si prin prezenta ministrului german al apararii (insotit de adjunctul sau) sau decat tema securitatii cybernetice, subliniata de catre seful serviciilor secrete daneze, present la Telfs. Mai merita de notat si prezenta la Bilderberg, din ce in ce mai importanta, a Google, al carei presedinte executiv Eric Schmidt este unul dintre membrii comisiei de organizare a clubului si a venit la Telfs insotit de doi dintre cei mai importanti vicepresedinti ai sai, specializati pe tehnologii avansate, din moment ce una dintre temele de discutie este inteligenta artificiala.
Asadar, povestea intrunirii Clubului Biderberg din iunie 2015 este povestea unei liste de participanti extrem de puternici, intre care regasim un numar larg de seniori ai politicii mondiale si ai lumii publice. Cu o asa lista de “oameni grei”, s-a sperat ca evenimentul de la Telfs sa-si gaseasca locul in prima pagina a presei mondiale. Dar, ca de obicei, ceea ce au vorbit cei mai influenti oameni ai planetei la Telfs, a ramas la Telfs. Din motice, cum spunea un jurnalist britanic, care “continua sa ne scape”. Participantii la intrunirile Bilderberg se supun unor reguli specifice, dintre care cea mai importanta este cunoscuta sub denumirea de „Chatham House Rule” (valabila inca din 1927, stabilita de Royal Institute of International Affairs), care ii obliga pe perticipanti, indiferent de perosoana si statutul fiecaruia, sa pastreze confidentialitate absoluta asupra continutului conversatiilor si luarilor de pozitie ale vorbitorilor. De loc suprinzator de aceea, faptul ca an dupa an secretul care pluteste deasupra intrunirilor Bilderberg si lipsa de transparenta au generat valuri de critici din partea cercurilor mai suspiccioase ale lumii. Dar atat organizatorii cat si participantii apreciaza faptul ca aceste intruniri fac parte dintre rarele ocazii cand liderii lumii pot sa vorbeasca liber, fara sa aiba teama ca presa va putea relata ceva, chiar daca printre cei prezenti sunt chiar si conducatori influenti de presa. In intervale de timp ce cate 90 de minute, participantii dau explicatii si isi argumenteaza punctele de vedere. „Mulţumită naturii private a acestei conferinţe, participanţii nu sunt legaţi de convenţiile birourilor lor sau de poziţia lor. Astfel ei pot avea timp să asculte, să reflecteze şi să îşi contureze o perspectivă” scrie pe site-ul grupului.
Si atat. Oare, doar atat? Potrivit unor reporteri mai indrazneti sau mai bine informati, vinul si friptura de vita sunt doar pretextul in spatele caruia cei prezenti “salveaza lumea”. Pana si Uniunea Europeana, asa cum o stim astazi, pare sa fi fostul rodul unor mese rotunde Bilderberg care au precedat tratatele de la Roma. Sau, asa cum pretinde Etienne Davignon, om de afaceri belgian si presedinte de onoare al Clubului, in spatele acestor usi inchise a luat nastere moneda unica europeana. Anii au adus si alte intrebari in spatiul public: cine a fost in spatele crizei petrolului din 1973, cum de s-a produs reunificarea germaniei, cum arata un potențial atac asupra Iranului. Pe agenda intalnirii din 2010 s-ar fi aflat si viitorul colaps al monedei euro. După colapsul monedei euro, soluția salvatoare pentru ieșirea din criză ar fi impulsionarea apariției unei monede mondiale, emisă de o bancă centrală globală. Aceasta s-ar traduce prin încercarea de a face din FMI un fel de Trezorerie mondială, sub egida ONU. De data chiar si mai recenta ar fi posibila discuti legata de ultima criza a titeiului: “nu cumva noua criza a petrolului nu e deloc un razboi comercial al sauditilor cu principalii competitori, ci mai degraba un nou aranjament al puternicilor lumii”?
„Bilderberg este un grup format din oameni foarte puternici care împart aceeaşi ideologie, cea a banilor şi cea a unei societăţi pe bani la nivel mondial. Sunt elite din America de Nord şi Europa care vor să controleze necesităţile vieţii pe Planetă”, explică Daniel Estulin, jurnalist de investigaţie. Din cauza caracterului secret al întâlnirilor şi al refuzului de a emite comunicate de presă, grupul a fost acuzat de comploturi la nivel mondial. Adeptii teoriei conspiratiei au zilnic materie prima. Dar, in cea de-a saptea sa decada de existenta, cercul Bilderberg pare sa fie tot mai puternic, de neclintit. Cum spunea un actor citat de presa britanica, “fraternizarea cu unii dintre cei mai influenti oameni ai lumii serveste celorlalti un extraordinar afrodisiac psihologic”.
CASETA: Puțină istorie
Istoria Clubului Bilderberg începe după cel de-al doilea război mondial. Prima reuniune oficială a avut loc în luna mai 1954, în localitatea olandeză Oosterbeek. Atunci s-a împrumutat numele Hotelului Bilderberg, amfitrionul întânirii, al cărui proprietar era Prințul Bernhard, tatăl fostei Regine Beatrix a Olandei. Cel care a organizat Grupul Bilderberg, este prințul Bernhard de Lippe-Biesterfeld de Olanda. Ideea a trezit interesul prinţului Bernhard al Olandei, al ex-premierului belgian Paul Van Zeeland şi al conducătorului de atunci al firmei Unilever, olandezul Paul Rijkens. Bernhard l-a contactat Walter Bedell Smith, şeful CIA, care i-a cerut consilierului preşedintelui Eisenhower, Charles Douglas Jakson, să adopte o poziţie faţă de iniţiativă. După o reuniune pregătitoare la Paris, cea inaugurală s-a ţinut între 29-31 mai 1954, la hotelul „De Bilderberg” din Oosterbeek, Olanda. Erau prezenţi 50 de delegaţi din 11 ţări europene şi 11 americani, în frunte cu David Rockefeller. Grupul Bilderberg împreună cu Consiliul pentru Relații Externe, a condus la crearea Comisiei Trilaterale S-a discutat atunci despre creşterea curentului antiamerican din Europa. Scopul lor: favorizarea „dialogului între Europa şi America de Nord” . Pe de o parte, la ora aceea se constata o creştere a antiamericanismului pe Vechiul Continent, iar, pe de altă parte, în plin Război Rece, nu mai putea fi ignorat expansionismul sovietic, chiar dacă Stalin murise. Aşa că scopul clar era lupta împotriva comunismului. Conferinţa s-a bucurat de succes, s-a înfiinţat un Comitet Director permanent şi s-a decis ca ea să aibă loc anual, primele trei desfăşurându-se în Franţa, RFG şi Danemarca. În 1957, ea a avut loc peste Atlantic, în insula Saint-Simon. Nu există calitatea de membru al Grupului Bilderberg, dat fiind că invitaţiile sunt punctuale, se fac de Comitetul Director permanent, ai cărui membri se schimbă şi ei după un timp. Grupul Bilderberg este o organizație cu agendă globalistă, ce include lideri politici din lumea occidentală, oameni de afaceri și academicieni. Grupul este puternic exclusivist și se reunește anual pentru a promova o apropiere între Europa și Statele Unite ale Americii. Din cauza caracterului secret al întâlnirilor și a refuzului de a emite comunicate de presă, grupul a fost acuzat adesea de comploturi la nivel mondial. Până în anii ’80, engleza şi franceza era limbile oficiale ale reuniunii, acum a rămas doar prima. Grupul Bilderberg este prezidat actualmente de francezul Henri de Castries, CEO al grupului de asigurări AXA. În 1975, Margaret Thatcher era invitată prima oară la reuniunea Grupului, iar după patru ani devenea premierul Marii Britanii. În 1991, Bill Clinton, guvernator al statului Arkansas, unul dintre cele mai mici ale SUA!, era invitat de grup. Un an mai târziu, el devenea preşedintele Americii. Acum a fost invitat francezul Alain Juppe. Deja, presa straina remarca bloggerii francezi care scriu că Juppe va deveni preşedinte al ţării. Întrebări firesti, aproape banale. Totuşi, sa fie simple coincidenţe?
