Accidentele de muncă au provocat 3.367 de decese în UE în 2024

Accidentele de muncă au provocat moartea a 3.367 de persoane în Uniunea Europeană în 2024, potrivit datelor publicate de Eurostat. Numărul deceselor a crescut cu 1,4% față de 2023, ceea ce înseamnă 45 de accidente mortale suplimentare într-un singur an. În aceeași perioadă au fost înregistrate aproximativ 2,78 milioane de accidente de muncă nemortale, cu 43.742 mai puține decât în anul precedent, echivalentul unei scăderi de 1,5%.

Construcțiile au rămas sectorul cu cel mai mare număr de accidente de muncă mortale din UE, cu 776 de decese în 2024. Numărul a fost mai mic decât cele 802 decese înregistrate în 2023, când sectorul atinsese cel mai ridicat nivel al accidentelor mortale din ultimul deceniu, dar construcțiile au continuat să se distingă clar de celelalte activități economice prin volumul de accidente cu consecințe fatale.

Transportul și depozitarea s-au situat pe locul al doilea, cu 537 de accidente mortale, iar industria prelucrătoare a înregistrat 466. Aceste trei sectoare concentrează o parte importantă a deceselor produse la locul de muncă, însă numerele absolute nu permit singure compararea nivelului de risc pentru un angajat. Un sector cu mai mulți lucrători și mai multe ore lucrate poate înregistra un număr mai mare de accidente chiar dacă rata raportată la populația ocupată este diferită.

Imaginea se modifică atunci când sunt analizate accidentele nemortale. Industria prelucrătoare a înregistrat 509.851 de asemenea accidente în 2024, cel mai mare număr dintre sectoarele economice analizate de Eurostat. Nivelul a fost totuși unul dintre cele mai scăzute ale sectorului din ultimul deceniu, singura valoare mai mică fiind cea din 2020, când activitatea economică fusese afectată puternic de pandemie.

Construcțiile au urmat cu 352.520 de accidente nemortale, iar comerțul cu ridicata și cu amănuntul, împreună cu repararea autovehiculelor și motocicletelor, a înregistrat 345.282. Distribuția arată că sectoarele cu cele mai multe accidente mortale nu se suprapun perfect cu cele care au cele mai mari volume de incidente nemortale, iar evaluarea siguranței la locul de muncă trebuie să distingă între severitatea și frecvența accidentelor.

Metodologia Eurostat definește accidentul de muncă drept un eveniment produs în cursul activității profesionale care provoacă un prejudiciu fizic sau psihic. Un accident este clasificat drept mortal atunci când victima moare în cel mult un an de la producerea sa, iar categoria accidentelor nemortale utilizată în aceste statistici include incidentele care determină cel puțin patru zile calendaristice complete de absență de la muncă.

Această definiție înseamnă că statisticile nu includ automat orice incident minor produs la locul de muncă. Accidentele care nu duc la perioada minimă de absență necesară nu intră în indicatorul privind accidentele nemortale prezentat aici, iar numărul total al incidentelor profesionale raportate prin alte sisteme poate fi, prin urmare, mai mare.

Datele trebuie interpretate cu atenție și atunci când sunt comparate sectoarele. Eurostat publică în acest caz numărul absolut de accidente, ceea ce permite observarea volumului și distribuției incidentelor, dar nu reprezintă o rată de incidență ajustată la numărul de persoane angajate. Pentru a determina unde un lucrător are statistic un risc mai mare este necesară raportarea accidentelor la dimensiunea forței de muncă și la alte caracteristici ale fiecărui sector.

Seria pentru 2024 indică două evoluții diferite la nivelul UE. Accidentele nemortale au scăzut față de anul precedent, în timp ce numărul accidentelor mortale a crescut. Cele 45 de decese suplimentare reprezintă o majorare de 1,4%, chiar dacă numărul total al accidentelor grave care nu au provocat moartea victimei s-a redus cu aproape 44.000.

Datele provin din statisticile europene armonizate privind accidentele de muncă, prin care Eurostat colectează informații comparabile privind incidentele profesionale din statele membre. Pentru anumite componente ale administrației publice, apărării și sistemelor obligatorii de securitate socială, furnizarea informațiilor poate depinde de regulile naționale de confidențialitate, aspect care trebuie avut în vedere atunci când sunt analizate în detaliu diferențele dintre activități și state.