Agenția europeană a energiei avertizează că gazul nu dispare destul de repede din economia Uniunii Europene

Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei avertizează că decarbonizarea pieței gazelor nu va fi posibilă printr-o singură soluție. Raportul de monitorizare pentru 2026 arată că gazul rămâne important pentru securitatea energetică, prețurile energiei electrice și competitivitatea industriei, dar reprezintă în continuare aproximativ 20% din emisiile de gaze cu efect de seră ale Uniunii Europene.

Pe scurt

1. Gazul reprezintă aproximativ 20% din emisiile de gaze cu efect de seră ale Uniunii Europene.

2. Cererea de gaz a UE a ajuns la 340 de miliarde de metri cubi în 2025, cu 2% mai mult decât în 2024.

3. ACER spune că există două direcții mari: reducerea folosirii gazului natural și reducerea amprentei de carbon a gazului care rămâne în sistem.

4. Biometanul este opțiunea regenerabilă cea mai matură, dar producția de 4,3 miliarde de metri cubi în 2024 reprezenta doar 2% din injecțiile totale în rețeaua de gaz.

5. 85% din emisiile de metan asociate consumului european de gaz și petrol apar în afara UE, ceea ce face lanțurile de aprovizionare o problemă centrală.

Raportul ACER pornește de la o realitate dificilă pentru politica energetică europeană. Uniunea Europeană vrea să reducă dependența de gaz fosil și să ajungă la neutralitate climatică până în 2050, dar gazul continuă să ofere flexibilitate sistemului energetic, să influențeze prețurile electricității și să rămână important pentru industrie.

Agenția descrie două direcții de acțiune. Prima este înlocuirea gazului natural prin reducerea cererii sau prin trecerea la surse regenerabile. A doua este reducerea amprentei de carbon a gazului care continuă să fie folosit, prin captarea și stocarea carbonului, reducerea scurgerilor de metan, biometan, hidrogen și alte tehnologii mature sau emergente.

Creșterea cererii de gaz din 2025 arată că reducerea consumului nu este garantată. Cererea totală a ajuns la 340 de miliarde de metri cubi, în creștere cu 2% față de 2024, ceea ce poate încetini progresul spre obiectivele de decarbonizare. ACER notează că, în pofida obiectivelor ambițioase din REPowerEU, progresul a stagnat parțial.

Gazul rămâne relevant pentru stabilitatea sistemului electric deoarece poate compensa variațiile producției din surse regenerabile. Energia solară și eoliană depind de vreme, iar centralele pe gaz pot acoperi momentele în care producția regenerabilă scade sau cererea crește. Această funcție explică de ce gazul nu dispare rapid, chiar dacă obiectivul politic este reducerea combustibililor fosili.

Raportul arată că gazul continuă să influențeze prețurile energiei electrice. În 2025, centralele pe gaz au fost competitive economic în 40% din ore. Statele membre cu mixuri electrice cu emisii reduse au avut prețuri day-ahead în medie cu 40% mai mici decât țările cu sisteme mai intensive în carbon. Exemplul Spaniei este menționat pentru efectul extinderii regenerabilelor asupra scăderii prețurilor.

Industria este un alt punct sensibil. Gazul natural reprezintă o treime din consumul final de energie al industriei europene. Decarbonizarea nu poate fi aplicată la fel în toate sectoarele, deoarece unele procese industriale pot fi electrificate mai ușor, iar altele au nevoie de temperaturi ridicate, hidrogen, biometan, captarea carbonului sau alte soluții tehnice.

ACER leagă această problemă de competitivitatea industrială. Prețul carbonului, costul gazului, competiția globală și disponibilitatea tehnologiilor curate determină cât de repede poate avansa tranziția fără să afecteze firmele europene. O reducere prea lentă a emisiilor riscă să mențină dependența de combustibili fosili, iar o tranziție prost calibrată poate pune presiune pe industrie.

Biometanul este prezentat ca promițător, dar încă insuficient. În 2024, producția europeană a fost de 4,3 miliarde de metri cubi, echivalentul a doar 2% din injecțiile totale în rețeaua de gaz. ACER notează că biometanul este cea mai matură opțiune de gaz regenerabil, dar extinderea sa depinde de costuri, de prețul carbonului și de valoarea certificatelor de sustenabilitate.

Metanul este una dintre cele mai importante probleme ale lanțului de aprovizionare. ACER arată că 85% din emisiile de metan asociate consumului european de gaz și petrol apar în afara UE. Reducerea acestor emisii depinde, așadar, nu doar de ce se întâmplă în rețelele europene, ci și de producători, furnizori și țări terțe din care Europa importă energie.

Regulamentul UE privind metanul devine esențial în acest context. El trebuie să reducă emisiile de-a lungul lanțului de aprovizionare, dar implementarea este dificilă din cauza incertitudinii de reglementare, a ezitărilor din partea producătorilor și furnizorilor și a întârzierilor în cadrele naționale de sancțiuni.

Raportul formulează patru dileme de politică publică. Prima privește capacitatea biometanului și a hidrogenului cu emisii reduse de carbon de a reduce dependența de importuri fără să facă energia mai scumpă. A doua privește riscul ca prețul gazului să mențină prețuri ridicate la electricitate în timpul tranziției. A treia privește decarbonizarea industriei fără pierdere de competitivitate. A patra privește reducerea metanului, unde există opțiuni ieftine de reducere, dar riscuri mari de implementare.

Concluzia ACER este că piața gazelor are nevoie de un portofoliu echilibrat de soluții. Reducerea cererii, electrificarea, regenerabilele, biometanul, hidrogenul, captarea carbonului și combaterea scurgerilor de metan trebuie combinate în funcție de sector, costuri și securitatea aprovizionării.

Agenția avertizează că amânarea acțiunii poate ajunge mai scumpă decât tranziția. Costul inacțiunii include emisii persistente, dependență de importuri, expunere la volatilitatea prețurilor, presiune asupra industriei și dificultăți mai mari în atingerea neutralității climatice.