AcasăEuropaAgenția Europeană de Mediu avertizează că apele uzate, seceta și inundațiile pot...


Agenția Europeană de Mediu avertizează că apele uzate, seceta și inundațiile pot favoriza răspândirea rezistenței la antibiotice

Vedere aeriană a bazinelor unei instalații de epurare din Bochum
Instalație de epurare în Bochum, Germania, fotografiată la 12 iunie 2022. Imagine ilustrativă pentru evaluarea EEA privind rezistența la antibiotice; nu indică o contaminare constatată la această instalație.

Apele uzate urbane, scurgerile provenite din agricultură și poluarea industrială pot introduce în râurile și lacurile europene bacterii rezistente la antibiotice și gene care favorizează răspândirea rezistenței antimicrobiene, iar temperaturile ridicate, seceta și inundațiile pot amplifica anumite mecanisme de acumulare și transport. Agenția Europeană de Mediu (EEA) avertizează, într-un briefing publicat la 18 noiembrie 2026, că Europa nu dispune încă de un sistem suficient de armonizat pentru evaluarea acestor procese și a posibilelor consecințe asupra sănătății. Experții precizează însă că prezența bacteriilor rezistente în apă nu echivalează automat cu un risc demonstrat de infecție pentru populație.

Pe scurt

  1. Agenția Europeană de Mediu a publicat la 18 noiembrie o evaluare a rezistenței antimicrobiene în apele de suprafață, bazată pe un raport tehnic comun de 76 de pagini.

  2. Bacteriile rezistente și genele de rezistență pot ajunge în râuri și lacuri din ape uzate urbane, industrie, agricultură și dejecții animale; epurarea convențională nu le elimină întotdeauna complet.

  3. Încălzirea apei, seceta și inundațiile pot favoriza anumite procese de acumulare și răspândire. Aceste mecanisme nu dovedesc singure o creștere a infecțiilor la oameni.

  4. Prezența unei gene sau bacterii rezistente într-o probă nu cuantifică riscul de îmbolnăvire. Estimarea ECDC de peste 35.000 de decese anual privește infecțiile rezistente în ansamblu, nu expunerea prin apă.

  5. Experții cer metode și indicatori comparabili, corelarea supravegherii de mediu cu cea medicală și veterinară și reducerea poluării, chiar dacă unele riscuri nu pot fi încă măsurate precis.

Rezistența antimicrobiană apare atunci când microorganismele dezvoltă sau dobândesc mecanisme care le permit să supraviețuiască tratamentelor destinate să le elimine. În cazul bacteriilor, acest fenomen poate face antibioticele mai puțin eficiente sau ineficiente și poate îngreuna tratarea infecțiilor.

Deși este asociată în primul rând cu utilizarea antibioticelor în medicina umană și veterinară, rezistența are și o dimensiune de mediu. Bacteriile rezistente și genele care determină rezistența pot ajunge în apă din spitale, gospodării, exploatații agricole, instalații industriale și alte activități umane.

Raportul Agenției Europene de Mediu arată că râurile, lacurile, apele costiere și sistemele de canalizare pot funcționa atât ca rezervoare ale acestor microorganisme și gene, cât și ca trasee de transport între ecosisteme. În anumite condiții, bacteriile pot face schimb de material genetic, contribuind la răspândirea capacității de a rezista antibioticelor. Fenomenul nu este produs exclusiv de activitatea umană. Rezistența la antibiotice există natural în microorganisme, dar utilizarea antimicrobienelor și eliberarea unor substanțe poluante în mediu pot favoriza selecția și multiplicarea organismelor rezistente.

Una dintre principalele căi investigate este evacuarea apelor uzate urbane în mediul acvatic. Stațiile de epurare pot reduce substanțial încărcătura bacteriană. Totuși, tehnologiile convenționale de tratare nu sunt proiectate, în general, pentru eliminarea completă a bacteriilor rezistente, a genelor de rezistență și a tuturor reziduurilor antimicrobiene. În consecință, o parte din acești contaminanți poate ajunge în râuri prin efluentul tratat. Scurgerile provenite de pe terenurile agricole, dejecțiile animale și deversările industriale reprezintă alte surse posibile.

Raportul atrage atenția și asupra rolului poluanților care nu sunt antibiotice. Unele metale, pesticide și produse farmaceutice pot exercita o presiune de selecție asupra microorganismelor. Prin mecanisme de coselecție, expunerea la o substanță poate favoriza indirect bacterii care prezintă și rezistență la antibiotice. Aceasta înseamnă că reducerea presiunilor de mediu presupune nu doar utilizarea prudentă a medicamentelor, ci și măsuri privind epurarea apelor, gestionarea dejecțiilor și controlul poluării.

Briefingul EEA identifică mai multe mecanisme prin care schimbările climatice pot influența rezistența antimicrobiană în mediul acvatic. Temperaturile mai ridicate ale apei pot favoriza supraviețuirea sau dezvoltarea anumitor bacterii și pot modifica interacțiunile microbiene, inclusiv transferul de material genetic.

În perioadele de secetă, reducerea debitelor râurilor limitează diluarea apelor uzate și poate crește concentrația unor contaminanți. În schimb, precipitațiile intense și inundațiile pot transporta în cursurile de apă poluanți proveniți din sol, sedimente, terenuri agricole și sisteme de canalizare. Deversările de ape uzate netratate, inclusiv cele asociate depășirii capacității sistemelor de canalizare în timpul furtunilor, pot determina episoade de contaminare care persistă zile sau, în situații extreme, săptămâni.

Raportul tehnic de 76 de pagini, elaborat de Centrul Tematic European pentru Biodiversitate și Ecosisteme și Centrul Tematic European pentru Sănătatea Umană și Mediu, acordă o atenție specială diferenței dintre contaminarea mediului și riscul efectiv pentru sănătate. Prezența unei gene de rezistență într-o probă de apă nu arată, singură, dacă gena se află într-o bacterie capabilă să provoace boală. De asemenea, detectarea unei bacterii rezistente nu stabilește dacă o persoană a fost expusă, dacă microorganismul poate coloniza organismul uman sau dacă poate produce o infecție. Pentru evaluarea riscului trebuie analizate identitatea microorganismului, caracteristicile rezistenței, cantitatea și durata expunerii, traseul de transmitere și vulnerabilitatea persoanelor expuse.

Cercetătorii examinează mai multe căi posibile de contact, inclusiv înghițirea accidentală a apei în timpul înotului, contactul cu pielea lezată, inhalarea aerosolilor și expunerea profesională în instalațiile de tratare a apelor. Cu toate acestea, contribuția relativă a fiecărei căi la apariția infecțiilor umane rămâne insuficient cunoscută. Raportul nu prezintă o estimare a numărului de infecții sau decese produse în Europa prin transmiterea rezistenței antimicrobiene din apele de suprafață.

EEA reamintește că infecțiile provocate de bacterii rezistente la antibiotice sunt asociate cu peste 35.000 de decese anual în UE și Spațiul Economic European, potrivit unei estimări publicate în 2022 de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC). Această cifră privește povara generală a infecțiilor rezistente, nu efectele expunerii prin râuri, lacuri sau ape uzate. Nu poate fi folosită pentru a calcula mortalitatea atribuită contaminării apelor.

Importanța raportului constă tocmai în identificarea acestei lacune. Sistemele europene de supraveghere colectează informații privind rezistența antimicrobiană în medicina umană, medicina veterinară și lanțul alimentar, însă datele despre mediul acvatic sunt mai puțin sistematice și dificil de comparat. Fără metode comune și fără informații privind transmiterea efectivă, autoritățile nu pot evalua suficient de precis contribuția diferitelor surse de apă la riscurile de sănătate publică. EEA propune integrarea monitorizării rezistenței antimicrobiene din apele de suprafață și apele uzate în abordarea europeană One Health, care urmărește legăturile dintre sănătatea oamenilor, animalelor, plantelor și ecosistemelor.

Un proiect-pilot realizat de rețeaua europeană Eionet a arătat că o metodologie comună de prelevare și analiză a probelor este fezabilă. Proiectul a evidențiat necesitatea unor indicatori armonizați, a unor metode comparabile, a controlului calității și a raportării centralizate. Monitorizarea ar trebui să identifice zonele cu niveluri ridicate de contaminare, sursele și traseele de transmitere, evoluția în timp a rezistenței și efectele intervențiilor. Sunt necesare și metode care să permită interpretarea rezultatelor în termeni de risc, nu doar raportarea prezenței unor bacterii sau gene. Obiectivul este ca datele de mediu să poată fi comparate cu informațiile colectate în spitale, în ferme și în sistemele de siguranță alimentară, fără a presupune că o asemănare între indicatori dovedește automat transmiterea dintre aceste sectoare.

Autorii disting supravegherea apelor uzate la intrarea în stațiile de epurare, care poate indica tendințe ale rezistenței în populația deservită, de monitorizarea mediului. Aceasta din urmă urmărește prezența și răspândirea bacteriilor și genelor în natură, precum și căile posibile de expunere. Cele două tipuri de date au funcții complementare și trebuie interpretate în raport cu locul prelevării.

Potrivit EEA, directiva europeană reformulată privind epurarea apelor uzate urbane impune monitorizarea rezistenței antimicrobiene, iar legislația revizuită privind apa permite examinarea unor indicatori pentru listele de supraveghere a apelor de suprafață și subterane. Includerea acestora depinde de existența unor metode fiabile și eficiente de prelevare și analiză. Centrul Comun de Cercetare al Comisiei lucrează la teste pentru cuantificarea genelor, la proceduri de control al calității și la materiale de referință. Aceste demersuri nu înseamnă că toate râurile europene sunt deja monitorizate uniform.

Raportul tehnic observă și că monitorizarea obișnuită a calității apelor de îmbăiere se concentrează în prezent asupra indicatorilor microbiologici tradiționali, precum E. coli și enterococii intestinali, nu asupra unei evaluări complete a rezistenței antimicrobiene.

Experții recomandă un sistem european de monitorizare care să includă nu numai prelevarea de probe, ci și investigarea surselor de contaminare, a efectelor tratării apelor uzate și a influenței fenomenelor climatice extreme. Prioritățile cuprind standardizarea metodelor de laborator, dezvoltarea unor indicatori comparabili între țări, corelarea datelor de mediu cu cele medicale și veterinare și identificarea punctelor în care intervențiile de prevenție pot avea efecte măsurabile. În paralel, sunt necesare măsuri pentru reducerea reziduurilor antimicrobiene și a altor poluanți care favorizează selecția bacteriilor rezistente. Îmbunătățirea epurării apelor, limitarea deversărilor și reducerea presiunilor provenite din agricultură și industrie pot contribui la diminuarea acestor condiții.

Deși nu cuantifică un număr de infecții sau decese provocate de expunerea prin apă, raportul consideră justificate măsurile preventive pentru reducerea poluării și a expunerii. Autorii avertizează că lacunele de cunoaștere nu trebuie interpretate drept dovadă că o sursă este lipsită de importanță. Pentru autorități, următorul pas este construirea unui sistem care să transforme rezultatele de laborator în evaluări de risc și să arate unde intervențiile asupra infrastructurii de apă și surselor de contaminare sunt mai utile.






























RELATED ARTICLES