Agenția Uniunii Europene pentru Azil spune că cererile iranienilor nu au crescut semnificativ în martie

Țările UE+ au primit aproximativ 59.000 de cereri de azil în martie 2026, un nivel apropiat de cel din februarie și mai redus decât în cea mai mare parte a anului 2025, arată cea mai recentă analiză publicată de Agenția Uniunii Europene pentru Azil.

În pofida conflictului militar din Orientul Mijlociu și Golful Persic, datele nu indică o creștere semnificativă sau susținută a cererilor depuse de cetățeni iranieni. Iranienii au depus aproximativ 800 de cereri în martie, față de aproximativ 680 în februarie, rămânând în afara primelor 20 de cetățenii solicitante.

Pe scurt

1. Țările UE+ au primit aproximativ 59.000 de cereri de protecție internațională în martie 2026.

2. Cetățenii iranieni au depus aproximativ 800 de cereri, fără semnele unei creșteri semnificative sau de amploare.

3. Cetățenii libanezi au depus aproximativ 210 cereri, un nivel și mai redus.

4. Venezuelanii și afganii au fost cele mai mari grupuri de solicitanți, cu aproximativ 7.000 și 6.900 de cereri.

5. Cererile sirienilor au rămas sub 2.000 pentru a doua lună consecutivă, confirmând scăderea puternică de după căderea regimului Assad.

Agenția Uniunii Europene pentru Azil arată că evoluțiile geopolitice recente legate de Iran, Israel și Liban nu s-au tradus, până acum, într-o creștere vizibilă a cererilor de azil depuse de iranieni sau libanezi la nivelul UE+.

În cazul Iranului, creșterea de la aproximativ 680 de cereri în februarie la aproximativ 800 în martie este modestă în comparație cu principalele grupuri de solicitanți. Agenția notează însă că Iranul rămâne un risc latent important de deplasare, având în vedere populația mare și faptul că situația de securitate nu este rezolvată.

Libanezii au depus aproximativ 210 cereri în martie. Potrivit EUAA, această cifră nu indică o creștere semnificativă legată direct de evoluțiile de la frontiera sudică a Libanului sau de escaladarea regională mai largă. Agenția precizează însă că situația rămâne volatilă și va continua să fie monitorizată.

Graficul privind cererile depuse în UE+ arată că volumul total al cererilor a coborât față de nivelurile ridicate din 2024 și din mare parte a anului 2025. Din decembrie 2025, nivelul s-a stabilizat la valori mai scăzute, iar martie 2026 confirmă această tendință.

Venezuelanii au fost cel mai mare grup de solicitanți în martie, cu aproximativ 7.000 de cereri. Aproape toate cererile au fost depuse în Spania, iar majoritatea au fost cereri de primă solicitare. Cetățenii venezueleni pot călători fără viză în spațiul Schengen, dar cererile lor de azil rămân concentrate în mod covârșitor în Spania.

Afganii au ocupat locul al doilea, cu aproximativ 6.900 de cereri. Cererile depuse de afgani au continuat să scadă față de vârful atins în septembrie 2025, dar această cetățenie rămâne una dintre cele mai importante în sistemul de azil al UE+.

Bangladeshienii s-au situat pe locul al treilea, cu aproximativ 3.300 de cereri. Ei au fost urmați de sirieni, turci, malieni și haitieni, fiecare cu aproximativ 1.900 de cereri.

Graficul EUAA privind cererile din martie 2026 arată și o distincție importantă între cetățeniile cu rate ridicate de recunoaștere și cele cu rate reduse. Potrivit agenției, 55% dintre toate cererile din martie au fost depuse de cetățenii care au avut în 2025 rate de recunoaștere de cel mult 20%.

Această structură contează pentru presiunea asupra sistemelor naționale de azil. Nu toate cererile generează aceleași șanse de protecție, aceleași durate de procedură sau aceleași implicații pentru returnare, iar diferențele dintre cetățenii sunt foarte mari.

Cea mai importantă schimbare structurală în peisajul azilului din UE+ rămâne scăderea cererilor depuse de sirieni. În martie, sirienii au depus aproximativ 1.900 de cereri, aproape același nivel ca în februarie și mult sub valorile înregistrate în mare parte din 2024.

Pentru a doua lună consecutivă, cererile sirienilor au rămas sub 2.000. EUAA consideră că acest lucru confirmă consolidarea scăderii puternice care a urmat căderii regimului Assad.

Pe ultimele 12 luni analizate, cererile depuse de sirieni au scăzut cu 75%, de la aproximativ 131.000 la 33.000, comparativ cu precedentele 12 luni. Această reducere este principalul factor care explică nivelul mai redus al volumului total de cereri în UE+.

Scăderea cererilor siriene schimbă semnificativ compoziția sistemului european de azil. În anii anteriori, sirienii au fost în mod constant printre cele mai importante grupuri de solicitanți și au avut rate ridicate de protecție. Reducerea puternică a cererilor lor mută presiunea statistică spre alte cetățenii, inclusiv Venezuela, Afganistan și Bangladesh.

Rata de recunoaștere la prima instanță în UE+ a fost de 30% în martie. Aceasta înseamnă că 30% dintre deciziile de primă instanță au acordat fie statut de refugiat, fie protecție subsidiară. EUAA precizează că formele naționale de protecție sunt considerate decizii negative în această metodologie.

Diferențele între cetățenii sunt foarte mari. Rata de recunoaștere a rămas ridicată pentru malieni, 88%, haitieni, 82%, afgani, 72%, sudanezi, 68%, și ucraineni, 60%.

În schimb, ratele de recunoaștere au rămas foarte scăzute pentru mai multe cetățenii cu volume mari de cereri. Egiptenii au avut o rată de 2%, iar venezuelenii, bangladeshienii, marocanii și peruanii au avut fiecare o rată de 3%.

Această diferență arată că volumul cererilor nu coincide întotdeauna cu probabilitatea de obținere a protecției internaționale. Unele dintre cele mai mari grupuri de solicitanți au rate de recunoaștere foarte reduse, ceea ce poate crește presiunea asupra sistemelor de returnare și asupra capacității statelor de a gestiona cazurile respinse.

Datele EUAA au relevanță politică într-un moment în care Uniunea Europeană aplică sau pregătește aplicarea noilor instrumente din Pactul privind migrația și azilul. Un volum total mai redus de cereri poate diminua presiunea administrativă asupra sistemelor naționale, dar structura cererilor rămâne complexă.

Absența unei creșteri semnificative a cererilor iraniene nu înseamnă că riscul de deplasare a dispărut. Agenția menționează explicit că Iranul rămâne un risc latent important, iar evoluția conflictului poate modifica rapid situația.

Pentru statele UE+, semnalul imediat este că sistemele de azil nu au fost afectate în martie de o undă de cereri iraniene sau libaneze legată direct de escaladarea regională. În același timp, datele arată că dinamica azilului se poate schimba rapid, iar monitorizarea lunară rămâne esențială.

Pentru Uniunea Europeană, dosarul confirmă o realitate mai amplă: presiunea asupra azilului nu depinde doar de numărul total de cereri, ci și de compoziția lor, de ratele de recunoaștere, de concentrarea geografică a unor grupuri în anumite state membre și de capacitatea sistemelor naționale de a lua decizii rapide și aplicabile.