Berea roșu-brună din Flandra de Vest primește protecție europeană pentru denumirea sa

Comisia Europeană a înscris „Vlaams roodbruin bier / Flanders Red Ale” în registrul indicațiilor geografice protejate al Uniunii Europene, oferind protecție unei denumiri legate de o metodă tradițională de producție din Flandra de Vest. Berea se diferențiază prin fermentația mixtă și prin maturarea integrală sau parțială în vase verticale din stejar cunoscute local drept „foeders”, proces care contribuie la gustul său fructat și ușor acid.

Înregistrarea a fost formalizată printr-un regulament al Comisiei adoptat la 22 septembrie și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 1 octombrie. Actul introduce denumirea în registrul european al indicațiilor geografice și precizează că în procedura de înregistrare nu a fost depusă nicio declarație de opoziție.

Protecția europeană nu se referă la o singură marcă comercială sau la un anumit producător. Ea privește denumirea produsului și condițiile care trebuie respectate pentru ca aceasta să poată fi utilizată în conformitate cu specificația aprobată.

Aria de producție este delimitată în provincia belgiană Flandra de Vest. Dosarul publicat la nivel european include districtele administrative Roeselare, Tielt și Kortrijk, precum și comunele Kortemark și Ichtegem.

Specificitatea produsului rezultă în mare parte din metoda de fermentație și maturare. Procesul de fabricare și fermentația primară sunt similare celor utilizate pentru berile cu fermentație înaltă, după care berea de bază trece printr-o fermentație mixtă în timpul maturării integrale sau parțiale în vase de stejar.

Documentația europeană menționează mai multe microorganisme care participă la acest proces, între care Saccharomyces cerevisiae, specii de Lactobacillus și specii de Brettanomyces. Interacțiunea lor în timpul fermentării și maturării contribuie la profilul final al berii.

Materia primă poate include malț de orz, drojdie, cereale nemalțificate sau alte cereale malțificate, zaharuri fermentescibile, apă locală pentru fabricarea berii și hamei. Pot fi folosite și plante aromatice, fructe roșii și zaharuri naturale, iar specificația precizează că utilizarea plantelor și a fructelor roșii este opțională și depinde de profilul aromatic urmărit de producător.

Un element distinctiv este maturarea în „foeders”, vase verticale din stejar care continuă să fie utilizate de producătorii din regiune. Dosarul descrie această metodă drept specifică culturii berii belgiene și o leagă de gustul caracteristic ușor acid.

Berea maturată poate fi, în anumite variante, amestecată cu bere tânără fermentată sau cu bere tânără maturată. Atunci când se folosește un asemenea amestec, specificația stabilește pentru berea rezultată o maturare medie în vase de 4,5 luni.

Profilul produsului este descris printr-o culoare roșu-brună, obținută inclusiv prin utilizarea malțurilor de orz uscate la temperaturi ridicate sau ușor prăjite. Fermentația mixtă contribuie la combinația dintre notele dulci și acide, iar amăreala produsă de hamei rămâne redusă.

Specificarea europeană stabilește și un conținut alcoolic minim de 3% în volum. În descrierea senzorială apar note fructate și acide, fructe roșii, caracter vinos, note caramelizate sau ușor prăjite și influențe ale lemnului de stejar.

Legătura cu regiunea nu este construită numai în jurul ingredientelor. Dosarul de înregistrare se bazează în special pe reputația acumulată în timp, tradiția fabricării berii în această parte a Flandrei și know-how-ul producătorilor locali.

Cea mai veche descriere cunoscută menționată în dosar apare într-o lucrare publicată în 1851 de Georges Lacambre. Documentația susține însă că tradiția fabricării acestui tip de bere este mai veche și o plasează în evoluția istorică a culturii berii din regiunea aflată la vest de râul Scheldt.

Fermentația mixtă a rămas una dintre practicile asociate Flandrei de Est și de Vest într-o perioadă în care alte regiuni belgiene dezvoltaseră tradiții diferite de fermentație. Dosarul arată că un număr de producători locali au continuat să folosească metodele regionale chiar după apariția unor noi tipuri de bere.

Obținerea unei indicații geografice protejate permite ca denumirea să fie apărată împotriva utilizărilor care nu respectă specificația înregistrată. Protecția se aplică la nivelul pieței europene în cadrul sistemului UE pentru indicații geografice.

Indicația geografică protejată trebuie diferențiată de denumirea de origine protejată. Pentru o indicație geografică, legătura dintre produs și teritoriul său se poate baza inclusiv pe reputație și pe caracteristicile sau procesele asociate regiunii, conform cadrului european aplicabil produselor agricole.

În cazul Flanders Red Ale, Comisia a înregistrat denumirea după publicarea cererii în Jurnalul Oficial în mai 2026 și după expirarea perioadei în care puteau fi formulate opoziții. Regulamentul precizează că nu a fost primită nicio astfel de declarație.

Odată cu noua înregistrare, denumirea intră într-un sistem european care cuprinde peste 3.900 de denumiri protejate pentru produse alimentare, agricole, vinuri și băuturi spirtoase, potrivit datelor prezentate de Comisie în anunțul din 1 octombrie.