CERRE avertizează că presa europeană riscă să devină invizibilă pe platformele unde publicul își caută știrile

Presa europeană riscă să devină tot mai greu de găsit, mai ușor de intermediat de platforme și mai vulnerabilă economic dacă viitoarea reformă a Directivei serviciilor mass-media audiovizuale nu stabilește reguli mai clare pentru felul în care publicul ajunge la conținut editorial independent, avertizează un issue paper publicat de CERRE. Documentul spune că regulile actuale ale Uniunii Europene nu mai reflectă modul în care oamenii consumă știri, video, audio, podcasturi și conținut media prin platforme, aplicații, interfețe și recomandări algoritmice.

Pe scurt

1. CERRE spune că reforma Directivei serviciilor mass-media audiovizuale trebuie să clarifice relația dintre media, platforme și public.

2. Raportul arată că tot mai mulți utilizatori ajung la conținut media prin platforme, nu direct prin televiziuni, publicații sau aplicațiile redacțiilor.

3. Documentul susține că dreptul cetățenilor de a primi conținut media pluralist și editorial independent trebuie aplicat și în mediul platformelor.

4. Raportul cere reguli mai clare pentru acces, vizibilitate, proeminență, protecția conținutului media, publicitate și remunerația redacțiilor.

5. CERRE avertizează că definițiile actuale ale platformelor pot deveni rapid depășite, mai ales în contextul chatboturilor și aplicațiilor AI.

Raportul pornește de la o schimbare simplă pentru public, dar complicată pentru legislație: oamenii nu mai ajung la media doar prin telecomandă, cablu, site-ul unei publicații sau aplicația unei televiziuni. Tot mai des, accesul este controlat de platforme, interfețe, smart TV, aplicații, motoare de căutare, rețele sociale, video-sharing services și sisteme de recomandare.

Pentru cititor, întrebarea practică este unde apare o știre, un buletin informativ, o emisiune publică sau un podcast atunci când deschide televizorul conectat, telefonul, YouTube, o aplicație de agregare, un feed social sau o interfață AI. Dacă aceste puncte de acces decid ce apare vizibil, ce este ascuns, ce este recomandat și ce este monetizat, atunci pluralismul media nu mai depinde doar de existența redacțiilor, ci și de regulile platformelor.

Issue paper-ul CERRE spune că Directiva serviciilor mass-media audiovizuale, revizuită ultima dată în 2018, rămâne încă orientată în mare parte spre furnizorii tradiționali de servicii audiovizuale, adică televiziuni și servicii video la cerere care au responsabilitate editorială. Între timp, publicul s-a mutat masiv spre platforme, iar legislația europeană a devenit mai aglomerată, prin European Media Freedom Act, Digital Services Act și Digital Markets Act.

Problema este că aceste acte nu formează întotdeauna un sistem coerent. CERRE arată că platformele sunt definite diferit în legislații diferite: online platforms, very large online platforms, video-sharing platforms, user interfaces, gatekeepers, core platform services, online content-sharing services sau servicii de selecție. Pentru utilizator, aceste distincții juridice nu contează. El vede doar că accesul la știri și conținut media trece prin câteva puncte digitale de control.

Raportul spune că viitoarea reformă a directivei ar trebui să răspundă la relația triunghiulară dintre furnizorii de conținut media, platforme și public. În prezent, Directiva permite statelor membre să ia măsuri pentru proeminența serviciilor audiovizuale de interes general, dar CERRE consideră că această prevedere este vagă, incompletă și insuficientă pentru mediul actual.

Miza centrală este dreptul cetățenilor de a primi o pluralitate de conținut media editorial independent. European Media Freedom Act a introdus această idee în legislația europeană, dar raportul susține că ea trebuie operaționalizată mai clar în mediul platformelor. Cu alte cuvinte, dreptul nu ar trebui să rămână doar o afirmație de principiu, ci să aibă mecanisme concrete atunci când media independentă devine greu de găsit sau este tratată discriminatoriu.

CERRE propune ca viitoarea directivă să spună explicit că unul dintre obiectivele sale este promovarea independenței și pluralismului media în mediul platformelor. Autoritățile independente de reglementare media ar trebui să aibă datoria de a proteja aceste principii și în platforme, nu doar în televiziunea clasică.

Prima întrebare este ce tipuri de media ar trebui protejate. Directiva actuală se referă în principal la servicii audiovizuale, dar European Media Freedom Act are o definiție mai largă, care poate include programe audio, audiovizuale și publicații de presă. CERRE spune că reforma trebuie să clarifice dacă protecția se aplică doar televiziunilor și serviciilor video, sau și radioului, podcasturilor, presei scrise online, conținutului dezagregat și conținutului de interes general.

A doua întrebare este ce platforme ar trebui să intre sub reguli mai stricte. Raportul nu susține ca toate platformele să fie tratate la fel. Pentru că impunerea unor obligații platformelor limitează libertatea lor de a face afaceri, CERRE spune că regulile sporite ar trebui să se aplice doar platformelor folosite de un număr semnificativ de utilizatori pentru accesarea conținutului media.

Aici apare și problema viitorului. CERRE notează că este dificil să încadrezi chatboturile AI în definițiile actuale, deși ele au deja impact asupra sectorului media și asupra felului în care publicul accesează conținut. Chatboturile nu se potrivesc ușor cu definiția de „online platform” din Digital Services Act, deoarece acea definiție presupune un element de găzduire a conținutului.

Raportul recomandă ca legislația să nu se blocheze în definiții tehnice care riscă să devină depășite. În loc să descrie doar tehnologii existente, viitoarea directivă ar trebui să poată acoperi o gamă mai largă de servicii care intermediază accesul publicului la conținut media.

O altă temă este accesul media la platforme. CERRE spune că, pentru ca publicul să aibă acces la media pluraliste și independente, conținutul media trebuie mai întâi să fie prezent pe platformele importante. În prezent, nu există în Directiva serviciilor mass-media audiovizuale obligații clare de acces pentru media, deși există reguli parțiale în Digital Markets Act pentru unele servicii ale gatekeeperilor.

Raportul notează o situație paradoxală: YouTube, descris ca cea mai folosită platformă pentru accesarea media în Europa, a fost desemnat ca video-sharing platform, ceea ce înseamnă că nu intră în domeniul regulilor FRAND din Digital Markets Act privind accesul echitabil, rezonabil și nediscriminatoriu. Pentru CERRE, aceasta arată că regulile actuale nu sunt suficient de bine aliniate cu realitatea consumului media.

Documentul prezintă două modele posibile. Unul ar fi ca media să aibă acces pe platforme în condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii, cu transparență și supraveghere de reglementare, după o logică apropiată de cea germană. Altul ar fi introducerea unor obligații mai puternice de tip must carry, inspirate de modelul britanic pentru anumite servicii definite.

După acces, vine problema protecției conținutului media pe platforme. CERRE spune că regulile actuale privind integritatea semnalului au fost gândite pentru cablu și alți distribuitori multi-canal, nu pentru mediul digital actual. În platforme pot apărea probleme noi: suprapuneri comerciale, reclame terțe inserate peste conținut, eliminarea identității vizuale a furnizorului media, limitarea linkurilor către site-ul publicației sau moderarea nejustificată a conținutului.

Aceste aspecte contează pentru public și pentru redacții. Dacă un utilizator consumă conținut jurnalistic într-un spațiu controlat de o platformă, dar nu mai vede clar cine este furnizorul media, nu poate ajunge la site-ul original sau primește conținut într-un format modificat, relația directă dintre redacție și public se rupe. Pentru publicații, asta înseamnă mai puțin trafic, mai puține venituri și mai puțină vizibilitate a brandului editorial.

Proeminența și findability sunt o altă miză. Raportul spune că discuția despre media de interes general are valoare limitată dacă aceste reguli nu se pot aplica efectiv în mediul platformelor. Astăzi, multe decizii despre ce vede publicul sunt luate prin interfețe, aplicații, feeduri și sisteme de recomandare. CERRE arată că reforma trebuie să clarifice dacă regulile privind proeminența se pot aplica și pe smart TV, video-sharing platforms, news feeds, social media, podcast platforms sau sisteme de recomandare.

Dimensiunea economică este la fel de importantă. Raportul amintește că publicitatea online a ajuns în 2024 la aproape două treimi din cheltuielile totale de publicitate din Europa, în timp ce publicitatea TV liniară a scăzut la aproximativ 17%. În același timp, regulile privind inserarea publicității și limitele cantitative se aplică televiziunii liniare, nu platformelor video, streamingului sau altor servicii online.

Această diferență creează un teren de joc inegal. Platformele pot decide mai liber când introduc reclame și cât durează acestea, în timp ce televiziunile clasice rămân constrânse de reguli mai stricte. CERRE prezintă mai multe opțiuni: extinderea regulilor la toate serviciile, relaxarea regulilor existente sau o soluție mixtă, cu reguli mai flexibile de inserare, dar limite cantitative aplicate mai larg.

Raportul aduce și tema remunerației pentru conținut. Problema nu se limitează la publicitate. Presa cere tot mai des ca platformele și serviciile AI să ofere o compensație echitabilă atunci când folosesc conținut editorial pentru distribuție, vizibilitate, antrenarea modelelor AI sau generarea de răspunsuri. CERRE spune că Comisia Europeană ar trebui să analizeze dacă există motive pentru legislație care să asigure că sectorul media primește o parte corectă din veniturile generate datorită prezenței conținutului său pe platforme.

O ultimă zonă sensibilă este conflictul dintre piața internă și regulile naționale pentru pluralism media. Platformele sunt adesea stabilite într-un stat membru, dar operează în toate celelalte. Principiul țării de origine spune că un furnizor trebuie, în general, să respecte regulile statului unde este stabilit pentru a furniza servicii în întreaga Uniune. Dar pluralismul media are o dimensiune națională, deoarece fiecare stat are propriile limbi, piețe media și obiceiuri de consum.

CERRE spune că viitoarea reformă trebuie să găsească un echilibru. Statele membre ar trebui să poată decide ce servicii sau conținut sunt importante pentru pluralismul lor național, mai ales în regulile de proeminență. În același timp, pentru a proteja piața internă, regulatorul din țara de origine a platformei ar trebui să rămână responsabil de supravegherea aplicării regulilor, chiar dacă acestea derivă din dreptul statului de destinație.

Pentru public, dezbaterea poate părea tehnică, dar efectul este direct. Dacă media independente devin mai greu de găsit pe platformele dominante, dacă sursele sunt amestecate în fluxuri algoritmice fără vizibilitate, dacă redacțiile pierd venituri, iar conținutul lor este folosit fără remunerație adecvată, pluralismul media se slăbește. Iar pluralismul media nu înseamnă doar o problemă pentru industria audiovizuală, ci pentru democrație.

Raportul CERRE transmite că reforma AVMSD nu ar trebui să fie doar o actualizare tehnică a regulilor pentru televiziune și video. Ea ar trebui să răspundă la întrebarea centrală a următorului deceniu: cum se asigură Uniunea Europeană că cetățenii pot găsi și recunoaște media independente într-un spațiu digital controlat tot mai mult de platforme, interfețe, algoritmi și aplicații AI?

Issue paper-ul „Reform of AVMSD: Towards Coherent Rules for EU-Wide Platforms that Provide Access to Media Content” a fost publicat de Centre on Regulation in Europe, CERRE, în iunie 2026 și este semnat de Michèle Ledger. Documentul analizează reforma viitoare a Directivei serviciilor mass-media audiovizuale, relația dintre media și platforme, impactul European Media Freedom Act, Digital Services Act și Digital Markets Act, precum și riscurile pentru pluralism, vizibilitate, acces și finanțarea sectorului media.