CJUE: firmele care publică online condamnări penale contra cost nu pot evita automat GDPR invocând jurnalismul

Bazele de date online care pun la dispoziția publicului, contra cost, hotărâri privind condamnări penale nu pot fi tratate automat ca activitate jurnalistică și nu pot fi scoase de sub protecțiile GDPR doar prin invocarea libertății de exprimare. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că persoanele ale căror date privind condamnări penale sunt publicate online trebuie să poată folosi căile de atac prevăzute de GDPR, nu doar proceduri pentru defăimare.

Pe scurt

1. CJUE a decis în cauza C-199/24, Legal Newsdesk Sweden.

2. Cazul privește baza de date suedeză Lexbase, care permitea căutări despre persoane implicate în proceduri penale.

3. O persoană condamnată în 2011 a cerut ștergerea datelor sale și apoi despăgubiri pe baza GDPR.

4. Curtea spune că statele membre nu pot exclude GDPR pentru prelucrări care nu sunt jurnalistice, academice, artistice sau literare.

5. Publicarea contra cost a hotărârilor de condamnare nu este jurnalism dacă nu urmărește informarea publicului prin verificare, selecție editorială și reguli profesionale.

Cazul a pornit din Suedia, unde compania Legal Newsdesk Sweden administra baza de date Lexbase. Serviciul permitea căutări despre persoane și companii care au fost implicate în proceduri în fața instanțelor suedeze și oferea acces la hotărâri de condamnare.

Un bărbat condamnat în 2011 a cerut ștergerea datelor sale din Lexbase. Hotărârea privind condamnarea sa a rămas accesibilă până în februarie 2024 și a fost ștearsă ulterior pe baza politicii interne de stocare a companiei. Bărbatul a cerut apoi despăgubiri de 300.000 de coroane suedeze, aproximativ 26.000 de euro, invocând încălcarea GDPR.

Compania a susținut că baza de date beneficia de protecție constituțională în Suedia în materia libertății de exprimare. Potrivit instanței suedeze care a trimis întrebările la CJUE, această protecție putea exclude aplicarea GDPR și lăsa persoanei vizate doar posibilitatea de a deschide proceduri penale sau civile pentru defăimare.

CJUE respinge această abordare. Curtea spune că articolul 85 din GDPR obligă statele membre să împace protecția datelor personale cu libertatea de exprimare și de informare, dar derogările de la GDPR sunt permise doar în limitele expres prevăzute pentru scopuri jurnalistice, academice, artistice sau literare.

Statele membre nu pot folosi libertatea de exprimare pentru a crea derogări generale de la GDPR atunci când prelucrarea datelor nu urmărește aceste scopuri. Curtea precizează că derogările trebuie interpretate strict, deoarece reduc protecțiile oferite persoanelor vizate.

Hotărârea este importantă pentru bazele de date comerciale care republică documente judiciare. Datele despre condamnări penale beneficiază de protecție specială în GDPR. Prelucrarea lor trebuie făcută sub controlul unei autorități oficiale sau pe baza unei legi care prevede garanții adecvate pentru drepturile persoanelor vizate.

CJUE spune și că statele membre nu pot priva persoanele de căile de atac prevăzute de GDPR. O persoană trebuie să poată depune plângere la o autoritate de supraveghere, să atace deciziile acestei autorități, să ceară o cale judiciară efectivă împotriva operatorului sau persoanei împuternicite și să solicite despăgubiri pentru prejudiciul suferit.

Limitarea protecției la acțiuni pentru defăimare nu este suficientă. O acțiune pentru defăimare analizează dacă informația publicată a afectat reputația unei persoane. GDPR privește și alte probleme: legalitatea prelucrării, durata păstrării datelor, dreptul la ștergere, proporționalitatea publicării și protecția datelor sensibile.

Curtea clarifică și ce înseamnă „scopuri jurnalistice”. Noțiunea trebuie interpretată larg, dar nu include orice publicare de date pe internet. Activitatea trebuie să urmărească informarea publicului sau transmiterea de opinii ori idei, cu respectarea regulilor etice și profesionale ale jurnalismului.

CJUE spune că activitatea jurnalistică presupune editare sau adaptare, ori cel puțin o politică editorială. Faptele prezentate trebuie verificate. Prelucrarea datelor poate fi jurnalistică și atunci când are loc online sau contra cost, dar plata și publicarea pe internet nu sunt suficiente pentru a transforma automat o bază de date în activitate jurnalistică.

În cazul Lexbase, Curtea spune că simpla punere online, contra cost, a unor documente publice privind condamnări penale nu pare să îndeplinească aceste condiții. Verificarea finală aparține instanței suedeze, dar CJUE indică faptul că accesul contra plată la hotărâri penale, fără editare, adaptare, politică editorială și verificare jurnalistică, nu poate fi considerat prelucrare de date în scopuri jurnalistice.

Hotărârea nu interzice jurnalismul despre dosare penale și nu exclude publicarea informațiilor judiciare de interes public. Ea separă însă jurnalismul, care implică selecție, verificare și responsabilitate editorială, de un serviciu comercial care pune la dispoziție documente judiciare despre persoane, contra cost.

Decizia este obligatorie pentru instanța suedeză care judecă dosarul și pentru alte instanțe naționale sesizate cu probleme similare. Instanța suedeză va trebui să soluționeze litigiul în conformitate cu interpretarea dată de CJUE.