AcasăEuropaComisia deschide proceduri împotriva Belgiei și altor patru state pentru normele penale...


Comisia deschide proceduri împotriva Belgiei și altor patru state pentru normele penale privind fraudele la plățile fără numerar

O mână apropie un telefon de un terminal de plată contactless.
Plată contactless cu telefonul, într-o fotografie de ilustrare realizată la 15 martie 2021. Procedurile Comisiei privesc transpunerea normelor penale privind fraudele la plățile fără numerar.

Comisia Europeană a deschis proceduri de infringement împotriva Belgiei, Bulgariei, Croației, Poloniei și Sloveniei pentru transpunerea incorectă a dispozițiilor privind infracțiunile din Directiva (UE) 2019/713, care combate fraudele și contrafacerea mijloacelor de plată fără numerar. Cele cinci state primesc scrisori de punere în întârziere și au două luni pentru a răspunde. Comisia nu precizează public ce dispoziții naționale contestă separat în fiecare țară.

Esențial

  1. Belgia, Bulgaria, Croația, Polonia și Slovenia primesc scrisori de punere în întârziere pentru normele privind infracțiunile legate de plățile fără numerar.

  2. Comisia invocă transpunerea incorectă a Directivei (UE) 2019/713; termenul de transpunere a fost 31 mai 2021.

  3. Directiva acoperă instrumente fizice și digitale, inclusiv folosirea frauduloasă, falsificarea și anumite fraude informatice.

  4. Anunțul nu identifică separat dispozițiile naționale contestate și nu stabilește că deficiențele sunt identice în toate cele cinci țări.

  5. Statele au două luni pentru răspuns; un aviz motivat și o eventuală sesizare a Curții ar fi etape ulterioare.

Procedurile au codurile INFR(2026)2255 pentru Belgia, INFR(2026)2256 pentru Bulgaria, INFR(2026)2257 pentru Croația, INFR(2026)2258 pentru Polonia și INFR(2026)2259 pentru Slovenia. Obiecția comună privește modul în care legislațiile naționale definesc infracțiunile. Anunțul nu stabilește că problemele celor cinci state sunt identice și nu oferă o listă de fraude care ar fi nepedepsite în fiecare jurisdicție.

Directiva, adoptată la 17 aprilie 2019 și cu termen de transpunere la 31 mai 2021, înlocuiește cadrul european din 2001. Ea stabilește norme penale minime adaptate plăților electronice și cooperării transfrontaliere, într-un domeniu în care persoana care obține datele, infrastructura informatică, conturile și victima se pot afla în țări diferite.

Instrumentele protejate pot fi fizice, precum cardurile, sau necorporale, precum înregistrări ori date digitale care permit transferul banilor sau al valorii monetare. Directiva cere incriminarea utilizării frauduloase a unui instrument furat, obținut ilegal, contrafăcut ori falsificat. Pentru instrumentele fizice, sunt vizate și furtul, însușirea ilegală, contrafacerea și anumite forme de deținere, procurare sau distribuire în scop fraudulos.

Pentru instrumentele necorporale, actul acoperă obținerea ilegală în condițiile prevăzute de directivă, falsificarea, deținerea cunoscând proveniența ilegală și procurarea, transferul, distribuirea sau punerea la dispoziție pentru utilizare frauduloasă. Prin urmare, cadrul nu se limitează la tranzacția prin care banii sunt efectiv retrași: include și conduite care pregătesc frauda. Intenția și celelalte elemente juridice rămân esențiale; simpla deținere legitimă a unor date de plată nu constituie infracțiune.

Articolul 6 privește transferurile de bani, valoare monetară sau monedă virtuală realizate intenționat prin intervenții neautorizate asupra unui sistem informatic ori asupra datelor, pentru obținerea unui câștig nelegal și producerea unei pierderi patrimoniale altei persoane. Articolul 7 vizează dispozitive, programe, date sau alte mijloace concepute ori adaptate pentru anumite infracțiuni, atunci când există intenția utilizării lor în acest scop. Sunt prevăzute și obligații privind instigarea, complicitatea și tentativa, în limitele stabilite de act.

Directiva cere pedepse efective, proporționale și disuasive. Pentru folosirea frauduloasă, furtul sau însușirea ilegală și falsificarea instrumentelor relevante, maximul legal trebuie să fie de cel puțin doi ani de închisoare. Pentru anumite fapte de deținere și procurare, pragul este de cel puțin un an; pentru frauda informatică de la articolul 6, de cel puțin trei ani. Infracțiunile de la articolele 3–6 comise în cadrul unei organizații criminale trebuie să poată atrage un maxim de cel puțin cinci ani. Acestea sunt praguri ale maximelor prevăzute de lege, nu pedepse minime pe care fiecare condamnat trebuie să le execute.

Actul impune și răspunderea persoanelor juridice pentru infracțiuni comise în beneficiul lor, în condițiile prevăzute de directivă, inclusiv în anumite situații de lipsă a supravegherii. Sancțiunile trebuie să includă amenzi penale sau nepenale și pot cuprinde restricții privind finanțarea publică ori activitatea comercială. Totuși, comunicatul din 19 noiembrie invocă dispozițiile despre infracțiuni: nu atribuie fiecăruia dintre cele cinci state încălcări ale tuturor regulilor privind pedepsele sau răspunderea companiilor.

În Belgia, noul Cod penal a intrat în vigoare la 1 septembrie 2026, potrivit Serviciului Public Federal Justiție. În acest context, vechea numerotare a infracțiunilor nu poate fi folosită ca descriere automată a legislației actuale. Comisia nu indică în anunț dacă obiecțiile privesc anumite articole ale noului cod, alte legi sau modul în care acestea acoperă împreună obligațiile directivei.

Pentru cooperarea între autorități, directiva cere un punct național de contact disponibil permanent și proceduri pentru tratarea rapidă a solicitărilor urgente. Ea urmărește și facilitarea raportării suspiciunilor de fraudă de către instituțiile financiare și alte entități relevante. Un cadru comun al infracțiunilor ajută autoritățile să investigheze conduite care traversează mai multe jurisdicții, fără a înlătura garanțiile procedurale sau regulile de protecție a datelor.

Victimele trebuie să primească informații și sprijin, inclusiv consiliere atunci când folosirea frauduloasă a datelor personale le poate afecta reputația sau identitatea. Aceste obligații sunt distincte de rambursarea unei plăți neautorizate, care ține și de legislația serviciilor de plată. Deschiderea procedurilor nu demonstrează că victimele din cele cinci state nu pot depune plângeri ori că băncile ar fi lipsite de obligații față de clienți.

Cele cinci guverne pot răspunde prin explicații privind legislația existentă și prin măsuri de remediere. Dacă răspunsurile nu sunt satisfăcătoare, Comisia poate emite avize motivate, iar o eventuală sesizare a Curții de Justiție ar urma într-o etapă ulterioară. Termenul de două luni se raportează la notificarea formală a scrisorilor. Decizia din 19 noiembrie nu este o hotărâre judecătorească, nu impune automat amenzi și nu oferă o măsurare a prejudiciilor provocate de deficiențele invocate.






























RELATED ARTICLES