Comisia nu propune noi restricții de viză, dar menține presiunea asupra Senegalului și măsurile pentru Somalia, Guineea și Gambia

Comisia Europeană nu propune noi restricții de viză după evaluarea cooperării din 2025 a 28 de țări obligate să obțină viză pentru călătorii în UE în ceea ce privește readmisia propriilor cetățeni care nu au drept de ședere în statele membre.

Evaluarea anuală privește modul în care țările analizate răspund solicitărilor statelor membre pentru identificarea și readmisia propriilor cetățeni care se află în UE fără drept de ședere. Cooperarea poate include confirmarea identității persoanelor, eliberarea documentelor de călătorie și acceptarea operațiunilor de returnare.

Atunci când această cooperare este considerată insuficientă, Comisia poate propune Consiliului suspendarea temporară a unor condiții favorabile prevăzute de normele europene pentru vizele de scurtă ședere. Măsurile pot limita eliberarea vizelor cu intrări multiple, pot prelungi durata de analizare a cererilor și pot elimina anumite derogări privind documentele sau taxele de viză.

A șaptea evaluare realizată în baza acestui mecanism acoperă cooperarea din 2025 a 28 de țări ai căror cetățeni au nevoie de viză. Comisia a decis să nu înainteze noi propuneri restrictive în urma rezultatelor din acest an.

Raportul menține însă evaluarea potrivit căreia propunerea referitoare la Senegal, prezentată în 2022, rămâne relevantă. Dosarul se află în continuare la Consiliu, care trebuie să decidă dacă adoptă măsurile propuse. Comisia prezintă menținerea propunerii drept un mijloc de a obține o cooperare mai bună în domeniul readmisiei.

Restricțiile pentru Somalia au fost adoptate de Consiliu în iunie 2026, după ce cooperarea acestei țări a fost considerată insuficientă. Statele membre nu mai pot elibera vize cu intrări multiple resortisanților somalezi, nu pot renunța la cerințele privind documentele justificative și nu pot scuti de taxă titularii pașapoartelor diplomatice și de serviciu. Termenul standard pentru soluționarea cererilor a crescut de la 15 la 45 de zile.

Consiliul a adoptat măsuri similare pentru Guineea în iulie 2026. Restricțiile sunt temporare și nu au o dată fixă de încetare, iar aplicarea lor depinde de evoluția cooperării cu autoritățile țării.

Pentru Gambia rămân în vigoare măsurile din prima etapă, adoptate în 2021. Acestea limitează posibilitatea statelor membre de a acorda vize cu intrări multiple și de a aplica anumite derogări și permit prelungirea termenului de procesare. Majorarea suplimentară a taxei de viză, introdusă ulterior, a fost eliminată în aprilie 2024 după îmbunătățirea cooperării privind organizarea zborurilor și operațiunilor de returnare.

Situația s-a schimbat și pentru alte țări care făcuseră obiectul unor propuneri sau măsuri. Comisia și-a retras în noiembrie 2025 propunerile privind Irakul și Bangladeshul, după ce a constatat îmbunătățiri substanțiale și susținute ale cooperării.

Consiliul a eliminat în mai 2026 restricțiile aplicate Etiopiei. Îmbunătățirile au privit în special identificarea cetățenilor etiopieni fără drept de ședere în UE, eliberarea documentelor de călătorie de urgență și organizarea regulată a operațiunilor de returnare.

Comisia analizează în fiecare an cooperarea în domeniul readmisiei pe baza informațiilor furnizate de statele membre. O eventuală propunere de restricționare a vizelor ia în calcul rezultatele evaluării și relațiile generale ale Uniunii cu țara vizată.

Raportul adoptat nu va fi publicat. Documentul va fi transmis Consiliului și discutat cu statele membre, iar Comisia va continua dialogul cu țările evaluate înaintea următoarei analize anuale.

Mecanismul prin care cooperarea privind readmisia este legată de politica de vize a fost introdus în Codul de vize al UE în 2019. Acesta permite utilizarea condițiilor de acordare a vizelor ca instrument pentru obținerea unei cooperări mai eficiente din partea țărilor de origine.

Readmisia se referă, în acest context, la obligația unei țări de a-și reprimi cetățenii despre care s-a stabilit că nu au dreptul să rămână în UE. Evaluarea cooperării nu stabilește dacă o persoană trebuie returnată și nu înlocuiește procedurile individuale și garanțiile aplicabile în statele membre.