Comisia SEDE cere sprijin pentru primele contracte ale IMM-urilor din apărare și acces mai ușor la testare

Comisia pentru securitate și apărare a Parlamentului European cere Uniunii să reducă barierele care împiedică întreprinderile mici și start-up-urile din apărare să transforme tehnologii promițătoare în produse validate, contracte și producție la scară. Raportul a fost adoptat în SEDE cu 23 de voturi pentru, 5 împotrivă și o abținere și urmărește în special cele două momente în care multe firme pierd accesul la piață, trecerea de la dezvoltarea tehnologiei la validarea capacității și apoi de la validare la primul client militar.

Problema identificată de raport apare după etapa în care o companie a reușit deja să dezvolte o tehnologie. Pentru firmele mici, existența unui prototip sau obținerea unei finanțări pentru cercetare nu garantează accesul la un client militar. Produsele trebuie testate în condiții relevante, validate, certificate și integrate în cerințele operaționale ale forțelor armate, iar fiecare dintre aceste etape poate presupune costuri mari, termene lungi și reguli diferite între state.

SEDE cere de aceea acces mai ușor la infrastructurile de testare și certificare, proceduri administrative simplificate și mecanisme care să ajute firmele să obțină primele contracte. Raportul pune accent și pe contactul timpuriu cu utilizatorii militari, pentru ca dezvoltarea tehnologică să răspundă unor cerințe operaționale reale și să nu rămână blocată între finanțarea pentru cercetare și achiziția efectivă.

Studiul pregătit pentru comisia parlamentară descrie aceeași ruptură între inovare și piață. Autorul, Daniel Fiott, arată că întreprinderile mici trebuie adesea să finanțeze perioade lungi de dezvoltare înainte de a obține venituri previzibile, să găsească acces la centre de testare și să răspundă unor cerințe naționale diferite. În plus, relațiile consolidate dintre autorități și marii contractori și preferințele pentru furnizori naționali pot face intrarea pe piață mai dificilă pentru companiile mai mici.

Metodologia studiului combină literatura și documentele publice cu date, sondaje și interviuri realizate anterior de alte organizații, precum și două reuniuni de experți organizate la Bruxelles. Autorul precizează că nu a realizat interviuri directe pentru studiu. Concluziile trebuie, prin urmare, citite ca o analiză a barierelor structurale și a experiențelor raportate, nu ca un audit reprezentativ al tuturor întreprinderilor sau al tuturor statelor membre.

Accesul la testare este unul dintre punctele dezvoltate cel mai concret. Studiul propune o facilitate europeană care să ajute companiile să folosească infrastructurile existente, vouchere subvenționate pentru IMM-uri și o rețea de centre acreditate. O altă opțiune analizată este recunoașterea mai largă a certificărilor între state, astfel încât o firmă să nu fie obligată să repete proceduri similare pentru fiecare piață națională.

Autorul avertizează însă că recunoașterea reciprocă nu poate fi tratată ca o soluție automată. Armatele au cerințe operaționale diferite, autoritățile trebuie să aibă încredere în testele și certificările altor state, iar centrele de testare au propriile limitări de capacitate, cost și autorizare. Studiul nu susține că toate standardele militare pot fi uniformizate, ci că diferențele care nu sunt necesare din punct de vedere operațional pot deveni bariere inutile pentru firme.

Raportul SEDE acordă o atenție specială Ucrainei. Eurodeputații cer folosirea experienței acumulate acolo pentru reducerea timpului dintre dezvoltare, testare, certificare, achiziție și utilizare operațională, inclusiv prin parteneriate industriale. Logica este că nevoile de război au impus cicluri de adaptare mult mai rapide decât cele obișnuite în achizițiile europene de apărare. Acest lucru nu înseamnă însă că regulile sau procesele ucrainene sunt transferate automat la nivelul UE.

Studiul recomandă și o coordonare mai clară între instrumentele europene destinate inovării și industriei de apărare, astfel încât finanțarea cercetării să aibă o legătură mai directă cu testarea și achiziția. Sunt menționate programe și instrumente precum Fondul european de apărare, EUDIS, EDIP, SAFE și alte inițiative europene, dar recomandarea nu reprezintă un anunț că aceste mecanisme vor fi reorganizate sau că noi sume au fost aprobate pentru IMM-uri.

Una dintre cifrele folosite în comunicarea Parlamentului este că întreprinderile mici și mijlocii ar furniza aproximativ 70% din valoarea sistemelor europene de apărare, estimare atribuită industriei. Această valoare nu trebuie însă interpretată ca o pondere de 70% din cifra de afaceri a sectorului, din contractele directe sau din bugetele europene. Firmele mici pot avea un rol important în lanțurile de furnizare fără a contracta direct sistemul final.

La fel, procentul de aproximativ 7% menționat în legătură cu Fondul european de apărare se referă la liniile dedicate explicit inovării și IMM-urilor, nu la întreaga finanțare EDF care ajunge la întreprinderile mici. IMM-urile pot participa și în alte proiecte și categorii ale fondului. Dosarul consemnează și o diferență între valorile financiare din textul studiului și figura aferentă acestei linii, motiv pentru care cifra exactă nu trebuie folosită fără clarificare.

Raportul adoptat de SEDE formulează, prin urmare, o problemă industrială mai largă decât accesul la finanțare. Pentru firmele mici, obstacolul decisiv poate apărea după dezvoltarea tehnologiei, atunci când aceasta trebuie testată, certificată, demonstrată unui utilizator militar și transformată într-o comandă. Parlamentul cere instrumente care să reducă această distanță, dar votul comisiei nu creează prin el însuși contracte noi, finanțări individuale sau un sistem european unic de certificare.