Curtea de Justiție permite publicarea online a unor opere intrate în domeniul public, chiar dacă sunt încă protejate în alte state UE

O operă intrată în domeniul public în unele state membre poate fi publicată online gratuit, chiar dacă rămâne protejată prin drepturi de autor într-un alt stat membru, dacă site-ul folosește o măsură tehnologică eficientă de geo-blocare pentru a împiedica accesul din țara unde protecția continuă. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit joi această regulă într-un litigiu privind manuscrisele Anne Frank și accesul online la o ediție științifică publicată în limba neerlandeză.

Pe scurt

1. Curtea de Justiție spune că o operă aflată în domeniul public în unele state UE poate fi publicată online gratuit chiar dacă este încă protejată în alt stat membru.

2. Condiția este ca site-ul să folosească o măsură de geo-blocare eficientă, „state of the art”, pentru a bloca accesul din statul unde opera este încă protejată.

3. Faptul că utilizatorii pot ocoli geo-blocarea cu un VPN nu face automat măsura ineficientă.

4. Dacă geo-blocarea nu este eficientă, răspunderea revine celui care a publicat opera online, nu furnizorului de VPN folosit pentru ocolirea blocării.

Cazul privește manuscrisele Anne Frank. În Țările de Jos, părți ale acestor opere rămân protejate prin drepturi de autor până în 2037, în timp ce în alte state membre, inclusiv Belgia, drepturile au expirat și textele au intrat în domeniul public. În septembrie 2021, la inițiativa Anne Frank Stichting și a altor entități, o ediție științifică a manuscriselor a fost publicată online, gratuit, în limba neerlandeză.

Site-ul a fost înregistrat în Belgia și a folosit geo-blocare pentru a împiedica accesul din statele în care manuscrisele sunt încă protejate. Utilizatorilor care încercau să intre din Țările de Jos li se afișa un mesaj de refuz al accesului, motivat de restricțiile privind drepturile de autor. Utilizatorilor din state unde opera este în domeniul public li se cerea să confirme că accesează site-ul dintr-o astfel de țară.

Anne Frank Fonds, titularul drepturilor de autor, a contestat publicarea și a susținut că manuscrisele puteau fi accesate din Țările de Jos prin folosirea unui VPN sau a unui serviciu similar. Litigiul a ajuns la Curtea Supremă a Țărilor de Jos, care a întrebat Curtea de Justiție dacă simpla posibilitate de a ocoli geo-blocarea înseamnă că opera a fost comunicată publicului din țara în care rămâne protejată.

Curtea de Justiție a răspuns că nu. O măsură de geo-blocare poate fi considerată eficientă chiar dacă nu este imposibil de ocolit. Instanța a stabilit că eficiența nu trebuie să fie absolută, ci trebuie evaluată proporțional, în funcție de obiectivul de a preveni accesul neautorizat, de nivelul tehnologic disponibil și de echilibrul dintre protecția proprietății intelectuale și libertatea de informare.

Această parte a hotărârii este importantă pentru operele care au statut diferit în state membre diferite. Drepturile de autor sunt teritoriale: o operă poate fi liberă într-o țară și protejată în alta. Dacă orice posibilitate de acces prin VPN ar face publicarea ilegală, atunci publicarea online gratuită în statele unde opera este în domeniul public ar deveni practic imposibilă atât timp cât dreptul de autor continuă într-un singur stat membru.

Curtea arată că o astfel de interpretare ar extinde excesiv protecția teritorială a dreptului de autor și ar afecta accesul gratuit la opere în statele unde ele au intrat în domeniul public. În același timp, titularul drepturilor din statul unde opera este încă protejată trebuie protejat prin măsuri tehnologice reale, nu prin simple declarații formale.

În cazul Anne Frank, geo-blocarea este considerată, în principiu, o măsură tehnologică în sensul Directivei 2001/29 privind drepturile de autor în societatea informațională, deoarece controlează accesul la site în funcție de localizarea utilizatorului prin adresa IP. Curtea spune că o geo-blocare „state of the art” poate fi eficientă dacă este adecvată pentru a bloca accesul din statele unde opera rămâne protejată.

Curtea face însă o distincție între geo-blocare și declarația pe proprie răspundere cerută utilizatorului. Sistemul prin care utilizatorul confirmă că accesează site-ul dintr-o țară unde opera este în domeniul public nu este, singur, o măsură tehnologică eficientă, deoarece depinde complet de onestitatea utilizatorului. El poate avea valoare de avertisment, dar nu înlocuiește blocarea tehnică.

Hotărârea arată și ce se întâmplă dacă geo-blocarea nu este eficientă. Într-un astfel de caz, publicarea online poate fi considerată „comunicare către public” în statul unde opera este protejată. Răspunderea revine persoanei sau entității care a publicat opera pe site, deoarece aceasta trebuia să folosească măsuri tehnologice eficiente pentru a limita accesul.

Furnizorul de VPN nu este considerat autorul comunicării către public. Curtea arată că serviciile VPN sunt instrumente tehnice legale, care pot fi folosite legitim de utilizatori, chiar dacă unii le folosesc pentru a ocoli restricții. Furnizorul nu oferă el însuși acces la opera protejată și nu joacă rolul indispensabil în publicarea conținutului, cel puțin atunci când nu încurajează activ accesul ilegal.

Pentru biblioteci, arhive, instituții culturale și proiecte academice, hotărârea stabilește un cadru mai clar pentru publicarea online a unor opere care au intrat în domeniul public doar în anumite state. Instituțiile pot folosi internetul pentru acces liber în țările unde drepturile au expirat, dar trebuie să controleze accesul din țările unde protecția continuă. Geo-blocarea devine astfel un instrument juridic și tehnic pentru împăcarea domeniului public cu protecția teritorială a drepturilor de autor.

Pentru titularii de drepturi, hotărârea confirmă că protecția nu dispare doar pentru că opera este publicată într-un alt stat membru unde a intrat în domeniul public. Ei pot invoca drepturile din statul unde protecția continuă dacă site-ul nu folosește măsuri eficiente pentru a bloca accesul din acel stat. Protecția nu poate însă fi folosită pentru a bloca accesul liber al publicului din țările unde opera nu mai este protejată.

Pentru utilizatori, hotărârea clarifică limitele accesului prin VPN. Ocolirea geo-blocării poate rămâne problematică din perspectiva drepturilor de autor, dar simpla existență a VPN-urilor nu transformă automat publicarea legală într-un stat membru într-o încălcare în alt stat membru. Instanța mută analiza pe eficiența măsurilor folosite de site și pe intenția de a limita accesul teritorial.

Cazul Anne Frank arată una dintre tensiunile centrale ale dreptului de autor pe internet. Internetul funcționează global, dar drepturile de autor rămân teritoriale. Curtea de Justiție stabilește că această tensiune poate fi gestionată prin măsuri tehnice proporționale: acces liber acolo unde opera aparține domeniului public, blocare efectivă acolo unde protecția continuă și răspundere pentru publicator dacă măsurile nu sunt suficiente.