Curtea UE spune că federațiile de fotbal pot regla activitatea agenților, dar numai dacă nu blochează concurența

Federațiile de fotbal pot adopta reguli care afectează activitatea agenților de jucători, dar aceste reguli nu scapă automat de controlul dreptului european al concurenței, a decis Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Hotărârea a fost pronunțată într-un dosar privind Federația Germană de Fotbal și regulile sale pentru agenții care intermediază contracte și transferuri de jucători.

Pe scurt

1. Curtea UE spune că regulile unei federații sportive privind agenții de jucători pot beneficia de o excepție de la interdicția cartelurilor, dar numai în condiții stricte.

2. Cazul privește regulile Federației Germane de Fotbal pentru agenții implicați în contracte profesionale și transferuri.

3. Regulile DFB impun, printre altele, înregistrarea agenților, transparență privind plățile și restricții privind comisioanele.

4. Curtea spune că instanța germană trebuie să verifice dacă regulile urmăresc un obiectiv legitim de interes public și sunt proporționale.

5. Dacă regulile au ca obiect restrângerea concurenței sau merg mai departe decât este necesar, ele nu pot beneficia de excepție.

Dosarul a pornit de la regulile adoptate în 2015 de Federația Germană de Fotbal pentru activitatea agenților de jucători. Aceste reguli stabilesc cum pot cluburile și jucătorii să folosească serviciile unui agent pentru contracte profesionale și acorduri de transfer.

Regulile DFB impun agenților obligația de înregistrare și le cer să accepte anumite statute, regulamente și reguli ale FIFA, DFB și Ligii Germane de Fotbal, inclusiv jurisdicția DFB. Ele interzic, în cazul unui transfer de intrare, ca agentul să primească o parte din sumele obținute de club dintr-un transfer viitor. De asemenea, interzic comisioane pentru serviciile agentului în cazul transferului unui minor și impun publicarea remunerațiilor și plăților făcute agenților.

Regulile au fost contestate în Germania de o firmă germană de consultanță pentru fotbaliști, fondatorul acesteia și o companie austriacă activă în recrutarea de jucători. Reclamanții au susținut că regulile DFB încalcă interdicția acordurilor care restrâng concurența, prevăzută de dreptul UE.

Curtea Federală de Justiție din Germania a cerut Curții de Justiție a UE să clarifice dacă astfel de reguli pot intra sub excepția recunoscută în jurisprudența Wouters și Meca-Medina. Această excepție permite, în anumite situații, ca unele restricții ale concurenței să nu fie interzise dacă urmăresc un obiectiv legitim de interes public și rămân necesare și proporționale.

Curtea UE spune că sportul, atunci când este activitate economică, intră sub regulile europene ale concurenței. Doar regulile pur sportive, adoptate exclusiv din motive neeconomice și privind sportul ca atare, pot ieși din acest cadru. Regulile privind agenții de jucători nu intră în această categorie, deoarece activitatea agenților este un serviciu economic furnizat contra plată.

DFB poate fi considerată o asociație de întreprinderi, deoarece reunește cluburi care au activități economice pe piețe precum bilete, sponsorizări, merchandising, recrutarea jucătorilor și serviciile legate de transferuri. Curtea notează că regulile DFB nu au fost adoptate în exercitarea unor puteri publice conferite expres de statul german.

Curtea spune că regulile DFB pot afecta comerțul dintre statele membre, deoarece serviciile de agenți pot fi oferite și de operatori stabiliți în alte țări ale UE. Dacă regulile naționale descurajează astfel de agenți să intre pe piața germană, ele pot avea efect asupra pieței interne.

Partea importantă a hotărârii este că regulile federațiilor sportive nu sunt excluse de la excepție doar pentru că afectează și firme din afara federației. Agenții nu sunt membri ai DFB, dar lucrează direct cu cluburi și jucători, iar activitatea lor poate influența transferurile, componența echipelor și atractivitatea competițiilor.

Curtea explică faptul că fotbalul profesionist și semiprofesionist funcționează prin interacțiunea dintre cluburi, federații, jucători și agenți. Toți acești actori contribuie la viabilitatea sectorului și la atractivitatea meciurilor și turneelor pentru suporteri și spectatori.

Prin urmare, o federație sportivă poate avea motive să adopte reguli care au efecte și asupra agenților, dacă aceste reguli sunt necesare pentru obiective precum integritatea competițiilor. Curtea nu spune însă că orice regulă este permisă doar pentru că vine de la o federație sportivă.

Testul rămâne strict. Instanța națională trebuie să verifice mai întâi dacă regulile nu au ca obiect restrângerea concurenței. Dacă scopul lor real este să limiteze piața sau să blocheze anumiți furnizori de servicii, excepția nu se aplică.

Dacă regulile nu au ca obiect restrângerea concurenței, instanța trebuie să verifice dacă ele urmăresc unul sau mai multe obiective legitime de interes public, care nu sunt anticoncurențiale în sine. Apoi trebuie să analizeze dacă regulile sunt adecvate pentru atingerea acestor obiective, dacă nu există măsuri mai puțin restrictive care să atingă același rezultat și dacă efectele asupra concurenței nu sunt disproporționate.

Curtea spune clar că regulile nu trebuie să elimine concurența. Pentru agenți, aceasta înseamnă că o federație poate stabili cerințe de transparență sau integritate, dar nu poate folosi aceste cerințe pentru a închide piața, a limita nejustificat modelele de remunerare sau a face imposibilă activitatea unor furnizori independenți.

Hotărârea nu rezolvă definitiv litigiul dintre ROGON, MVI Management, DC și DFB. Curtea UE oferă interpretarea dreptului european, iar instanța germană trebuie să decidă dacă regulile concrete ale DFB îndeplinesc condițiile stabilite.

Curtea mai precizează că aceste condiții nu trebuie analizate neapărat pentru fiecare prevedere separată. Instanța poate examina un set de reguli împreună, atunci când ele urmăresc același obiectiv sau produc același efect. Această abordare contează pentru regulamente sportive complexe, unde mai multe prevederi funcționează ca un mecanism comun.

Hotărârea are efecte dincolo de Germania, deoarece multe federații sportive încearcă să controleze activitatea agenților, intermediarilor sau altor actori din jurul competițiilor. Curtea confirmă că sportul are particularități și că integritatea competițiilor poate justifica anumite reguli, dar nu permite federațiilor să ignore piața și concurența.

Pentru agenți, cluburi și jucători, mesajul este că regulile sportive trebuie să aibă o legătură reală cu protejarea competiției și să nu meargă mai departe decât este necesar. Pentru federații, hotărârea arată că autoritatea lor asupra ecosistemului sportiv poate fi recunoscută, dar trebuie explicată și justificată în fiecare caz concret.