Daniel Freund de la Verzii Europeni avertizează că poate da Comisia în judecată dacă nu află cine a primit banii din fondul de redresare

Parlamentul European ar putea lua în calcul o acțiune în instanță împotriva Comisiei Europene dacă nu primește informații clare despre cine a primit efectiv banii din Recovery and Resilience Facility, a avertizat eurodeputatul Daniel Freund în Comisia pentru control bugetar. El a spus că promisiunea făcută cetățenilor, că vor putea vedea cine primește sute de miliarde de euro din bani europeni, nu a fost respectată în forma actuală.

Pe scurt

1. Daniel Freund a spus că Parlamentul European a cerut publicarea celor mai mari 100 de beneficiari ai RRF din fiecare stat membru.

2. El a afirmat că listele primite sunt „în mare parte inutile”, pentru că peste jumătate dintre beneficiari sunt ministere sau entități publice.

3. Freund a spus că pentru peste 80% din cheltuieli nu se poate vedea cine a primit efectiv banii.

4. Parlamentul a dat Comisiei și statelor membre termen până la finalul anului pentru informații utile.

5. Dacă informațiile nu apar, Parlamentul poate lua în calcul acțiuni în instanță împotriva Comisiei Europene.

Daniel Freund, eurodeputat și fost raportor al Parlamentului European pentru descărcarea de gestiune a Comisiei în legătură cu Recovery and Resilience Facility, a spus că RRF a avut probleme importante de control și transparență. În intervenția sa, el a amintit că Parlamentul a luptat în timpul negocierii regulamentului RRF pentru dreptul de a vedea cine sunt beneficiarii finali ai cheltuielilor.

Miza este simplă: cetățenii europeni trebuie să poată vedea unde ajung banii publici. RRF este unul dintre cele mai mari instrumente europene create după pandemia de COVID-19, iar modelul său a fost prezentat ca o finanțare mai rapidă și mai orientată spre rezultate. Freund a avertizat însă că transparența asupra beneficiarilor finali rămâne grav insuficientă.

Regulamentul RRF a introdus obligația publicării celor mai mari 100 de destinatari ai fondurilor în fiecare stat membru. Potrivit lui Freund, listele care au fost transmise sunt însă „în mare parte inutile”. El a spus că peste jumătate dintre entitățile listate sunt ministere sau alte instituții publice, nu beneficiarii finali ai banilor.

Această diferență este esențială. Dacă un minister apare pe listă, cetățeanul nu află cine a executat proiectul, cine a primit contractul, cine a furnizat serviciile sau cine a câștigat efectiv din finanțare. În lipsa acestor date, controlul public asupra banilor europeni devine limitat.

Freund a spus că pentru peste 80% din cheltuieli nu se poate vedea cine a primit efectiv fondurile. El a acuzat Comisia Europeană și statele membre că interpretează regulamentul RRF într-un mod care reduce transparența, considerând că indicarea unei agenții de plată sau a unei entități publice este suficientă.

Parlamentul European a adoptat, potrivit lui Freund, o poziție clară în raportul său de descărcare de gestiune. Comisia și statele membre au primit termen până la finalul anului pentru a furniza informații utile despre cine a primit banii. În lipsa acestor informații, Parlamentul poate lua în calcul acționarea Comisiei Europene în instanță.

Avertismentul este important și pentru viitorul buget al Uniunii. Discuția din CONT a avut loc în contextul negocierilor pentru următorul cadru financiar multianual, unde unele elemente ale modelului RRF ar putea inspira viitoare instrumente de finanțare. Freund a spus că, dacă se fac promisiuni false privind transparența, iar cetățenii nu pot vedea cine primește banii, Uniunea va avea o problemă majoră de credibilitate.

Problema beneficiarilor finali nu este doar tehnică. Ea privește capacitatea parlamentarilor, auditorilor, jurnaliștilor, cercetătorilor și cetățenilor de a verifica dacă banii europeni ajung unde trebuie, dacă există concentrare excesivă a fondurilor, dacă apar conflicte de interese, favoritism sau riscuri de fraudă.

Aceeași dezbatere a arătat că RRF este privit de mai mulți participanți ca un instrument util în criza post-pandemie, dar insuficient transparent în aplicare. Mai mulți reprezentanți ai parlamentelor naționale au cerut ca viitorul buget al Uniunii să nu repete problemele de trasabilitate și control democratic ale fondului de redresare.

Pentru Uniunea Europeană, conflictul privind beneficiarii reali ai RRF arată o slăbiciune mai profundă: banii europeni pot fi prezentați ca instrumente de performanță și reformă, dar fără date clare despre destinatarii finali, controlul public rămâne incomplet. Într-un moment în care UE discută noi priorități, apărare, competitivitate, energie, tranziție digitală și sprijin pentru Ucraina, transparența devine parte a legitimității politice a bugetului european.

Dacă Parlamentul European ajunge să dea Comisia în judecată, cazul nu va fi doar despre o listă de beneficiari. Va fi despre dreptul cetățenilor de a ști cine primește banii Uniunii și despre obligația instituțiilor europene de a transforma transparența bugetară într-o realitate verificabilă, nu într-o formulă administrativă.