Doar 91 din 172 de evaluări relevante pentru IMM-uri includ testul dedicat, arată un studiu pentru Parlament

Comisia Europeană nu evaluează în mod consecvent efectele propunerilor legislative asupra întreprinderilor mici și mijlocii, potrivit unui studiu de 99 de pagini realizat pentru Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor a Parlamentului European. Cercetătorii au analizat 224 de evaluări de impact publicate între 2020 și 2025 și au identificat 172 de inițiative relevante pentru IMM-uri. Numai 91 dintre acestea conțin un SME Test, instrumentul prin care Comisia ar trebui să identifice efectele specifice asupra întreprinderilor mici, iar calitatea analizelor variază semnificativ de la un dosar la altul.

Studiul, realizat de o echipă condusă de Andrea Renda de la Centre for European Policy Studies, examinează dacă principiul european „Think Small First” este aplicat efectiv înainte ca o propunere legislativă să ajungă pe masa Parlamentului și a Consiliului. Autorii nu verifică doar existența formală a unei secțiuni intitulate SME Test, ci urmăresc dacă întreprinderile mici sunt identificate corect, dacă sunt consultate, dacă sunt estimate costurile și beneficiile pentru ele și dacă rezultatele analizei influențează alegerea variantei legislative.

SME Test a fost introdus în cadrul politicii europene pentru o mai bună reglementare pentru a evita situațiile în care reguli concepute pentru companii de toate dimensiunile generează o povară disproporționată pentru firmele mici. Testul standard presupune identificarea întreprinderilor afectate, consultarea reprezentativă a IMM-urilor, evaluarea impactului și analizarea unor măsuri care pot limita costurile disproporționate. Studiul arată însă că simpla existență a instrumentului nu garantează utilizarea sa completă sau influența asupra deciziei finale.

Dintre cele 172 de evaluări considerate relevante pentru IMM-uri, 91 includ un SME Test. Raportul dintre aceste două valori este de aproximativ 53%. Studiul conține într-o altă secțiune și o referire la o proporție de aproximativ 78%, dar această valoare nu corespunde raportului 91 din 172 și nu este utilizată aici pentru descrierea întregului eșantion. Dintre cele 91 de teste identificate, 71 respectă structura standard în patru etape.

Autorii constată totuși o îmbunătățire în timp. Evaluările realizate după revizuirea din 2021 a Orientărilor și Toolbox-ului pentru o mai bună reglementare tind să includă mai multe elemente referitoare la întreprinderile mici și să folosească mai des estimări cantitative. Evoluția este prezentată drept progres metodologic, dar studiul consideră că profunzimea și transparența analizelor rămân insuficiente.

Una dintre principalele probleme este cuantificarea efectelor economice. Doar 52 dintre cele 172 de evaluări relevante estimează cantitativ beneficii specifice IMM-urilor, iar 70 estimează costuri. Chiar și atunci când apar valori numerice, autorii observă că metodologia nu este întotdeauna explicată suficient și că rezultatele nu separă consecvent întreprinderile mici și mijlocii de companiile mari.

Această diferențiere contează deoarece același cost administrativ poate avea efecte foarte diferite în funcție de dimensiunea firmei. O obligație care poate fi absorbită relativ ușor de o companie cu un departament juridic sau de conformitate poate necesita resurse proporțional mult mai mari într-o microîntreprindere. Studiul critică evaluările care tratează „întreprinderile” ca pe o categorie uniformă și recomandă separarea mai clară a microîntreprinderilor, firmelor mici și celor mijlocii.

Autorii cer și o analiză mai atentă a locului ocupat de IMM-uri în lanțurile valorice. Unele firme suportă direct costurile unei noi obligații, în timp ce altele pot primi costurile transferate de furnizori sau clienți. Impactul unei reguli poate apărea astfel chiar dacă întreprinderea mică nu este destinatarul juridic principal al obligației, iar studiul constată că aceste efecte indirecte sunt deseori menționate doar sumar.

O altă problemă este consultarea. Comisia organizează frecvent consultări publice pentru evaluările de impact, dar studiul arată că în multe documente nu este clar câte IMM-uri au participat, din ce sectoare provin, ce dimensiune au sau cât de reprezentative sunt răspunsurile. Autorii recomandă stabilirea unor standarde minime pentru participarea întreprinderilor mici și explicarea metodelor alternative de colectare a datelor atunci când participarea directă este redusă.

Studiul merge mai departe și întreabă ce se întâmplă după consultare. Autorii constată că preocupările exprimate de IMM-uri sunt adesea consemnate, dar nu este întotdeauna clar dacă și cum au schimbat alegerea opțiunii legislative. Una dintre recomandări este ca evaluările să arate explicit problema ridicată de întreprinderi, dovezile prezentate, răspunsul Comisiei și modul în care informația a influențat designul propunerii.

Monitorizarea după adoptarea legislației este și mai rară. Numai 23 dintre cele 172 de evaluări de impact relevante pentru IMM-uri propun indicatori specifici prin care efectele asupra întreprinderilor mici să poată fi urmărite ulterior. Fără asemenea indicatori, devine mai dificil de verificat dacă estimările făcute înaintea adoptării unei legi s-au confirmat și dacă o obligație produce în practică un cost disproporționat.

Autorii au analizat și măsurile de atenuare. Din cele 172 de evaluări, 58 discută prevederi favorabile IMM-urilor și 62 discută măsuri pentru reducerea unor efecte disproporționate. Prezența unei asemenea măsuri în evaluarea de impact nu înseamnă însă că aceasta a fost inclusă și în opțiunea finală propusă de Comisie.

Raportul avertizează totodată împotriva utilizării automate a excepțiilor pentru IMM-uri. Aproximativ 99% dintre companiile din UE intră în categoria microîntreprinderilor și IMM-urilor, astfel încât exceptarea generală a acestora poate în anumite domenii să reducă semnificativ eficacitatea unei legi. Autorii recomandă ca protecția întreprinderilor mici să fie calibrată în funcție de natura obligației și de capacitatea diferitelor categorii de firme de a o suporta.

Cele șase studii de caz din raport arată cât de diferit poate fi tratată dimensiunea IMM în dosare concrete. Autorii examinează AI Act, Regulamentul privind siguranța generală a produselor, Cyber Resilience Act, legislația privind ambalajele, dreptul la reparare și propunerea privind întârzierile la plată. Scopul comparației este de a identifica atât bune practici, cât și situații în care consultarea, cuantificarea sau urmărirea efectelor au fost insuficiente.

În cazul dreptului la reparare, de exemplu, studiul observă că evaluarea de impact nu propunea indicatori specifici pentru a verifica ulterior dacă IMM-urile beneficiază efectiv de cererea suplimentară pentru servicii de reparații. Exemplul ilustrează una dintre criticile centrale ale autorilor: o evaluare poate presupune că o măsură va avea un efect pozitiv asupra întreprinderilor mici fără să construiască și mecanismul prin care această presupunere va fi verificată după aplicare.

Raportul formulează zece recomandări. Prima este aplicarea completă a principiului „Think Small First”, astfel încât efectele asupra IMM-urilor să fie analizate încă din momentul definirii problemei și al alegerii opțiunilor, nu doar după ce soluția legislativă este aproape stabilită. Autorii propun și integrarea mai bună a SME Test cu alte instrumente, precum Competitiveness Check, pentru a reduce suprapunerile și pentru a crea o analiză mai coerentă.

Alte recomandări privesc transparența metodologică. Evaluările ar trebui să publice sursele de date, ipotezele folosite, modul în care sunt tratate informațiile lipsă, intervalele estimărilor și limitele calculelor. Atunci când o cuantificare robustă nu este posibilă, autorii preferă o analiză calitativă explicată clar în locul unei cifre aparent precise, dar insuficient fundamentate.

Raportul propune și un control instituțional mai puternic. O structură permanentă și suficient de puternică ar trebui, în opinia autorilor, să urmărească modul în care perspectiva IMM-urilor este integrată în întregul proces și să împiedice avansarea unor propuneri care nu au o analiză adecvată a efectelor asupra firmelor mici.

Responsabilitatea nu ar trebui să se încheie odată cu propunerea Comisiei. Dacă Parlamentul sau Consiliul introduc modificări substanțiale în timpul negocierilor, studiul recomandă reevaluarea efectelor asupra IMM-urilor și posibilitatea ca firmele și organizațiile lor reprezentative să prezinte date suplimentare. În acest fel, SME Test nu ar rămâne o fotografie realizată înainte de începerea negocierilor, în timp ce textul legislativ se modifică ulterior.

Ultima recomandare privește povara cumulativă. Autorii cer inventarieri periodice ale obligațiilor pentru a identifica reguli învechite, duplicate sau incoerente și pentru a verifica modul în care acte legislative diferite se suprapun asupra aceleiași întreprinderi. Simplificarea ar trebui însoțită de sprijin practic pentru conformare și de evaluări ale costurilor cumulate, nu limitată la eliminarea izolată a unor formulare sau obligații.

Studiul nu demonstrează că legislația europeană produce în ansamblu pierderi pentru IMM-uri și nici că existența unui SME Test garantează o lege mai bună. Concluzia sa este mai precisă: mecanismul prin care Comisia ar trebui să identifice aceste efecte este aplicat inegal, iar informațiile disponibile nu permit întotdeauna urmărirea drumului de la problema ridicată de întreprinderi până la opțiunea legislativă aleasă și rezultatul observat după aplicare.

Documentul a fost solicitat de Comisia IMCO a Parlamentului European, dar opiniile și recomandările aparțin autorilor. El nu reprezintă o poziție adoptată a Parlamentului și nu modifică procedurile Comisiei prin el însuși. Valoarea sa este aceea de evaluare a modului în care unul dintre instrumentele centrale ale agendei Better Regulation a funcționat în 224 de dosare legislative analizate pe parcursul a șase ani.