România a raportat 125 de infecții cu virusul West Nile dobândite local în 24 de zone, potrivit bilanțului publicat la 6 noiembrie de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC). Patru zile mai târziu, directoarea agenției, Pamela Rendi-Wagner, a cerut în Comisia pentru sănătate publică a Parlamentului European o supraveghere mai strânsă a răspândirii virusului și măsuri susținute de control al țânțarilor.
Pe scurt
-
România a raportat 125 de cazuri în 24 de zone până la 4 noiembrie. Bilanțul național era de 125 și la 28 octombrie.
-
În 20 de țări europene, inclusiv din afara UE, ECDC a consemnat 2.029 de cazuri dobândite local și 234 de zone afectate în sezonul 2026.
-
În evaluarea din octombrie, ECDC a descris sezonul ca fiind cel mai intens înregistrat în UE. Datele analizate atunci nu indicau o creștere a severității bolii.
-
Rendi-Wagner a cerut supravegherea comună a oamenilor, animalelor, țânțarilor și mediului, laboratoare mai bine pregătite și măsuri de control al țânțarilor. ECDC pregătește orientări care vor acoperi și siguranța sângelui.
În raportul din 6 noiembrie, ECDC a centralizat 2.029 de infecții umane dobândite local în 20 de țări europene, cu 234 de zone afectate de la începutul sezonului. Italia a raportat 783 de cazuri, Grecia 469, Franța 191 și Spania 149, urmate de România. Bilanțul include țări din afara Uniunii, printre care Serbia, Macedonia de Nord și Republica Moldova.
În România, numărul de 125 de cazuri era același la 28 octombrie. Cele 24 de zone sunt unități geografice în care s-a raportat transmitere locală de-a lungul sezonului. La 4 noiembrie, ECDC nu înregistrase nicio zonă nou afectată în Europa față de raportarea precedentă.
Separat, evaluarea lunară a ECDC și a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) consemna 1.715 cazuri dobândite local în 13 țări din UE și Spațiul Economic European până la 7 octombrie. ECDC a descris atunci sezonul din UE ca fiind cel mai intens de când se colectează aceste date. Transmiterea a ajuns și în regiuni mai nordice, iar Belgia și-a raportat primele infecții umane dobândite local.
În discuția cu eurodeputații, Rendi-Wagner a arătat că temperatura, precipitațiile și umiditatea influențează populațiile de țânțari. Ea a cerut ca autoritățile de sănătate publică, cele veterinare și cele de mediu să pună în comun datele, potrivit abordării One Health. Monitorizarea păsărilor, a cailor și a țânțarilor poate semnala circulația virusului înainte să fie raportate cazuri la oameni.
Directoarea ECDC a cerut și capacitate mai bună de diagnostic, controlul țânțarilor și informarea populației. Ea a spus că agenția va continua colaborarea cu EFSA și cu autoritățile naționale și va elabora orientări privind supravegherea, controlul vectorilor și siguranța sângelui.
Majoritatea persoanelor infectate nu au simptome, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Aproximativ una din cinci dezvoltă febră și alte simptome, iar formele neurologice grave sunt rare. Persoanele în vârstă și cele cu imunitatea slăbită prezintă un risc mai mare. Evaluarea ECDC din octombrie nu a identificat indicii că boala a devenit mai severă în Europa, deși au fost raportate mai multe infecții.
Virusul se transmite în principal prin înțepătura țânțarilor infectați și, rar, prin transfuzii sau transplanturi. Normele UE prevăd, pentru donarea de sânge destinată altor persoane, o amânare de 28 de zile după părăsirea unei zone cu risc de transmitere locală, cu excepția situației în care un test molecular individual este negativ. Datele de supraveghere ajută serviciile de transfuzie să aplice această regulă.
