ECFR avertizează că o criză politică în Germania ar putea bloca marile priorități ale UE

Alegerile regionale care urmează în trei landuri germane ar putea transforma dificultățile politice și economice ale Germaniei într-o problemă pentru întreaga Uniune Europeană, potrivit unei analize publicate de European Council on Foreign Relations. Autoarele Janka Oertel și Jana Puglierin susțin că slăbirea centrului politic, ascensiunea Alternative für Deutschland și dificultatea guvernului cancelarului Friedrich Merz de a avansa reforme majore pot afecta capacitatea Berlinului de a susține priorități europene precum noul buget multianual, politica industrială, reînarmarea, tehnologiile emergente și continuarea sprijinului pentru Ucraina.

Germania intră într-o perioadă electorală care ar putea modifica echilibrul politic al țării și, implicit, capacitatea celei mai mari economii europene de a influența deciziile Uniunii. Prima probă vine la 6 septembrie în Saxonia-Anhalt, unde AfD ar putea obține un rezultat fără precedent în istoria postbelică a Germaniei, iar ECFR notează că unele sondaje plasează chiar o majoritate absolută în raza posibilului. În scenariul descris de autoare, AfD, CDU și Die Linke ar putea fi singurele formațiuni care depășesc pragul electoral de 5%.

Două săptămâni mai târziu vor urma alegerile din Berlin și Mecklenburg-Pomerania Occidentală, unde perspectivele pentru partidele centriste sunt mai bune, dar formarea unor coaliții de trei partide este considerată probabilă. ECFR estimează că asemenea rezultate ar adăuga presiune asupra guvernului federal și asupra cancelarului Friedrich Merz, într-un moment în care popularitatea acestuia a scăzut, iar CDU a traversat conflicte interne privind reforma pensiilor și alte teme de politică internă.

Conducerea CDU continuă să susțină așa-numitul „firewall” față de AfD, excluzând o coaliție sau o cooperare formală cu partidul. Autoarele observă însă că această poziție este contestată tot mai mult la nivel local și în cercurile conservatoare, unde există nemulțumire față de consecințele strategice ale izolării AfD. Slăbirea liberalilor din FDP și dificultatea lor de a depăși pragul electoral în mai multe regiuni limitează opțiunile CDU și mărește dependența conservatorilor de coaliții cu partide de centru-stânga.

ECFR consideră că instalarea unui prim-ministru regional AfD ar reprezenta mai mult decât un succes electoral al partidului. „Un ministru-președinte AfD într-unul dintre landurile Germaniei ar fi mai mult decât o evoluție politică spectaculoasă. Ar fi o demonstrație brutală a incapacității establishmentului politic de a oferi o viziune convingătoare pentru viitorul economic, politic și social al țării”, scriu Oertel și Puglierin.

Analiza leagă ascensiunea AfD de dificultățile mai largi ale statului german și evită prezentarea partidului drept singura cauză a actualei instabilități. Autoarele susțin că Germania a acumulat probleme structurale după ani de reforme insuficiente, o creștere economică modestă și dificultăți de adaptare la schimbarea mediului internațional. Industriile tradiționale cer protecție în fața concurenței chineze, tarifelor americane și șocurilor energetice, în timp ce relația comercială pe termen lung cu China este prezentată tot mai mult ca o vulnerabilitate.

Guvernul Merz încearcă să transmită ideea unui nou început, dar ECFR consideră că până acum capacitatea sa de a transforma anunțurile în reforme majore a rămas limitată. În domeniul politicii față de China, Berlinul pare mai dispus să susțină o poziție europeană activă pentru protejarea piețelor și reacția la practicile economice chineze considerate neloiale. Autoarele observă însă că această schimbare a devenit posibilă și pentru că industria auto germană și-a modificat propria poziție, nu exclusiv ca rezultat al unei decizii politice venite de la guvern.

AfD oferă o alternativă radical diferită față de consensul politic german tradițional. ECFR enumeră printre pozițiile partidului reducerea drastică a imigrației și azilului, inversarea unor componente ale tranziției energetice, contestarea integrării europene, renunțarea la euro și o politică externă mai naționalistă. Aceste poziții provoacă îngrijorare în centrul politic german, dar atrag o parte tot mai mare a electoratului, în special în jurul temelor migrației și schimbărilor culturale.

„Forța AfD este un simptom, nu o cauză”, scriu autoarele, care amintesc că partidul face parte din sistemul politic german de mai bine de un deceniu. Diferența actuală este apropierea de exercitarea directă a puterii într-un moment în care fundamentele politice și economice ale țării sunt supuse simultan mai multor presiuni. Războiul din Ucraina, volatilitatea relației cu Statele Unite, tensiunile internaționale, problemele comerciale cu China și seceta severă sunt prezentate ca factori care reduc spațiul fiscal și capacitatea de acțiune a guvernului.

Miza depășește însă politica germană. ECFR argumentează că dimensiunea economiei, populația și poziția centrală a Germaniei în sistemul instituțional european transformă o criză prelungită la Berlin într-o problemă pentru restul Uniunii. Germania a oferit timp de decenii predictibilitate politică și economică, iar diminuarea acestei stabilități poate afecta inițiative care necesită atât contribuția financiară a Berlinului, cât și capacitatea sa de a construi compromisuri între statele membre.

Analiza estimează că industria germană pierde aproximativ 15.000 de locuri de muncă pe lună și că dependența țării de importurile tehnologice continuă să crească. Dacă aceste tendințe sunt însoțite de incapacitatea sistemului politic de a adopta reforme, autoarele consideră că efectele pot contribui la fragmentarea europeană și pot reduce capacitatea UE de a răspunde presiunilor economice externe.

„O criză germană este o criză europeană. Germania este prea importantă economic și politic pentru a eșua”, scriu Oertel și Puglierin. Ele leagă această importanță de rolul țării în centrul UE, de dimensiunea economiei și de statutul său de cel mai populat stat membru al Uniunii.

Una dintre primele teme europene expuse ar fi următorul cadru financiar multianual, care stabilește bugetul UE pentru o perioadă de șapte ani. Negocierile necesită acorduri dificile între statele care contribuie mai mult la buget și cele care beneficiază într-o măsură mai mare de programele europene, iar Germania rămâne unul dintre actorii centrali ai acestor compromisuri. O guvernare slăbită la Berlin ar putea reduce capacitatea Germaniei de a conduce negocierile sau de a accepta angajamente politice și financiare importante.

Politica industrială reprezintă o a doua zonă vulnerabilă. UE încearcă să răspundă simultan concurenței chineze, protecționismului american, costurilor energetice și nevoii de a investi în tehnologii strategice. Germania dispune de una dintre cele mai mari baze industriale ale Uniunii, iar direcția aleasă de Berlin influențează politicile europene privind automobilele, industria verde, comerțul și protecția pieței interne.

Apărarea este un alt domeniu în care o slăbire a conducerii germane ar avea efecte directe. Germania își construiește unul dintre cele mai mari bugete de apărare din Europa, iar capacitatea sa industrială și financiară este importantă pentru planurile europene de reînarmare și creștere a rezilienței. Autoarele citează declarația ministrului suedez al apărării potrivit căreia „conducerea germană nu este opțională”, considerând că statele europene nu pot compensa ușor o retragere sau o paralizie prelungită a Berlinului.

Aceeași problemă apare în tehnologiile emergente și în politica comercială. UE încearcă să reducă dependențele strategice și să își dezvolte o capacitate mai autonomă în domenii tehnologice în care companiile americane și chineze sunt dominante. Pentru ECFR, fără resursele economice și influența politică a Germaniei, capacitatea Europei de a transforma obiectivele de autonomie tehnologică într-o politică industrială coerentă ar fi mai redusă.

Sprijinul pentru Ucraina reprezintă una dintre cele mai sensibile consecințe externe. Germania este unul dintre principalii susținători europeni ai Kievului, iar ECFR avertizează că o retragere politică sau o diminuare a capacității de decizie a Berlinului ar avea consecințe pentru menținerea sprijinului european. Problema devine mai importantă într-un moment în care contribuția Statelor Unite la securitatea europeană este mai puțin predictibilă.

Autoarele nu consideră însă actuala situație ireversibilă. Ele amintesc că Germania a mai trecut prin perioade de declin economic și politic, inclusiv la sfârșitul anilor 1990, când era descrisă drept „bolnavul Europei”, înainte de a deveni ulterior una dintre principalele puteri exportatoare ale continentului. Diferența actuală este suprapunerea problemelor economice cu o transformare profundă a sistemului politic și cu un mediu internațional mai instabil.

Alegerile din cele trei landuri sunt descrise astfel ca un moment important pentru Merz și partidele centriste. Rezultatele pot oferi guvernului o oportunitate de relansare sau pot accentua contestarea conducerii actuale și dezbaterea privind viitorul CDU. ECFR consideră că repercusiunile nu se vor opri la politica internă germană dacă Berlinul intră într-o perioadă prelungită de instabilitate.

Germania este cea mai mare economie și cel mai populat stat membru al Uniunii Europene și are un rol central în negocierile privind bugetul, politica industrială, apărarea, comerțul și sprijinul pentru Ucraina. AfD și-a consolidat poziția în ultimul deceniu, în special în estul țării, în timp ce partidele tradiționale încearcă să mențină excluderea sa de la cooperarea guvernamentală.

Comentariul „Actually, maybe: How German Angst could become Europe’s nightmare” a fost publicat de European Council on Foreign Relations la 31 august 2026 și este semnat de Distinguished Policy Fellow Janka Oertel și Jana Puglierin, directoarea biroului ECFR din Berlin și Senior Policy Fellow. ECFR precizează că publicațiile sale reprezintă opiniile autorilor și nu poziții colective ale organizației.