Operatorii europeni de transport al electricității planifică instalarea a aproape 34.000 km de conductoare pentru cabluri de curent continuu la înaltă tensiune (HVDC) și a 2.820 de transformatoare de putere în perioada 2026–2035, potrivit unui raport publicat de ENTSO-E la 3 noiembrie. Inventarul arată amploarea comenzilor pe care industria ar putea fi nevoită să le onoreze, dar și riscul ca extinderea rețelelor să fie întârziată de lipsa echipamentelor și a specialiștilor, în condițiile concentrării cererii între 2028 și 2032.
Pe scurt
-
Raportul ENTSO-E din 3 noiembrie inventariază instalările planificate în 2026–2035 de 27 de operatori din 24 de țări. Ceilalți 13 membri nu sunt incluși, iar datele nu reprezintă o estimare completă pentru Europa.
-
Necesarul cuprinde 22.303 km de conductoare HVDC subterane și 11.687 km submarine, 119 stații de conversie bipolare și 2.820 de transformatoare. Lungimea conductoarelor nu trebuie confundată cu lungimea traseelor.
-
Operatorii planifică 4.238 de compartimente GIS fără SF₆ și 64.107 km de conductoare HTLS pentru linii aeriene. Înlocuirile sunt incluse, dar retragerile din exploatare nu sunt scăzute; cifrele nu indică extinderea netă a rețelelor.
-
Cererea pentru mai multe categorii se concentrează între 2028 și 2032. Un sondaj separat, cu 12 operatori, arată că nouă întâmpină dificultăți legate de personalul calificat, iar șase au raportat deja întârzieri ale proiectelor.
-
Raportul cere planificare mai devreme, cerințe tehnice armonizate și investiții în industrie și competențe. Planurile nu sunt un calendar de comenzi ferme, iar cantitățile europene nu pot fi atribuite automat României.
Evaluarea se bazează pe răspunsurile a 27 dintre cei 40 de operatori membri ENTSO-E, din 24 de țări, și acoperă șapte categorii de infrastructură, de la cabluri și transformatoare la aparataj de comutație și stații de conversie. Este un inventar al instalărilor planificate, care include atât extinderea rețelei, cât și înlocuirea echipamentelor existente. Cum sondajul nu a colectat date despre retragerile din exploatare, totalurile nu reprezintă creșteri nete ale inventarului sau ale capacității de transport.
Necesarul de cabluri HVDC însumează 22.303 kilometri de conductor pentru instalații subterane și 11.687 pentru legături submarine. Un kilometru de conductor nu este însă același lucru cu un kilometru de traseu: o conexiune poate avea mai multe conductoare între aceleași puncte. Cifrele nu descriu, așadar, 34.000 km de coridoare geografice noi și nici numai interconexiuni între țări; raportul include și proiecte interne și conexiuni offshore.
Presiunea nu este distribuită uniform. Operatorii germani reprezintă aproximativ 85% din necesarul de conductoare HVDC subterane raportat în sondaj. ENTSO-E identifică lanțul de aprovizionare pentru cablurile HVDC drept cel mai constrâns, deoarece trebuie dezvoltate în paralel capacitatea fabricilor, aprovizionarea cu materiale, navele de pozare, logistica portuară și echipele de instalare. Potrivit raportului, principalii furnizori europeni au deja capacități de producție rezervate până în 2030.
Pentru conectarea infrastructurii de curent continuu la rețelele de curent alternativ sunt planificate 119 stații de conversie bipolare, față de o bază de 38 de stații la sfârșitul anului 2025. Acestea sunt instalații complexe, proiectate pentru fiecare amplasament, nu produse disponibile imediat din stoc. Raportul indică termene de 48–60 de luni între comandă și livrare pentru transformatoarele aferente convertoarelor, ceea ce face importantă pregătirea achizițiilor cu mult înaintea punerii în funcțiune.
În cazul transformatoarelor de putere, cele 2.820 de instalări planificate până în 2035 se raportează la un inventar de 5.649 de unități declarat de operatorii participanți. Unele vor înlocui instalații vechi, iar altele vor susține extinderea sau modernizarea rețelelor. Necesarul nu poate fi adăugat automat la baza actuală pentru a calcula numărul de transformatoare care vor funcționa la finalul perioadei.
O altă schimbare majoră privește aparatajul de comutație izolat în gaz, utilizat în stațiile electrice. Planurile cuprind 4.238 de compartimente GIS fără hexafluorură de sulf, SF₆. În paralel, operatorii au raportat 10.819 întreruptoare cu SF₆ pentru aparataj izolat în aer și 2.884 de compartimente GIS cu SF₆. Numărul întreruptoarelor și cel al compartimentelor GIS măsoară echipamente diferite și nu trebuie însumate ca unități echivalente.
Tranziția este determinată și de Regulamentul UE privind gazele fluorurate. Pentru aparatajul de înaltă tensiune, restricțiile privind gazele cu potențial de încălzire globală de cel puțin 1 se aplică din 1 ianuarie 2028 la echipamentele de peste 52 kV și până la 145 kV inclusiv, cu un curent de scurtcircuit de cel mult 50 kA, și din 1 ianuarie 2032 la cele de peste 145 kV sau peste 50 kA. Există derogări, inclusiv pentru anumite comenzi plasate înainte de 11 martie 2024 și pentru lipsa alternativelor demonstrată prin achiziție. Calendarul nu înseamnă retragerea automată a tuturor instalațiilor existente care conțin SF₆.
Modernizarea liniilor aeriene ar urma să consume 64.107 km de conductoare HTLS, proiectate pentru temperaturi ridicate și o săgeată redusă, adică o deformare mai mică între stâlpi. Acestea pot permite transportul unor fluxuri mai mari pe infrastructura existentă, în limitele tehnice ale fiecărei linii. Raportul indică și extinderea monitorizării dinamice a capacității liniilor, care folosește date despre vreme și starea instalațiilor pentru a evalua câtă electricitate poate fi transportată în siguranță.
Pentru controlul tensiunii, operatorii planifică 53 de compensatoare electronice STATCOM cu puteri de peste 150 MVA, față de o bază declarată de 11 unități în 2025. Instalările planificate echivalează cu aproximativ 482% din acea bază redusă. Procentul nu este o prognoză de creștere netă a inventarului și nu descrie evoluția consumului de electricitate. Echipamentele asigură un răspuns rapid pentru stabilitatea tensiunii într-un sistem cu tot mai multe surse conectate prin electronică de putere.
ENTSO-E leagă presiunea industrială de suprapunerea a trei procese: tranziția energetică, înlocuirea echipamentelor instalate în anii 1980 și 1990 și trecerea la tehnologii fără SF₆. Intervalul 2028–2032 concentrează vârfurile mai multor categorii, fără a reprezenta o regulă pentru toate: conductoarele HTLS ating maximul anual în 2033, iar cererea de cabluri HVDC subterane crește puternic spre sfârșitul perioadei analizate.
Problema livrărilor este documentată separat de Agenția Internațională a Energiei. În raportul Building the Future Transmission Grid, publicat în februarie 2025, AIE arată, pe baza unui sondaj în industrie, că procurarea cablurilor poate dura doi-trei ani, iar cea a transformatoarelor mari până la patru ani. Pentru anumite cabluri de curent continuu, așteptarea poate depăși cinci ani. Agenția a constatat că termenele medii aproape se dublaseră față de 2021; prețurile cablurilor aproape se dublaseră față de 2019, iar cele ale transformatoarelor crescuseră cu aproximativ 75%. Sunt rezultate ale evaluării din 2025, nu cotații sau termene uniforme pentru fiecare contract din 2026.
Capacitatea fabricilor nu este singura limită. Un sondaj separat al ENTSO-E, cu 12 operatori respondenți, arată că nouă consideră disponibilitatea personalului calificat o problemă importantă în propria organizație, la subcontractori sau la ambele niveluri. Șase au raportat deja întârzieri ale proiectelor. Ingineria și IT-ul sunt printre specializările cele mai afectate, iar construcția stațiilor și instalarea liniilor și cablurilor depind în mare măsură de subcontractori.
Raportul recomandă ca operatorii să planifice necesarul pentru portofolii întregi de proiecte, să armonizeze cerințele tehnice acolo unde siguranța permite și să discute din timp cu furnizorii despre capacități și calendare realiste. Producătorii sunt îndemnați să transmită informațiile despre cererea viitoare și furnizorilor lor de componente, iar autoritățile să sprijine capacitatea industrială, autorizarea fabricilor și formarea profesională. Cooperarea nu presupune ca toate proiectele să fie cumpărate împreună sau ca echipamentele să devină identice.
Interpretarea cifrelor rămâne esențială pentru deciziile de investiții. Cei 13 operatori care nu au răspuns lipsesc din totaluri, iar acoperirea diferă și între categoriile raportate. Sondajul nu separă sistematic proiectele cu finanțare și aprobare de intențiile de planificare, deși operatorilor li s-au cerut proiecte mature. Instalările din 2026–2028 reflectă în mare parte programe avansate, în timp ce planurile pentru 2032–2035 se pot modifica. Datele nu pot fi transformate direct nici într-un calendar de comenzi ferme, nici în cantități atribuite României; pentru necesarul național sunt necesare planurile și achizițiile specifice ale operatorului român.
