EUISS avertizează că Europa riscă să piardă industrii întregi dacă amână confruntarea economică cu China

Europa trebuie să trateze China ca pe o problemă strategică urgentă, nu ca pe un subiect economic amânat de la un summit la altul, avertizează Steven Everts într-un comentariu publicat de Institutul Uniunii Europene pentru Studii de Securitate. Autorul susține că presiunea chineză afectează simultan industria, apărarea, tehnologia, materiile prime critice, energia verde și comerțul european.

Pe scurt

1. EUISS avertizează că Europa amână constant dezbaterea strategică despre China.

2. Deficitul comercial european cu China se apropie de un miliard de euro pe zi.

3. Comentariul menționează presiuni în mașini electrice, baterii, panouri solare, turbine eoliene, medicamente și chimicale.

4. Dependențele de materii prime, magneți, cipuri și componente chineze afectează și industria europeană de apărare.

5. Autorul cere tarife în sectoare vulnerabile, preferință europeană în achiziții publice și protejarea sectoarelor strategice.

Comentariul pornește de la concluzia că liderii europeni discută mult despre Rusia, buget și conflicte interne, dar ajung târziu și obosiți la subiectul China. La ultimul summit UE, dezbaterea despre China a fost plasată sub tema competitivității și economiei, deși autorul susține că miza reală este geopolitică.

Pentru Everts, China nu mai poate fi tratată doar prin dosare tehnice despre tarife, subvenții sau acces la piață. Modelul economic chinez combină sprijin de stat, finanțare ieftină, promovarea exporturilor și acces strategic la piețe. În același timp, companiilor europene le este tot mai dificil să opereze în China în condiții echitabile.

Presiunea se simte în mai multe sectoare. Mașinile electrice, bateriile, panourile solare, turbinele eoliene, produsele farmaceutice și chimicalele sunt enumerate ca domenii în care firmele europene se confruntă cu o competiție chineză tot mai puternică. Comentariul avertizează că problema nu este una izolată, ci atinge baza industrială europeană.

Everts scrie că deficitul comercial al Europei cu China se apropie de un miliard de euro pe zi. În Germania, simbol tradițional al forței industriale europene, mii de locuri de muncă din producție dispar lunar. Autorul citează și agenția națională de planificare din Franța, potrivit căreia 55% din baza industrială a UE ar fi expusă riscului pe termen lung.

Problema este prezentată ca economică și strategică în același timp. China își reduce propriile dependențe și folosește dependențele europene ca instrument de putere. Materiile prime critice, cipurile și magneții sunt zone în care Europa devine vulnerabilă atunci când Beijingul încetinește exporturile, restricționează permisele sau politizează accesul.

Această dependență afectează și securitatea europeană. Europa discută despre extinderea industriei de apărare, dar tancurile, dronele, rachetele și sistemele de comunicații au nevoie de materii prime critice, magneți, cipuri și capacitate industrială. Everts susține că dependența de componente chineze este cel puțin la fel de relevantă ca dependența de arme americane.

Comentariul avertizează și împotriva unei alinieri automate la Washington. Politica americană față de China este mai dură, mai imprevizibilă și urmărește adesea menținerea supremației SUA. Europa are interese proprii și nu ar trebui să accepte o lume împărțită în blocuri, în care fiecare decizie devine un test de loialitate față de Statele Unite sau China.

O politică europeană proprie nu înseamnă o poziție slabă. Everts cere Europei să fie mai puțin naivă în privința accesului la piață, să acționeze mai strict împotriva subvențiilor de stat chineze și să reducă mai rapid dependențele de materii prime critice și tehnologii.

Costurile sunt partea evitată a discuției. Comentariul arată că liderii europeni vorbesc des despre autonomie strategică, dar ezită când aceasta cere finanțare comună, politică industrială, tensiuni comerciale sau schimbarea preferințelor naționale. Reducerea vulnerabilității cere investiții, priorități clare și acceptarea unor riscuri.

Everts susține că Europa nu este lipsită de putere. Uniunea Europeană are o piață mare, companii puternice, expertiză tehnologică și instrumente pentru a răspunde practicilor chineze. Aceste avantaje contează însă doar dacă sunt folosite strategic.

Comentariul cere măsuri concrete: tarife comerciale în sectoare vulnerabile, preferință europeană în achizițiile publice și protecție mai mare pentru sectoarele și companiile strategice. Autorul susține că doar astfel Europa poate arăta că este pregătită să joace dur, așa cum face China.

Everts respinge argumentul că Europa trebuie să evite confruntarea pentru că are nevoie de China în domenii precum comerțul sau clima. Cooperarea rămâne necesară, dar nu poate justifica evitarea întrebării centrale: cum își apără Europa interesele strategice în fața unei puteri care folosește comerțul, tehnologia și interdependența în scop politic.

Concluzia comentariului este că amânarea costă mai mult decât acțiunea. Europa poate suporta costuri acum pentru a-și reduce vulnerabilitățile sau poate plăti un preț mai mare mai târziu, prin pierderea capacității industriale, dependențe strategice mai adânci și influență politică mai redusă.