Europa trebuie să se pregătească pentru noi presiuni americane după alegerile din noiembrie, avertizează o analiză EUISS

Europa ar trebui să pregătească măsuri care să facă mai costisitoare eventualele presiuni americane asupra aliaților, fără să provoace o ruptură care i-ar slăbi apărarea, recomandă Giuseppe Spatafora într-o analiză a Institutului pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene (EUISS). Autorul avertizează că alegerile americane de la jumătatea mandatului, din noiembrie, nu garantează o relație mai previzibilă cu Washingtonul, chiar dacă republicanii pierd controlul Congresului.

În analiza publicată, Spatafora propune combinarea cooperării cu Statele Unite cu un răspuns mai credibil la constrângeri economice sau politice. Printre opțiuni se numără suspendarea unor achiziții de energie ori blocarea unor investiții în SUA dacă presiunile reapar. Sunt recomandări ale autorului, nu măsuri anunțate de Uniunea Europeană.

Argumentul pornește de la limitele unei schimbări de majoritate la Washington. Un Congres controlat de democrați ar putea constrânge administrația prin buget și audieri, admite cercetătorul. Dar noii legislatori s-ar putea concentra pe problemele interne și pe confruntarea cu președintele, fără să acorde prioritate eliminării tarifelor sau revenirii asupra reducerilor de trupe din Europa. Nici rezultatul scrutinului, mai ales în Senat, nu este cert.

În plus, o opoziție mai puternică în Congres l-ar putea împinge pe Donald Trump să recurgă și mai mult la ordine executive în politica externă, consideră Spatafora. Eșecurile politice pot limita administrația, dar „nu vor elimina sursele profunde ale tensiunilor transatlantice”, scrie el. Analiza pune astfel sub semnul întrebării speranța că dificultățile electorale ale președintelui s-ar transforma automat în concesii pentru europeni.

Pentru a explica ce poate funcționa în locul așteptării, autorul revine la confruntarea privind Groenlanda. Potrivit relatării sale, europenii au combinat desfășurări de trupe cu presiune comercială, inclusiv amenințarea de a reactiva măsuri de retorsiune care vizau importuri americane de 93 de miliarde de euro și semnalarea posibilității de a folosi instrumentul anticoerciție. Spatafora apreciază că această reacție, împreună cu sprijinul intern redus pentru anexarea Groenlandei, a contribuit la retragerea administrației americane.

Comisia Europeană explică că instrumentul anticoerciție, în vigoare din 27 decembrie 2023, presupune o procedură, nu o ripostă automată. Comisia examinează cazul, Consiliul stabilește existența coerciției economice, iar UE încearcă o soluție negociată. Dacă aceste eforturi eșuează, măsurile de răspuns pot fi adoptate în ultimă instanță și pot viza, între altele, bunuri, servicii, investiții sau achiziții publice.

Spatafora propune ca europenii să poată suspenda cooperarea în domenii importante pentru Washington dacă acesta recurge din nou la coerciție. Achizițiile de energie și investițiile ar deveni astfel mijloace de a crește costul presiunii asupra aliaților. Credibilitatea lor depinde însă de disponibilitatea europenilor de a suporta propriile costuri, avertizează autorul. O amenințare greu de pus în practică ar avea o capacitate mai redusă de descurajare.

Opțiunea militară este mai riscantă. Analiza evocă posibilitatea ca unele țări să amenințe cu restrângerea accesului militar american în Europa ca răspuns la presiuni în alte domenii. Spatafora precizează însă că o asemenea amenințare ar putea fi credibilă numai pentru o parte dintre aliați, în timp ce alții ar refuza să pericliteze cooperarea de securitate. O ruptură completă cu SUA ar putea slăbi descurajarea înainte ca europenii să fie capabili să se apere singuri.

Unitatea europeană este o altă condiție care nu poate fi presupusă. În cazul Groenlandei, integritatea teritorială și indivizibilitatea pieței unice au facilitat un răspuns comun, susține autorul. Viitoarele presiuni ar putea însă fi concepute tocmai pentru a diviza statele membre. Coalițiile de țări dispuse să acționeze împreună, utile în pregătirea apărării, nu sunt neapărat suficiente când este vizată piața unică. Spatafora recomandă și diferențierea amenințărilor reale de declarațiile menite în primul rând să domine agenda mediatică.

Descurajarea ar trebui însoțită de o ieșire negociată din criză. Spatafora identifică activitatea NATO Arctic Sentry și discuțiile trilaterale cu Danemarca și Groenlanda drept exemple de opțiuni care au facilitat detensionarea. În prezentarea sa din 11 februarie, NATO descria Arctic Sentry ca pe o activitate pentru întărirea securității în Arctica și Extremul Nord, sub conducerea Comandamentului Forțelor Întrunite de la Norfolk, care reunește activități ale Alianței și ale aliaților într-o abordare operațională comună.

Cooperarea ar trebui protejată acolo unde interesele rămân comune, susține cercetătorul. El indică industria de apărare a Ucrainei, coordonarea reconstrucției țării și transferul de responsabilități în cadrul NATO, astfel încât să nu apară lacune în descurajare. În evaluarea sa, aceste relații pot oferi Europei timpul necesar pentru a-și consolida apărarea și a reduce dependențele critice. Condiția este ca menținerea cooperării să nu întărească la Washington convingerea că presiunea asupra aliaților aduce beneficii fără costuri.