Uniunea Europeană ar trebui să își coordoneze politicile comerciale, industriale și climatice printr-o strategie dedicată reducerii emisiilor generate în afara teritoriului său pentru consumul european, recomandă Institute for European Environmental Policy. Studiul publicat de Eline Blot la 29 octombrie 2026 propune un obiectiv comun și un sistem de monitorizare a rezultatelor, folosind instrumentele existente, fără să stabilească forma juridică precisă a unei asemenea strategii.
Pe scurt
-
IEEP recomandă o strategie care să coordoneze instrumentele UE pentru reducerea emisiilor generate în alte țări de consumul european, printr-un obiectiv comun și monitorizarea rezultatelor.
-
Analiza din 29 octombrie reia estimarea unei amprente a consumului cu 21% peste emisiile teritoriale, din care circa 1,4 miliarde de tone CO₂ echivalent sunt generate în afara UE. Aceste valori nu se adună pur și simplu la inventarul teritorial.
-
Traded Emissions Tracker, dezvoltat de European Climate Foundation și Matière, acoperă 2010–2023. Cifrele nu sunt măsurători pentru octombrie 2026.
-
Studiile de caz indică pentru 2023 emisii asociate consumului UE de 66,37 milioane de tone în India, 21,43 milioane în Indonezia și 29,31 milioane în Brazilia, toate exprimate în CO₂ echivalent.
-
CBAM, EUDR, ESPR, acordurile comerciale și parteneriatele pot acționa asupra unor părți diferite ale amprentei. IEEP cere evaluarea contribuției lor comune, nu înlocuirea lor cu un singur instrument.
-
Strategia este o recomandare a institutului; studiul nu stabilește forma juridică precisă sau un procent imediat obligatoriu de reducere și nu introduce obligații noi.
Analiza pornește de la o diferență între locul în care sunt produse bunurile și cel în care sunt consumate. Inventarele teritoriale înregistrează emisiile acolo unde sunt eliberate în atmosferă; amprenta bazată pe consum urmărește emisiile asociate cererii finale, inclusiv pe cele generate în alte economii pentru produsele și serviciile cumpărate în UE.
Studiul reia concluziile unei analize IEEP din septembrie: amprenta climatică a consumului european este cu 21% mai mare decât emisiile produse pe teritoriul Uniunii, iar circa 1,4 miliarde de tone de CO₂ echivalent din această amprentă sunt generate în afara UE. Cele două cifre nu se adună la inventarul teritorial: amprenta consumului include importurile și ține cont de emisiile asociate exporturilor.
Baza analizei este Traded Emissions Tracker, dezvoltat de European Climate Foundation și consultanța Matière, cu date pentru 2010–2023, defalcate pe țări, sectoare și gaze. Aceste estimări ale emisiilor încorporate în comerț nu reprezintă măsurarea unor emisii produse în octombrie 2026. Noutatea materialului este recomandarea de politică și examinarea instrumentelor, nu o actualizare lunară a amprentei UE.
IEEP susține că instrumentele există deja, dar au obiective și arii de aplicare diferite. Mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră, CBAM, privește emisiile încorporate în anumite importuri industriale. Regulamentul privind produsele asociate defrișărilor, EUDR, condiționează accesul unor mărfuri pe piață de cerințe privind pădurile, iar cadrul de proiectare ecologică ESPR permite stabilirea unor cerințe de sustenabilitate pentru produse. Niciunul nu acoperă singur întreaga amprentă a consumului european.
Studiul analizează trei relații comerciale pentru a arăta de ce nu poate fi folosită aceeași combinație de măsuri peste tot. Pentru India, estimarea aferentă anului 2023 este de 66,37 milioane de tone CO₂ echivalent generate pentru consumul UE, adică 4,7% din emisiile importate ale Uniunii. Aproximativ 40% provin din producerea electricității, iar 15% din prelucrarea metalelor de bază, potrivit studiului.
Pentru Indonezia, IEEP indică 21,43 milioane de tone CO₂ echivalent în 2023 și examinează legătura dintre extracția materiilor prime, energie și transformarea industrială. Pentru Brazilia, estimarea este de 29,31 milioane de tone, din care circa 60% sunt asociate culturilor agricole și creșterii animalelor. În această relație, măsurile privind defrișările și cooperarea pentru sisteme alimentare sustenabile pot conta mai mult decât simpla extindere a unui model de tarifare industrială a carbonului.
Cele trei cazuri ilustrează tipuri diferite de relații economice, nu un clasament complet al originii emisiilor importate. IEEP recomandă combinarea regulilor de acces pe piață cu investiții, cooperare tehnologică și parteneriate care pot sprijini producția cu emisii mai reduse în țările furnizoare.
Strategia propusă ar avea patru componente: recunoașterea unui obiectiv european privind emisiile importate, un cadru comun de monitorizare, evaluarea modului în care contribuie instrumentele existente și revizuirea sistematică a rezultatelor. Indicatorii la nivel de sector și partener comercial ar trebui să distingă între emisii mari datorate volumului importurilor și produse cu o intensitate mare a carbonului.
Institutul nu cere stabilirea imediată a unui procent obligatoriu de reducere. În viziunea sa, o bază de referință și indicatori comuni ar permite mai întâi identificarea priorităților, a suprapunerilor și a lacunelor. Pe măsură ce datele și metodele se îmbunătățesc, acestea ar putea susține o traiectorie cuantificată de reducere.
Argumentul economic este că o cerere mai previzibilă pentru produse cu emisii reduse poate sprijini investițiile în producție curată și reziliența lanțurilor strategice. Acesta este un beneficiu anticipat de autori, nu un efect deja măsurat al unei strategii în vigoare.
Recomandările aparțin IEEP. Ele nu sunt o propunere legislativă a Comisiei, o poziție adoptată de Consiliu sau o obligație nouă pentru importatori. Studiul propune completarea perspectivei teritoriale a politicii climatice cu o evaluare mai coerentă a efectelor consumului european dincolo de frontiere.
