Institutul Jacques Delors spune că Europa irosește crizele energetice dacă subvenționează gazul în loc să accelereze pompele de căldură

Europa riscă să repete greșelile crizei energetice din 2022 dacă răspunde noilor șocuri geopolitice prin subvenții largi pentru gaz, petrol și combustibili, în loc să folosească banii publici pentru electrificarea locuințelor, reducerea facturilor la electricitate și instalarea pompelor de căldură. Un raport al Institutului Jacques Delors susține că dependența de combustibili fosili importați nu mai poate fi tratată ca o problemă temporară, ci ca o vulnerabilitate structurală a economiei europene.

Pe scurt

1. Institutul Jacques Delors spune că Europa trebuie să folosească actuala criză energetică pentru a accelera electrificarea.

2. Din 16 miliarde de euro în măsuri de urgență, doar aproximativ 2 miliarde au sprijinit electrificarea.

3. Pompele de căldură pot reduce expunerea gospodăriilor la prețurile gazului și emisiile din clădiri.

4. UE avea 29,3 milioane de pompe de căldură rezidențiale instalate la finalul lui 2025, sub cele 60 de milioane necesare pentru traiectoria Fit for 55 până în 2030.

5. Raportul cere ca viitoarele venituri ETS2 să fie folosite prin BEI pentru finanțarea pompelor de căldură, reducerilor de taxe la electricitate și renovărilor.

Raportul „A Heated Debate in a Heating World: Heat Pumps amid Energy Crisis”, semnat de Alice Moscovici și Phuc-Vinh Nguyen, pornește de la două crize succesive. Invazia Rusiei în Ucraina a arătat costul dependenței Europei de gazul importat. Tensiunile legate de Iran și riscurile pentru transportul prin Strâmtoarea Hormuz confirmă, potrivit autorilor, că vulnerabilitatea nu este episodică.

Mesajul central este că Europa nu poate ieși din astfel de crize doar prin pachete de urgență. Are nevoie de reducerea consumului final de combustibili fosili, iar electrificarea cu emisii reduse trebuie să devină principala cale pentru locuințe, transport și industrie. Pentru gospodării, pompele de căldură sunt una dintre tehnologiile-cheie, deoarece pot înlocui încălzirea cu gaz, petrol sau cărbune și pot reduce expunerea directă la prețurile combustibililor importați.

Raportul spune că răspunsurile bugetare recente merg încă în direcția greșită. Din cele 16 miliarde de euro mobilizate în măsuri de urgență, doar aproximativ 2 miliarde de euro au sprijinit electrificarea. În schimb, plafonările de preț, reducerile de taxe și sprijinul pentru combustibili au prelungit dependența pe care UE încearcă să o reducă.

Autorii leagă analiza de viitorul Electrification Action Plan al Comisiei Europene, așteptat la mijlocul lunii iulie 2026. Planul este prezentat ca momentul în care UE poate schimba logica intervenției publice: nu doar să amortizeze șocurile de preț, ci să le folosească pentru a accelera trecerea de la gaz și petrol la electricitate.

Pompele de căldură sunt în centrul acestei discuții pentru că pot încălzi locuințele cu mai puțină energie finală decât centralele pe gaz. Raportul arată că o pompă de căldură este, în mod obișnuit, de aproximativ trei ori mai eficientă decât o centrală pe gaz. Asta înseamnă că electricitatea nu trebuie să fie mai ieftină decât gazul ca preț pe unitate, dar trebuie să fie suficient de competitivă pentru ca investiția să aibă sens pentru gospodării.

Indicatorul-cheie este raportul dintre prețul electricității și prețul gazului. Autorii spun că un raport de cel mult 2 la 1 este, în general, necesar pentru ca pompele de căldură să aibă o logică economică clară. Când electricitatea este de peste două ori mai scumpă decât gazul, gospodăriile au nevoie de subvenții mai mari, iar statul intră într-o capcană fiscală: cheltuiește mai mult pentru a compensa un semnal de preț prost construit.

Diferențele dintre state sunt mari. La finalul lui 2025, raportul era nefavorabil în Belgia, 3,8, România și Ungaria, 3,6, și Germania, 3,2. În schimb, condiții mult mai bune existau în Țările de Jos, 1,4, Bulgaria, 1,8, și Portugalia, 1,9. Raportul arată că vânzările de pompe de căldură au crescut în UE când diferența dintre electricitate și gaz s-a redus în criza din 2022 și au scăzut când raportul s-a deteriorat ulterior.

Piața europeană rămâne fragilă. UE a atins formal obiectivul REPowerEU de 20 de milioane de pompe de căldură instalate până în 2026, dar acest lucru nu înseamnă că piața se susține singură. La finalul lui 2025, existau 29,3 milioane de unități rezidențiale operaționale în cele mai mari piețe europene, mult sub cele aproximativ 60 de milioane necesare pentru a rămâne pe traiectoria Fit for 55 până în 2030.

Pentru a ajunge acolo, vânzările anuale ar trebui să depășească 6 milioane de unități, mai mult decât dublul vârfului istoric de 3,2 milioane atins în 2022. După acel vârf, vânzările au scăzut la 3 milioane în 2023 și 2,4 milioane în 2024, pe măsură ce prețurile gazului s-au relaxat. Primele date din 2026 indică o nouă creștere de 17%, legată parțial de noile tensiuni geopolitice.

Raportul arată că această evoluție nu este încă o transformare stabilă a pieței. Cererea pentru pompe de căldură rămâne prea dependentă de crizele de preț ale gazului și prea puțin ancorată în politici stabile. Pentru gospodării, instalarea unei pompe de căldură costă, în mod obișnuit, între 10.000 și 15.000 de euro, față de 3.000–7.000 de euro pentru înlocuirea unei centrale pe gaz. Diferența lovește mai ales gospodăriile cu venituri mici și medii, care au adesea locuințe mai prost izolate.

Institutul Jacques Delors analizează patru țări: Irlanda, Țările de Jos, Germania și Franța. Fiecare arată o problemă diferită. Irlanda are taxă pe carbon și potențial tehnic mare, dar instalarea pompelor de căldură rămâne slabă deoarece electricitatea a fost mult timp dezavantajată față de gaz, iar măsurile recente de criză au slăbit semnalul de preț.

În Irlanda, aproape patru cincimi din locuințe ar putea primi pompe de căldură fără lucrări majore la clădire, dar gazul, petrolul pentru încălzire și combustibilii solizi furnizează încă peste trei sferturi din cererea de căldură rezidențială. Electrificarea încălzirii a crescut de la 9% în 2011 la 15% în 2024, un progres insuficient față de obiectivele climatice.

Țările de Jos sunt exemplul cel mai clar de reechilibrare fiscală. Guvernul a mutat treptat taxarea de pe electricitate pe gaz, ceea ce a făcut pompele de căldură mai atractive. Raportul arată că raportul electricitate-gaz a coborât la 1,4 în 2024, al doilea cel mai bun nivel din UE după Suedia, iar ponderea locuințelor electrificate a crescut de la sub 2% în 2019 la aproape 9% în 2024.

Dar cazul olandez arată și că prețurile bune nu sunt suficiente dacă regulile se schimbă. Anularea mandatului planificat pentru pompe de căldură hibride, care ar fi trebuit să devină soluția implicită de înlocuire a centralelor pe gaz din 2026, a slăbit credibilitatea politicii. Vânzările de pompe de căldură hibride au scăzut cu 22% între 2023 și 2024.

Germania arată riscul opus: reguli ambițioase introduse într-un mediu de preț nefavorabil și într-o dezbatere politică explozivă. Peste 70% dintre clădirile rezidențiale germane folosesc încă gaz sau petrol. Germania are un obiectiv de 6 milioane de pompe de căldură până în 2030, dar la finalul lui 2025 avea aproximativ 2,6 milioane, iar instalările anuale rămâneau sub ritmul necesar.

Costul este o barieră majoră. Raportul estimează costuri medii de instalare în Germania de 30.000–35.000 de euro, mult peste nivelurile din Franța și Țările de Jos, unde media este de aproximativ 15.000–16.000 de euro. Chiar și cu subvenții generoase, gospodăriile trebuie să suporte costuri rămase ridicate, iar sistemul de sprijin poate menține prețurile mari dacă furnizorii își calibrează ofertele în jurul plafonului de subvenție.

Franța are o poziție de pornire mai favorabilă. Electricitatea este deja principala sursă de încălzire, iar țara are cel mai mare stoc de pompe de căldură din Europa, 6,6 milioane de unități în 2024. Mixul electric cu emisii reduse, bazat în mare parte pe nuclear, ajută la un raport electricitate-gaz mai bun decât în Germania sau Irlanda.

Totuși, Franța suferă de instabilitate a sprijinului public. MaPrimeRénov’, principala schemă de subvenții pentru renovare, a fost modificată în mod repetat, suspendată sau restrânsă din motive bugetare. Raportul arată că schimbările frecvente ale regulilor slăbesc încrederea gospodăriilor, instalatorilor și producătorilor. Franța vrea un milion de pompe de căldură instalate anual până în 2030, dar instalările recente, 550.000 în 2024 și 530.000 în 2025, rămân sub ritmul necesar.

Raportul identifică și bariere sociale. Mulți oameni nu înlocuiesc sistemele de încălzire înainte să se strice, iar când o fac aleg tehnologii familiare, adesea pe gaz sau petrol. Lipsa de informare rămâne importantă: în Irlanda, trei din cinci gospodării au spus în 2024 că nu au auzit de pompe de căldură sau nu sunt familiarizate cu tehnologia.

Dezbaterea publică poate bloca tranziția. În Germania, disputa privind legea încălzirii din 2023 a transformat pompele de căldură într-un subiect de conflict cultural și politic. În Franța, raportul menționează campanii online coordonate cu informații înșelătoare despre costuri, fiabilitate și performanță. Autorii spun că simpla comunicare generală nu este suficientă: oamenii trebuie să primească informații concrete despre costuri inițiale, economii, fiabilitate, instalare și sprijin disponibil.

Pentru criza legată de Strâmtoarea Hormuz, raportul propune trei scenarii. Primul presupune redeschiderea completă până la finalul lunii iulie 2026 și o creștere gestionabilă a facturilor. Al doilea presupune o închidere până în octombrie 2026, exact înaintea sezonului de încălzire, cu risc serios pentru accesibilitatea energiei. Al treilea presupune o perturbare prelungită și structurală, cu prețuri ridicate, stres fiscal și nevoie de reducere obligatorie a cererii.

Autorii recomandă ca statele membre să pregătească din timp planuri de criză, nu să improvizeze când facturile cresc în iarnă. Aceste planuri ar trebui să stabilească praguri clare pentru reducerea consumului, să protejeze utilizările esențiale ale gospodăriilor și să evite tăieri uniforme care pot produce costuri economice mai mari decât economiile realizate.

În scenariul cel mai sever, raportul spune că UE ar trebui să reactiveze un cadru obligatoriu de reducere a cererii, mai puternic decât cel din 2022. Ținta ar trebui să fie de cel puțin 20% reducere a cererii de gaz și electricitate, cu diferențiere între state în funcție de expunere, capacitate de substituție și eforturile deja făcute.

Recomandarea financiară centrală privește ETS2, noua piață europeană de carbon pentru clădiri și transport rutier, așteptată din 2028. Autorii spun că viitoarele venituri din ETS2 ar trebui aduse mai devreme prin Banca Europeană de Investiții. Mecanismul ar permite statelor membre să primească împrumuturi garantate cu veniturile viitoare din carbon, pentru a finanța pompele de căldură, reducerile de taxe la electricitate, renovările și sprijinul țintit pentru gospodării.

Raportul cere o creștere majoră a acestui mecanism. În loc de 3–6 miliarde de euro, cât este luat în calcul acum, autorii recomandă până la 50 de miliarde de euro în venituri ETS2 aduse în avans. Banii ar trebui folosiți exclusiv pentru investiții în electrificare, nu pentru subvenții generale la gaz sau combustibili.

Condiția propusă este ca statele membre care primesc bani să nu anuleze semnalul de preț prin subvenții pentru combustibili fosili. Sprijinul pentru gospodării vulnerabile ar trebui să fie țintit, temporar și proporțional, iar intervențiile largi pe prețuri ar trebui să fie mai mici decât suma folosită pentru investiții în electrificare.

Pentru autorii raportului, pompele de căldură nu sunt doar o politică de climă. Ele sunt o politică de securitate energetică. O locuință care trece de la gaz la electricitate reduce importurile de combustibili fosili, protejează gospodăria de șocuri externe și face sistemul european mai puțin vulnerabil la crize geopolitice.

Concluzia raportului este că Europa trebuie să folosească actuala criză pentru a schimba direcția banilor publici. Pe termen scurt, sprijinul trebuie să protejeze gospodăriile fără să facă gazul artificial mai atractiv decât electricitatea. Pe termen mediu, veniturile ETS2 trebuie transformate într-un motor de finanțare pentru electrificare, astfel încât următoarea criză a gazului să găsească Europa mai puțin dependentă.

Raportul „A Heated Debate in a Heating World: Heat Pumps amid Energy Crisis” a fost publicat în iulie 2026 de Institutul Jacques Delors și Jacques Delors Energy Centre. Autorii sunt Alice Moscovici și Phuc-Vinh Nguyen.