Comisia Europeană a aprobat, în temeiul normelor UE privind ajutoarele de stat, o schemă italiană de 6 miliarde de euro pentru sprijinirea producției de hidrogen regenerabil destinat sectoarelor transportului și industriei. Potrivit executivului european, măsura vizează o producție de 200.000 de tone de hidrogen regenerabil pe an și se înscrie în obiectivele Strategiei UE pentru hidrogen și ale Clean Industrial Deal.
Pe scurt
-
Italia va sprijini producția de 200.000 de tone de hidrogen regenerabil pe an.
-
Schema are o valoare totală de 6 miliarde de euro și este aprobată ca ajutor de stat.
-
Sprijinul va fi acordat prin contracte bidirecționale pentru diferență, stabilite prin licitație competitivă.
-
Măsura va funcționa până la 31 decembrie 2029.
-
Comisia spune că beneficiile pentru mediu depășesc efectele negative asupra concurenței.
Știre RO
Potrivit comunicatului Comisiei, schema notificată de Italia urmărește să susțină producția de hidrogen regenerabil pentru două dintre sectoarele cele mai dificile din perspectiva reducerii emisiilor, transportul și industria. Sunt eligibile atât hidrogenul produs prin electroliză alimentată cu energie electrică din surse regenerabile, cât și hidrogenul obținut din surse biogenice prin procese biologice, bio-termochimice și termochimice. Prin această formulare, executivul european marchează de la început că măsura nu este limitată la un singur traseu tehnologic, ci urmărește creșterea ofertei de hidrogen regenerabil într-un cadru mai larg de decarbonizare industrială.
Elementul central al schemei este mecanismul financiar ales. Ajutorul va fi acordat sub forma unor contracte bidirecționale pentru diferență. În cadrul acestora, un preț de exercițiu pentru hidrogen va fi stabilit printr-un proces competitiv de licitație. Dacă prețul combustibilului alternativ care ar fi fost utilizat de consumatorii de hidrogen scade sub acel preț de exercițiu, statul italian va plăti producătorilor diferența. Dacă, dimpotrivă, prețul combustibilului alternativ depășește prețul de exercițiu, beneficiarii vor plăti diferența către statul italian. Comisia descrie astfel schema ca pe un instrument de stabilizare a condițiilor economice pentru producători, într-un sector în care costul rămâne una dintre principalele bariere pentru dezvoltare.
În evaluarea sa, Comisia a analizat schema în baza articolului 107 alineatul (3) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și a orientărilor din 2022 privind ajutoarele de stat pentru climă, protecția mediului și energie. Executivul european a concluzionat că ajutorul este necesar și adecvat pentru a facilita producția de hidrogen regenerabil în vederea decarbonizării transportului și industriei. Totodată, a apreciat că măsura are un efect stimulativ, în sensul că beneficiarii nu ar produce hidrogen regenerabil fără acest sprijin public.
Comisia a mai reținut că sprijinul este proporțional, deoarece va fi acordat în urma unui proces competitiv bazat exclusiv pe prețul de exercițiu oferit de participanți. Acest detaliu este important pentru logica ajutorului de stat, deoarece Bruxellesul încearcă să arate că intervenția publică nu este una arbitrară, ci organizată într-un cadru concurențial controlat. În aceeași analiză, executivul european spune că efectele pozitive ale schemei, în special cele legate de mediu și de reducerea emisiilor în sectoare cu emisii ridicate, depășesc efectele negative asupra concurenței. Pe această bază, Comisia a aprobat schema italiană.
Declarația politică inclusă în comunicat leagă explicit dosarul de obiectivele industriale și climatice ale Uniunii. Vicepreședinta executivă Teresa Ribera a spus: „Această schemă va sprijini producția de hidrogen regenerabil în Italia pentru sectoarele în care acesta poate contribui cel mai mult la reducerea emisiilor. Schema va contribui la tranziția curată, echitabilă și competitivă.” Formula folosită de Comisie pune accent atât pe reducerea emisiilor, cât și pe dimensiunea competitivă a politicii industriale europene.
Din perspectiva construcției economice a măsurii, schema arată și modul în care Uniunea acceptă folosirea unor intervenții publice masive pentru a accelera piețe care nu sunt încă pe deplin competitive față de alternativele fosile. Faptul că sprijinul este legat de prețul unui combustibil contrafactual arată că problema centrală rămâne diferența de cost dintre hidrogenul regenerabil și opțiunile convenționale. În termenii folosiți de Comisie, fără ajutor public, producția nu ar avea loc la nivelul dorit.
Schema va rula până la 31 decembrie 2029. Orizontul de timp este relevant deoarece arată că măsura nu este concepută ca o intervenție punctuală de foarte scurtă durată, ci ca un cadru de sprijin multianual pentru construirea unei capacități industriale noi. În același timp, comunicatul nu detaliază distribuția anuală a fondurilor, numărul proiectelor care ar urma să fie selectate sau calendarul licitațiilor, ci fixează mai ales arhitectura juridică și economică în baza căreia Italia va putea sprijini producția.
Pentru publicul care urmărește politicile europene de industrie și energie, aprobarea este relevantă și prin dimensiunea sa. Suma de 6 miliarde de euro și ținta de 200.000 de tone anual arată că dezvoltarea economiei hidrogenului intră într-o fază în care Comisia validează scheme naționale de anvergură pentru sectoare grele, nu doar proiecte-pilot sau inițiative limitate. În logica prezentată de executivul european, hidrogenul regenerabil este tratat ca instrument de decarbonizare pentru segmente ale economiei în care electrificarea directă este mai dificilă sau insuficientă.
Comisia leagă explicit această aprobare de două repere de politică publică la nivelul UE, Strategia UE pentru hidrogen, publicată în iulie 2020, și Clean Industrial Deal. În comunicat, executivul amintește că strategia privind hidrogenul a stabilit obiective ambițioase pentru producția și utilizarea hidrogenului curat și că a fost lansată Alianța Europeană pentru Hidrogen Curat, menită să reunească industria, autoritățile publice și societatea civilă.
Decizia se înscrie și în cadrul mai larg al orientărilor din 2022 privind ajutoarele de stat pentru climă, protecția mediului și energie, pe care Comisia le descrie drept un cadru flexibil și adaptat pentru a permite statelor membre să ofere sprijin țintit și eficient din punctul de vedere al costurilor în vederea atingerii obiectivelor Pactului verde european. În acest sens, aprobarea schemei italiene arată cum sunt folosite normele privind ajutoarele de stat pentru a accelera investiții industriale verzi considerate strategice la nivelul Uniunii.
