KLM câștigă recursul privind ajutorul neerlandez de 3,4 miliarde de euro, iar dosarul revine la Tribunal

KLM a obținut la Curtea de Justiție a Uniunii Europene anularea hotărârii prin care Tribunalul UE desființase aprobarea sprijinului neerlandez de 3,4 miliarde de euro acordat în timpul pandemiei. Prin hotărârea din 5 noiembrie 2026, Curtea a respins critica Ryanair privind identificarea beneficiarilor ajutorului, dar a trimis dosarul înapoi la Tribunal pentru examinarea celorlalte patru motive ale acțiunii. Tribunalul își substituise propria evaluare celei a Comisiei Europene, fără să demonstreze o eroare vădită, au stabilit judecătorii. Rezultatul recursurilor nu încheie litigiul și nu reprezintă acordarea unui nou sprijin financiar.

Disputa privește decizia Comisiei din 16 iulie 2021, care considera că numai KLM și filialele sale beneficiau de sprijinul neerlandez. Aceasta era o nouă aprobare a pachetului autorizat inițial în iulie 2020: Tribunalul anulase prima decizie în mai 2021 pentru motivarea insuficientă a identificării beneficiarului. Ryanair a contestat și a doua aprobare, susținând că trebuiau incluse Air France și holdingul Air France-KLM. Tribunalul i-a dat dreptate la 7 februarie 2024 și a anulat decizia Comisiei, apreciind că legăturile din interiorul grupului împiedicau limitarea beneficiarilor la KLM. Comisia, KLM, Air France și Air France-KLM au contestat acea hotărâre în trei recursuri, judecate împreună.

Pachetul de 3,4 miliarde de euro combina o facilitate bancară de până la 2,4 miliarde de euro, garantată în proporție de 90% de statul neerlandez, cu un împrumut de stat subordonat de până la un miliard de euro. Suma reprezenta finanțarea pusă la dispoziție, nu bani integral utilizați de companie. KLM a anunțat în aprilie 2023 că utilizase 942 de milioane de euro în 2020, rambursase integral această sumă în iunie 2022 și închisese facilitățile rămase la 17 aprilie 2023.

Curtea a păstrat criteriul juridic folosit pentru identificarea beneficiarului. În materia ajutoarelor de stat, mai multe societăți separate juridic pot forma o singură unitate economică. Analiza poate ține seama de controlul exercitat de o companie asupra alteia, de legăturile economice și organizatorice, dar și de contractele prin care este acordat sprijinul. Aceste contracte pot permite identificarea unei singure societăți din grup drept beneficiar efectiv. Prin urmare, Tribunalul era îndreptățit să verifice dacă ajutorul putea avantaja și alte entități decât cele desemnate de Comisie.

Eroarea a intervenit în modul în care Tribunalul a controlat evaluarea Comisiei. Aceasta dispune de o marjă largă de apreciere pentru analize economice și sociale complexe, inclusiv atunci când stabilește beneficiarul unui ajutor. Pentru a înlătura concluzia sa, instanța trebuia să arate o eroare vădită, pe baza unor elemente care făceau evaluarea neplauzibilă. Curtea subliniază totodată că judecătorii trebuie să verifice exactitatea, fiabilitatea și coerența probelor, dacă acestea cuprind informațiile relevante și dacă susțin concluziile trase. În acest dosar, Tribunalul a atribuit o pondere diferită, în mare parte, acelorași fapte, fără să demonstreze că evaluarea Comisiei era neplauzibilă.

Hotărârea oferă exemple concrete. Holdingul avea drepturi de veto și dreptul de a aproba operațiunile de finanțare ale filialelor care depășeau 150 de milioane de euro. Existau coordonare în materie de finanțare, flotă și activitate comercială, precum și acorduri de împărțire a costurilor între Air France și KLM. Comisia luase deja în considerare aceste legături și apreciase că cele două companii păstrau o autonomie economică considerabilă. Potrivit Curții, constatările Tribunalului privind integrarea și cooperarea din grup nu erau suficiente pentru a demonstra eroarea vădită a acestei evaluări.

Curtea a examinat și angajamentele contractuale menite să rezerve ajutorul pentru KLM. Faptul că unele angajamente fuseseră asumate de holding nu le înlătura efectele. Curtea a arătat că sprijinul acordat unei societăți poate avea efecte economice și asupra holdingului care o deține. Faptul că angajamentele nu eliminau complet aceste efecte nu era suficient, prin el însuși, pentru a exclude rolul lor în identificarea beneficiarului efectiv. Curtea a respins astfel primul motiv al acțiunii Ryanair, referitor la beneficiari.

Celelalte patru motive nu fuseseră examinate de Tribunal. Ele privesc nediscriminarea, libertatea de a presta servicii și libertatea de stabilire; aplicarea articolului 107 alineatul (3) litera (b) din Tratatul privind funcționarea UE, care permite autorizarea ajutoarelor destinate să remedieze o perturbare gravă a economiei unui stat membru; drepturile procedurale ale Ryanair; și obligația Comisiei de a-și motiva decizia. Curtea a explicat că soluționarea lor necesită evaluări de fapt pentru care nu dispune de toate informațiile necesare. Acesta este motivul retrimiterii cauzei la Tribunal.

Între timp, Comisia adoptase, la 10 iulie 2024, o nouă decizie privind măsurile franceze și neerlandeze pentru Air France-KLM. Ea reevaluase sprijinul existent, în valoare totală de 10,4 miliarde de euro, luând grupul drept beneficiar, și îl declarase compatibil cu normele UE privind ajutoarele de stat. Acea decizie prevede că ar rămâne fără obiect pentru măsurile vizate dacă recursurile relevante ar avea succes și legalitatea aprobărilor anterioare ar fi în cele din urmă confirmată de instanțele UE. Succesul recursurilor nu este, așadar, singura condiție prevăzută de noua decizie. Hotărârea din 5 noiembrie 2026 lasă însă patru motive de judecat în dosarul KLM. Noua aprobare face, la rândul ei, obiectul unei acțiuni separate introduse de Ryanair și Malta Air, T-250/25, despre care comunicatul Curții precizează că este încă pendinte.