Miniștrii energiei din Uniunea Europeană au cerut, la reuniunea din 29 octombrie 2026 de la Luxemburg, ca viitoarele reguli privind tarifele pentru utilizarea rețelelor electrice să lase statelor membre mai multă libertate în stabilirea metodologiilor naționale. Deși există un sprijin larg pentru reducerea costurilor sistemului și folosirea mai eficientă a infrastructurii existente, dezbaterea nu s-a încheiat cu adoptarea unei poziții a Consiliului. Președinția irlandeză urmărește obținerea unei orientări generale la reuniunea miniștrilor energiei din 10 decembrie.
Pe scurt
-
29 octombrie 2026. Miniștrii energiei au susținut reducerea costurilor rețelelor electrice și utilizarea mai eficientă a infrastructurii existente, dar au cerut flexibilitate mai mare pentru metodologiile tarifare naționale.
-
24–29% din factura gospodăriilor. Aceasta este ponderea medie a tarifelor de rețea în ultimii ani, potrivit datelor istorice citate de Comisia Europeană. Indicatorul nu reprezintă o cotă identică în toate statele membre sau pentru fiecare consumator.
-
17 iulie 2026. Comisia a prezentat propunerea COM(2026) 600, care urmărește tarife ce reflectă mai bine costurile, utilizarea inteligentă a infrastructurii, digitalizarea și reducerea presiunilor asupra facturilor.
-
Fiscalitatea rămâne controversată. Propunerea prevede ca accizele pentru electricitate să nu fie mai mari decât cele pentru gazele naturale. Potrivit Euronews, 13 state, inclusiv România, au cerut eliminarea acestei prevederi.
-
10 decembrie 2026. Consiliul își propune să ajungă la o orientare generală asupra regulamentului. Aceasta ar reprezenta poziția sa pentru negocierile legislative, nu adoptarea definitivă a noilor norme.
-
Parlamentul European nu și-a adoptat încă poziția. Dosarul 2026/0203(COD) se află la comisia ITRE, cu eurodeputatul Bruno Tobback raportor. Nicio modificare a facturilor nu rezultă automat din dezbaterea din 29 octombrie.
-
Proiectul propune contoare inteligente pentru 50% dintre clienții finali până la sfârșitul lui 2030 și 75% până la sfârșitul lui 2033. Statele cu o acoperire sub 30% la intrarea în vigoare ar avea termenele prelungite până în 2031 și 2034.
Discuția miniștrilor privește o componentă a facturii de electricitate diferită de prețul energiei consumate. Tarifele de rețea acoperă costurile transportului și distribuției, inclusiv întreținerea, operarea și modernizarea infrastructurii. În expunerea de motive a propunerii legislative, Comisia Europeană arată că aceste tarife au reprezentat, în ultimii ani, în medie între 24% și 29% din factura de electricitate a gospodăriilor. Ponderea poate varia însă considerabil între state, în funcție de structura sistemului, de investițiile necesare și de modul în care sunt repartizate costurile.
Comisia a prezentat la 17 iulie o propunere de modificare a Regulamentului (UE) 2019/943, cu obiectivul de a reduce costurile totale ale sistemului electric și de a încuraja electrificarea. O direcție importantă este construirea unor tarife care să transmită consumatorilor și operatorilor semnale mai clare despre costurile folosirii rețelei. De exemplu, consumul mutat în afara orelor de vârf poate reduce presiunea asupra infrastructurii și necesarul unor investiții suplimentare, dacă metodologia tarifară recompensează efectiv această flexibilitate. Beneficiul pentru consumator depinde însă de regulile aplicate și de posibilitatea concretă de a-și adapta consumul.
Propunerea urmărește și o mai mare transparență și comparabilitate între metodologiile naționale. Ea include posibilitatea unor semnale tarifare legate de momentul și locul utilizării rețelei, precum și un cadru comun pentru stabilirea unor principii de tarifare. Tocmai această dimensiune a armonizării a provocat rezerve în rândul statelor membre. Potrivit rezultatelor oficiale ale reuniunii, miniștrii au fost în general de acord că infrastructura existentă trebuie folosită mai eficient, dar au cerut ca metodologiile naționale să poată reflecta particularitățile fiecărui sistem electric.
Diferențele dintre rețele explică o parte a divergențelor. Un stat cu interconexiuni dezvoltate, producție descentralizată și un număr mare de contoare inteligente poate avea alte nevoi decât unul care trebuie să extindă rapid infrastructura sau să elimine blocaje locale. O metodologie prea rigidă ar putea limita adaptarea tarifelor la aceste situații. Pe de altă parte, Comisia consideră că principii mai coerente la nivel european pot încuraja utilizarea eficientă a rețelelor și pot reduce costurile suportate de utilizatori.
Înaintea reuniunii, Președinția irlandeză pregătise două versiuni revizuite ale textelor de compromis, în urma observațiilor formulate de statele membre în grupul de lucru pentru energie. Nota de orientare din 16 octombrie identifica două probleme principale pentru dezbaterea politică: structura tarifelor și fiscalitatea electricității. Rezultatul reuniunii din 29 octombrie oferă orientări pentru continuarea negocierilor tehnice, fără să stabilească încă formularea finală a prevederilor.
Disputa fiscală este distinctă de calcularea tarifelor de rețea, dar face parte din aceeași propunere legislativă. Comisia dorește un cadru care să favorizeze folosirea electricității și prevede ca accizele aplicate acesteia să fie cel mult egale cu cele pentru gazele naturale. Scopul este ca politicile fiscale să nu anuleze avantajele urmărite prin îmbunătățirea eficienței rețelelor. Propunerea include și posibilitatea unor reduceri ale accizelor pentru anumite întreprinderi mari consumatoare de energie, în condițiile prevăzute de legislația aplicabilă.
Această componentă a întâmpinat opoziție. Euronews relatează că Germania, Italia, Malta, Cehia, Bulgaria, Slovacia, Finlanda, România, Croația, Polonia, Letonia, Estonia și Ungaria s-au numărat printre statele care au cerut eliminarea prevederii fiscale. Relatarea indică și obiecții privind extinderea competențelor europene asupra metodologiilor tarifare. Rezultatele oficiale publicate de Consiliu confirmă existența dezbaterii privind fiscalitatea și solicitarea de flexibilitate națională, dar nu prezintă un inventar individual al pozițiilor tuturor delegațiilor.
În spatele acestor poziții se află și o controversă juridică. Nota Președinției arată că numeroase state membre consideră că dispozițiile fiscale ar trebui fundamentate pe articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care presupune unanimitatea în Consiliu. Propunerea Comisiei a fost însă înaintată în cadrul procedurii legislative ordinare, pe baza articolului 194 alineatul (2), referitor la politica energetică. Divergența privește temeiul juridic adecvat și modalitatea de adoptare a măsurilor fiscale; ea nu a fost soluționată definitiv prin dezbaterea din 29 octombrie.
Propunerea prevede și instalarea contoarelor inteligente pentru cel puțin 50% dintre clienții finali până la 31 decembrie 2030 și pentru 75% până la 31 decembrie 2033. Pentru statele în care acoperirea este sub 30% la intrarea în vigoare a viitorului regulament, termenele propuse sunt 31 decembrie 2031 și, respectiv, 31 decembrie 2034. Sunt obiective din proiectul Comisiei, nu obligații noi deja adoptate.
În Parlamentul European, propunerea este examinată de Comisia pentru industrie, cercetare și energie (ITRE), unde raportor este eurodeputatul belgian Bruno Tobback, din grupul S&D. Observatorul legislativ al Parlamentului indică faptul că dosarul așteaptă încă o decizie în comisia competentă. Consiliul și Parlamentul nu au, așadar, poziții legislative finale care să permită încheierea procedurii.
Pentru gospodării și întreprinderi, efectul reformei va depinde de forma finală a regulamentului, de regulile naționale de aplicare și de caracteristicile consumului. Tarifele concepute pentru a reduce solicitarea rețelei la orele de vârf pot crea economii pentru anumite categorii de utilizatori, însă nu garantează scăderea facturilor pentru toți consumatorii. Următorul reper politic este reuniunea Consiliului Energie din 10 decembrie, când Președinția irlandeză speră să obțină o orientare generală. Chiar dacă acest obiectiv va fi atins, regulamentul va trebui să parcurgă în continuare etapele necesare adoptării de către colegiuitori.
