Numele sportivilor profesioniști sancționați pentru dopaj pot fi publicate online, dar nu automat și nici după expirarea suspendării

Statele Uniunii Europene pot permite publicarea pe internet a numelui unui sportiv profesionist sancționat pentru dopaj, a abaterii comise și a perioadei de suspendare, a decis Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Publicarea nu poate funcționa însă ca o consecință automată și identică în toate cazurile: autoritatea trebuie să compare interesul luptei împotriva dopajului cu drepturile sportivului la viață privată și protecția datelor înainte ca informațiile să apară online.

Hotărârea a fost pronunțată în cauza C-474/24, NADA Austria și alții, după ce patru sportivi au contestat publicarea numelor lor pe site-urile organismelor austriece responsabile de aplicarea regulilor antidoping.

Comisia juridică antidoping din Austria și comisia independentă de arbitraj au suspendat cei patru sportivi din competițiile naționale și internaționale pentru perioade determinate sau pe viață. Sancțiunile au fost aplicate pentru încălcarea regulilor antidoping.

Legislația austriacă prevede publicarea pe site-ul agenției naționale antidoping a prenumelui și numelui sportivului, disciplinei practicate, abaterii comise, sancțiunii și datelor de început și de sfârșit ale acesteia. Comisia juridică trebuie să publice și numele substanței interzise folosite.

Sportivii au contestat publicarea numelui și a sportului practicat în fața Tribunalului Administrativ Federal din Austria. Ei au susținut că informațiile pot constitui date privind sănătatea și date referitoare la condamnări sau infracțiuni și că sistemul austriac de publicare nediferențiată încalcă Regulamentul general privind protecția datelor.

Instanța austriacă a cerut Curții de Justiție să clarifice modul în care se aplică normele europene de protecție a datelor. Curtea nu soluționează litigiul dintre sportivi și autoritățile austriece, dar interpretarea sa este obligatorie pentru instanța națională și pentru alte instanțe care examinează probleme similare.

Curtea a stabilit mai întâi că publicarea acestor informații intră în domeniul dreptului Uniunii și al Regulamentului general privind protecția datelor. Excepția privind protejarea securității naționale nu este aplicabilă unei asemenea prelucrări.

Simpla informație că o persoană a încălcat o regulă antidoping și a fost suspendată nu reprezintă, în principiu, o informație privind sănătatea. Situația se poate schimba atunci când este publicat și numele sau categoria substanței ori metodei interzise.

Această informație devine dată privind sănătatea atunci când, combinată cu alte elemente, permite deducerea unor informații despre starea fizică sau mintală trecută, prezentă ori viitoare a sportivului. Protecția suplimentară nu depinde numai de formularea publicată, ci și de ceea ce poate fi dedus în mod rezonabil din ansamblul informațiilor disponibile.

Curtea a respins și argumentul potrivit căruia sancțiunile antidoping ar trebui tratate automat ca date referitoare la condamnări și infracțiuni penale. Regulile și sancțiunile antidoping se adresează unei categorii determinate, sportivii, și urmăresc respectarea normelor profesionale și disciplinare specifice acesteia.

Prin urmare, ele sunt comparabile cu sancțiunile disciplinare aplicate membrilor unui grup profesional și nu intră, numai din acest motiv, în categoria specială a datelor privind condamnările penale și infracțiunile.

Curtea a recunoscut că lupta împotriva dopajului este un obiectiv de interes general. Aceasta urmărește corectitudinea și integritatea competițiilor, egalitatea de șanse între sportivi, protejarea sănătății și respectarea valorilor etice ale sportului.

Publicarea sancțiunilor poate contribui la prevenirea dopajului, la descurajarea altor abateri și la eficiența sancțiunilor. Ea poate informa și persoane afectate indirect, precum angajatorii actuali sau potențiali și sponsorii unui sportiv profesionist.

Din acest motiv, Curtea nu a stabilit că publicarea trebuie limitată numai la federații, cluburi sau alte persoane direct implicate în competiții. Publicarea pe internet poate fi justificată, dar numai dacă modul concret în care este făcută respectă protecția datelor.

Principala condiție este existența unei evaluări individuale înainte de publicare. Organismul responsabil trebuie să poată analiza interesul public urmărit, gravitatea abaterii, situația sportivului, informațiile care urmează să fie publicate și efectele asupra vieții private.

Hotărârea nu acordă fiecărui sportiv un drept automat de a bloca publicarea. Ea impune existența unui mecanism prin care autoritatea să poată ajunge, în funcție de circumstanțe, la concluzia că publicarea integrală, limitarea informațiilor sau nepublicarea este soluția proporțională.

Curtea arată și că sportivii de performanță cunoscuți publicului pot avea o responsabilitate specială. Această circumstanță poate avea greutate în analiza interesului public, dar nu elimină obligația evaluării individuale.

Durata publicării trebuie să fie limitată. Menținerea online a numelui și a sancțiunii după expirarea suspendării produce o ingerință mai lungă în viața privată și protecția datelor decât durata măsurii sportive aplicate.

Curtea consideră că publicarea pentru o perioadă care depășește durata sancțiunii este disproporționată, având în vedere impactul pe care accesibilitatea informației pe internet îl poate avea asupra reputației și activității profesionale a sportivului.

Pentru o suspendare pe o perioadă determinată, informațiile nu ar trebui, prin urmare, să rămână publicate după data la care sportivul își poate relua activitatea. Hotărârea nu detaliază separat modul de aplicare în cazul unei interdicții pe viață, lăsând analiza concretă autorităților și instanței naționale.

Sportivii trebuie să aibă și posibilitatea de a acționa înainte ca informațiile să fie publicate. O plângere preventivă la autoritatea competentă pentru protecția datelor este admisibilă atunci când există indicii concrete că publicarea este pe cale să aibă loc sau va avea loc în viitorul apropiat.

Autoritatea pentru protecția datelor nu poate respinge o asemenea plângere numai pentru că informațiile nu au fost încă publicate. Sportivul nu trebuie să aștepte apariția numelui pe internet și producerea efectelor asupra vieții private pentru a cere verificarea legalității măsurii.

În cazul celor patru sportivi, Tribunalul Administrativ Federal din Austria va trebui să aplice interpretarea Curții și să stabilească dacă sistemul național permite o evaluare individuală reală, dacă datele publicate sunt proporționale și dacă durata publicării respectă limitele stabilite de dreptul UE.

Dispozitivul hotărârii, citit de președintele Curții, Koen Lenaerts, confirmă că publicarea numelui, sportului practicat, încălcării, sancțiunii și perioadei sale intră sub incidența Regulamentului general privind protecția datelor. El confirmă și dreptul la o plângere preventivă atunci când există indicii concrete privind o publicare iminentă.