Ombudsmanul European, Teresa Anjinho, a constatat că refuzul Comisiei Europene de a acorda acces public la șapte documente privind proiectul minier Jadar din Serbia constituie administrare defectuoasă. Recomandarea adoptată la 5 noiembrie 2026 și anunțată la 9 noiembrie cere reexaminarea refuzului, pentru a permite accesul la o parte cât mai extinsă a dosarului pe baza căruia proiectul a primit statut strategic al UE. Comisia trebuie să transmită un aviz detaliat până la 5 februarie 2027.
Pe scurt
-
Refuzul privește cererea de recunoaștere a proiectului Jadar drept proiect strategic și șase documente justificative. Ombudsmanul contestă aplicarea unei prezumții generale de nedivulgare, fără examinarea individuală a documentelor.
-
Ancheta a identificat informații care nu sunt sensibile comercial, inclusiv materiale deja făcute publice, precum și date despre mediu și emisiile viitoare estimate.
-
Pentru informațiile referitoare la emisii în mediu se prezumă un interes public superior în favoarea divulgării, în raport cu protecția intereselor comerciale. Această regulă nu se aplică automat tuturor informațiilor de mediu.
-
Jadar, promovat de Rio Tinto prin Rio Sava Exploration, a primit statut strategic la 4 iunie 2025, alături de alte 12 proiecte din afara UE. Desemnarea nu înlocuiește autorizațiile necesare în Serbia.
-
Recomandarea nu anulează desemnarea proiectului și nu confirmă o poluare produsă. Comisia trebuie să prezinte un răspuns detaliat până la 5 februarie 2027; documentele nu au devenit publice prin simpla emitere a recomandării.
Cele două anchete reunite, în dosarele 3164/2025/PVV și 243/2026/NH, au pornit de la cereri de acces depuse independent în iulie și septembrie 2025. Solicitanții doreau să afle cum a fost evaluată candidatura proiectului din Valea Jadar la statutul de proiect strategic în cadrul Regulamentului european privind materiile prime critice. Comisia a identificat formularul de candidatură și șase anexe: planul conceptual de închidere, planul de afaceri, dovezi privind schemele de certificare, planificarea operațională, documentația de sustenabilitate și un studiu de fezabilitate tehnică.
În răspunsurile inițiale, executivul european a invocat protecția intereselor comerciale, a apărării și a politicilor economice și financiare ale UE. În deciziile de reexaminare emise în martie și aprilie 2026, Comisia a menținut refuzul integral, dar s-a bazat numai pe protejarea intereselor comerciale ale promotorului. A susținut că dosarele de candidatură pot conține expertiză tehnică, strategii de afaceri și informații pe care concurenții le-ar putea folosi în avantajul lor.
Argumentul central al Comisiei a fost că prezumția de confidențialitate recunoscută pentru ofertele din achizițiile publice putea fi aplicată prin analogie. Ombudsmanul a respins această comparație: într-o achiziție, ofertele concurează pentru același contract, în timp ce statutul strategic este acordat în funcție de îndeplinirea unor criterii legale. Recunoașterea unui proiect nu exclude recunoașterea altora, iar candidaturile pot privi materii prime, țări și condiții de mediu diferite.
Inspecția documentelor a arătat, potrivit recomandării, că o mare parte a informațiilor nu reprezintă secrete comerciale. Dosarul descrie legislația aplicabilă, stadiul autorizării, standarde voluntare și măsuri pentru limitarea efectelor sociale și de mediu. Unele informații fuseseră deja publicate legal. Promotorul făcuse disponibil pe propriul site un proiect de evaluare a impactului asupra mediului, ulterior retras, iar cel puțin unul dintre documentele justificative era încă accesibil public. Anjinho consideră că aceste elemente impuneau o examinare individuală, cu posibilitatea divulgării parțiale.
Regimul informațiilor de mediu reprezintă un al doilea motiv al constatării. Regulamentul privind accesul la documentele instituțiilor UE trebuie aplicat împreună cu Regulamentul Aarhus. Pentru informațiile de mediu în general, interesul public în divulgare trebuie evaluat în context; când informațiile se referă la emisii în mediu, se prezumă existența unui interes public superior în raport cu excepția privind interesele comerciale. Diferența este relevantă deoarece nu orice document despre sustenabilitate intră automat în această a doua categorie.
Comisia a argumentat că datele despre eventualele emisii erau ipotetice, întrucât autorizațiile de mediu nu fuseseră încă emise. Ombudsmanul apreciază însă că estimările examinate se bazează pe o evaluare concretă a unor date obiective și privesc emisii previzibile, nu simple presupuneri. Recomandarea arată că informațiile par să se sprijine pe evaluări ale unor experți independenți și pe teste de laborator. Posibilitatea modificării sau chiar a neimplementării proiectului nu le exclude, în opinia sa, din categoria informațiilor referitoare la emisii.
Reclamanții au invocat și îngrijorări privind impactul cumulat al proiectului, participarea comunităților și accesul la justiție. Unul dintre ei a susținut că un eventual accident ar putea produce contaminarea apelor cu efecte în Croația, România și Bulgaria. Acestea sunt preocupări prezentate de reclamanți, nu constatări ale unei poluări sau ale unui traseu demonstrat de contaminare. Ancheta Ombudsmanului a examinat accesul la documente, fără să înlocuiască evaluarea de mediu care revine autorităților competente.
Prin Decizia (UE) 2025/1174 din 4 iunie 2025, Comisia a inclus Jadar între cele 13 proiecte strategice situate în țări din afara UE sau în țări și teritorii de peste mări. Anexa identifică Rio Tinto, prin entitatea locală Rio Sava Exploration doo, drept promotor și indică drept obiective aprovizionarea cu litiu de calitate pentru baterii și bor de calitate metalurgică. Recunoașterea europeană nu este o autorizație de exploatare și nu înlătură cerințele aplicabile de mediu sau de autorizare. Procedurile accelerate prevăzute pentru proiectele din UE nu devin automat aplicabile în Serbia.
Pe pagina sa oficială despre Jadar, Rio Tinto afirmă că proiectul este în tranziție către o etapă de conservare și întreținere, denumită care and maintenance. Compania leagă decizia de disciplina investițională și de prioritizarea oportunităților pe termen scurt și spune că își păstrează opțiunile de dezvoltare viitoare, continuând să își respecte obligațiile legale și să gestioneze terenurile și activele. Această prezentare a situației actuale aparține promotorului.
Recomandarea îi cere Comisiei să își reconsidere poziția și, dacă este necesar, să consulte din nou promotorul, pentru a permite un acces public cât mai larg. Nu dispune divulgarea automată a fiecărei pagini și nu anulează statutul strategic al proiectului. Obligația procedurală imediată este transmiterea avizului detaliat până la 5 februarie 2027; răspunsul Comisiei va arăta ce documente sau părți din documente acceptă să divulge și ce justificări menține pentru eventualele restricții.
