Parlamentul European a folosit prima sa audiere dedicată menopauzei pentru a trata subiectul ca problemă de sănătate publică, egalitate și participare economică, nu doar ca temă medicală marginală. În intervențiile din comisiile FEMM și SANT, eurodeputați și experți au susținut că lipsa de informații, pregătirea insuficientă a personalului medical, accesul inegal la tratamente și absența unor politici coerente continuă să afecteze sănătatea femeilor și prezența lor pe piața muncii în întreaga Uniune.

Pe scurt

1. Audierea comună FEMM și SANT a prezentat menopauza ca temă de sănătate publică, egalitate și ocupare a forței de muncă.

2. Experții au spus că problema principală nu este lipsa dovezilor științifice, ci lipsa implementării în sisteme de sănătate, formare medicală și politici publice.

3. S-a subliniat că femeile aflate la vârsta menopauzei sunt cel mai rapid grup în creștere pe piața muncii și că lipsa de sprijin produce pierderi de venituri, productivitate și participare economică.

4. Mai mulți vorbitori au cerut integrarea menopauzei și perimenopauzei în strategiile europene privind sănătatea femeilor, formarea profesioniștilor din sănătate și organizarea serviciilor de îngrijire.

5. Dezbaterea a pus accent și pe nevoia de date comparabile, cercetare finanțată mai bine, sprijin la locul de muncă și combaterea dezinformării privind tratamentele hormonale.

Deschiderea audierii a fixat de la început dimensiunea politică a subiectului. Reprezentanții Parlamentului au spus că menopauza afectează jumătate din populație, că rămâne înconjurată de stigmat, dezinformare și lipsă de cunoaștere și că trebuie tratată printr-o abordare pe tot parcursul vieții, cu acces la informații corecte, diagnostic la timp și servicii de calitate în toate statele membre. În intervențiile introductive s-a subliniat și că acest subiect are legătură directă cu diferențele de venit și de pensie dintre femei și bărbați, precum și cu ieșirea timpurie a unor femei de pe piața muncii.

Președinta Comitetului European al Regiunilor a insistat că discuția nu trebuie limitată la menopauză, ci trebuie să includă și perimenopauza, perioada anterioară menopauzei, descrisă de mai mulți participanți ca momentul în care apar deja simptome importante și în care o mare parte din prejudiciile pentru sănătate și viața profesională se produc. Ea a arătat că multe dintre serviciile relevante, în special îngrijirea primară, sunt furnizate la nivel local și regional, ceea ce face ca implementarea oricărei strategii europene să depindă și de nivelul teritorial.

Profesorul Petra Stute, președinta European Menopause and Andropause Society, a spus că menopauza rămâne o verigă lipsă a politicilor de sănătate pentru femei în UE. Ea a arătat că peste jumătate din populație trece prin menopauză, că femeile pot petrece până la o treime din viață în postmenopauză și că până la 80% dezvoltă simptome vasomotorii precum bufeurile și transpirațiile nocturne, cu o durată mediană de 7,4 ani. În perimenopauză, a adăugat ea, între 40% și 60% dintre femei pot avea simptome precum brain fog, insomnie și alte manifestări asociate, dar multe primesc în continuare răspunsuri de tipul că este prea devreme pentru perimenopauză sau că simptomele sunt doar o parte normală a vieții.

În evaluarea sa, problema este una sistemică. Petra Stute a identificat patru obstacole majore pe traseul de îngrijire. Menopauza este insuficient integrată în curricula de medicină și farmacie, serviciile specializate nu sunt integrate sistemic în sistemele naționale de sănătate, accesul la tratamente bazate pe dovezi diferă între statele membre din cauza diferențelor de rambursare și disponibilitate, iar stigmatul și dezinformarea continuă să afecteze accesul la îngrijire. Ea a spus clar că nu există un deficit de dovezi științifice, ci un deficit de implementare. Tratamentul hormonal rămâne, în prezentarea sa, tratamentul de primă linie pentru ameliorarea simptomelor menopauzei atunci când este folosit adecvat, însă problema este că instrumentele și ghidurile există fără a fi aplicate uniform.

Profesorul Ludwig Kiesel a mutat accentul spre construcția unui cadru european pentru îngrijirea menopauzei și a legat această problemă de consecințele de sănătate ale menopauzei netratate. El a spus că lipsa îngrijirii adecvate crește probabilitatea unor boli precum osteoporoza, bolile cardiovasculare și demența, ceea ce duce la boală evitabilă, calitate mai redusă a vieții și costuri medicale mai mari pe termen lung. Tot el a insistat că femeile supraestimează uneori riscul de cancer mamar asociat terapiei hormonale și subestimează riscul bolilor cardiovasculare, ceea ce arată nivelul ridicat de dezinformare și nevoia unei educații mai bune pentru paciente și pentru personalul medical.

În intervenția sa, Kiesel a cerut șapte direcții clare, educație și conștientizare, acces la îngrijire de calitate, sprijin la locul de muncă, cercetare și date, formare pentru profesioniștii din sănătate, organizarea unor centre specializate și mecanisme de rambursare care să creeze stimulente reale pentru diagnostic și tratament. El a dat exemplul Germaniei, unde, potrivit explicațiilor sale, lipsa de remunerare adecvată poate descuraja medicii să dedice timp și resurse îngrijirii menopauzei, și a susținut că o strategie europeană coordonată ar putea prelua modele naționale considerate deja mai avansate.

Dimensiunea economică a dezbaterii a fost dezvoltată de economista Gabriella Conti, care a descris menopauza drept o problemă cu efecte largi asupra veniturilor, productivității, sănătății, utilizării sistemelor de protecție socială și bunăstării personale. Ea a spus că femeile aflate în tranziția menopauzală au fost în ultimul deceniu grupul cu cea mai rapidă creștere în forța de muncă și că femeile între 55 și 64 de ani au înregistrat o creștere de 35% a participării pe piața muncii, peste ritmul altor grupuri. În acest context, a argumentat ea, menopauza trebuie tratată și ca problemă de participare economică și de competitivitate.

Conti a avertizat totuși că estimările costurilor existente trebuie tratate cu precauție, pentru că diferitele studii măsoară componente diferite ale pierderilor, iar datele sunt fragmentate. Ea a spus că, împreună cu alți autori și cu sprijinul Organizației Mondiale a Sănătății, finalizează o primă revizuire sistematică a costurilor menopauzei. În paralel, a prezentat rezultatele unor cercetări privind ceea ce a numit menopause penalty, adică penalitatea economică asociată menopauzei severe, inclusiv scăderi de câștiguri și reducerea participării în muncă. Într-un studiu bazat pe registre din Norvegia, a arătat ea, veniturile femeilor diagnosticate cu menopauză severă scad cu 3,3% în primul an după diagnostic și cu 7,4% la patru ani după diagnostic. Ea a mai spus că aproximativ o treime dintre femeile din datele analizate aveau un astfel de diagnostic sever, ceea ce face ca problema să nu fie marginală.

Aceeași intervenție a pus accent pe cele trei mari pârghii de politică publică identificate de economiști, informare și conștientizare, acces la îngrijire și sprijin la locul de muncă. Gabriella Conti a dat exemplul unei emisiuni TV din Suedia despre menopauză, după care femeile au căutat mai multe informații, au mers mai des la medic, au primit mai multe diagnostice și tratamente și, în timp, au înregistrat o penalitate economică mai mică. Ea a avertizat însă că simpla creștere a conștientizării nu este suficientă dacă oferta de servicii medicale nu ține pasul cu cererea, pentru că altfel se pot accentua inegalitățile.

În dezbatere, mai mulți eurodeputați au legat menopauza de inegalitățile mai largi din sănătatea femeilor. S-au ridicat întrebări despre lipsa de formare a medicilor de familie, despre nevoia unor strategii naționale și europene, despre rolul perimenopauzei, despre legătura dintre menopauză și bolile cardiovasculare și despre riscul ca simptomele femeilor să fie minimalizate sau atribuite în mod reflex unei cauze hormonale, fără investigații suplimentare. O intervenție a descris explicit acest fenomen drept medical gaslighting și a cerut ca primul nivel de contact cu sistemul medical să fie reformat astfel încât femeile să fie ascultate, informate și trimise mai departe spre serviciile potrivite.

Tema locului de muncă a revenit constant în intervenții. Experții au spus că menopauza rămâne adesea un subiect tabu în companii și că lipsa de sprijin produce pierderi atât pentru femei, cât și pentru angajatori. S-au invocat exemple din Regatul Unit și Australia privind planuri de acțiune, ghiduri și politici la nivelul angajatorilor. În același timp, o parte a discuției a avertizat că măsurile trebuie construite suficient de incluziv încât să nu producă efecte adverse sau discriminări suplimentare pentru femeile de o anumită vârstă.

În închiderea audierii, mesajul politic al Parlamentului a fost că dezbaterea nu trebuie să se oprească aici și că urmează un raport menit să ofere o bază pentru construirea unei strategii reale. Președinția reuniunii a spus că ridicarea nivelului de conștientizare este deja un obiectiv politic în sine și că Parlamentul vrea să își folosească instrumentele pentru a obține schimbări concrete pentru femei.

Audierea are loc pe fondul unei vizibilități crescânde a subiectului la nivel european, dar și al unei întârzieri evidente în transformarea acestei vizibilități în politici publice. Chiar în deschiderea reuniunii, eurodeputații au amintit că menopauza a fost mult timp tratată ca subiect secundar și că prima reacție instituțională a Comisiei Europene, în mandatul anterior, a fost una de respingere a ideii că Bruxellesul ar trebui să se implice. Între timp, tema a intrat în rezoluții recente ale Parlamentului privind diferențele de remunerare și pensie dintre femei și bărbați.

Dezbaterea din FEMM și SANT arată și o schimbare de logică. Menopauza nu mai este prezentată doar ca episod biologic individual, ci ca subiect aflat la intersecția dintre sănătate publică, egalitate, piața muncii și cercetare. În lipsa unor date armonizate la nivel european și a unor cadre comune de îngrijire, presiunea politică se mută acum spre educație medicală, acces la tratament, combaterea stigmei și construirea unor politici care să trateze perimenopauza și menopauza ca parte integrantă a sănătății femeilor de-a lungul vieții.