România a cerut oprirea noilor reguli UE împotriva plăților întârziate, iar acum ajunge la Curtea UE pentru plata cu întârziere a farmaciilor

România ajunge în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru întârzierile cu care Casa Națională de Asigurări de Sănătate plătește farmaciile, într-un dosar care arată tensiunea dintre poziția Bucureștiului în Consiliu și aplicarea regulilor europene existente. Comisia Europeană spune că întârzierile sunt sistemice și persistente, iar România nu respectă Directiva privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților, care obligă entitățile publice din sănătate să achite tranzacțiile comerciale în cel mult 60 de zile calendaristice.

Pe scurt

1. Comisia Europeană trimite România la Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru întârzieri la plata farmaciilor.

2. Bruxelles-ul spune că CNAS a depășit constant termenul maxim de 60 de zile prevăzut de Directiva privind plățile întârziate.

3. Potrivit informațiilor transmise de autoritățile române, farmaciile sunt plătite în medie cu 62 până la 79 de zile peste termenul legal.

4. România a fost printre cele 14 state membre care au cerut în 2024 ca negocierile pe noul regulament european împotriva plăților întârziate să nu continue.

În România, farmaciile joacă un rol financiar important în sistemul public de sănătate. Ele cumpără medicamente de la producători și distribuitori pe cheltuiala proprie, le eliberează pacienților prin sistemul național de asigurări de sănătate, iar apoi așteaptă rambursarea din partea CNAS. În practică, farmaciile finanțează în avans accesul pacienților la tratamente compensate.

Comisia Europeană spune că acest mecanism devine problematic atunci când rambursările întârzie peste limitele prevăzute de dreptul european. Directiva 2011/7/UE privind plățile întârziate stabilește că entitățile publice care furnizează servicii de sănătate trebuie să achite tranzacțiile comerciale într-un termen maxim de 60 de zile calendaristice. În cazul României, Comisia consideră că CNAS a depășit constant acest termen în plățile către farmaciile care furnizează medicamente pacienților.

Potrivit celor mai recente informații transmise de autoritățile române, farmaciile sunt plătite, în medie, cu 62 până la 79 de zile după expirarea termenului de 60 de zile. Aceasta înseamnă că durata totală până la plată poate ajunge, în medie, la aproximativ patru luni sau mai mult de la momentul de referință al tranzacției, în funcție de caz.

Pentru farmacii, astfel de întârzieri pot crea presiuni directe asupra fluxului de numerar. O farmacie trebuie să plătească furnizori, salarii, chirii, utilități și costuri operaționale chiar dacă rambursările publice întârzie. Problema este mai acută pentru farmaciile independente și pentru întreprinderile mici, care nu au aceeași capacitate financiară ca marile lanțuri sau grupuri integrate.

Procedura de infringement a fost lansată în aprilie 2024, după plângeri venite din partea asociațiilor de farmacii care reprezintă peste 500 de farmacii independente. Comisia a trimis României o scrisoare de punere în întârziere în aprilie 2024, apoi un aviz motivat în februarie 2025 și un aviz motivat suplimentar în ianuarie 2026.

Decizia de trimitere la Curtea de Justiție vine după ce Comisia a concluzionat că măsurile luate de autoritățile române nu au fost suficiente. Dacă instanța constată încălcarea dreptului UE, România va trebui să se conformeze hotărârii. Într-o etapă ulterioară, dacă neconformarea continuă, procedurile europene pot duce și la sancțiuni financiare.

Dosarul are un fundal politic mai larg. În 2023, Comisia Europeană a propus înlocuirea actualei directive privind plățile întârziate cu un regulament european direct aplicabil. Propunerea făcea parte din pachetul pentru sprijinirea IMM-urilor și urmărea să elimine ambiguități și lacune care au limitat eficiența directivei actuale. Regulamentul ar fi introdus termene mai stricte, dobândă automată pentru întârzieri, compensații și noi mecanisme de aplicare.

Parlamentul European și-a adoptat poziția în primă lectură în aprilie 2024. Eurodeputații au propus 30 de zile ca termen de plată pentru tranzacțiile între companii și pentru cele dintre autorități publice și companii, dar au introdus flexibilitate pentru contractele business-to-business. În aceste cazuri, termenul ar putea ajunge la 60 de zile dacă este agreat expres în contract, iar pentru sectoare de retail cu rotație lentă sau sezonalitate ar putea ajunge la 120 de zile.

După votul Parlamentului, dosarul a rămas în Consiliu. Legislative Train al Parlamentului European marchează acum revizuirea Directivei privind plățile întârziate ca „Blocked”, cu instituția blocantă indicată ca fiind Consiliul. Aceeași fișă notează că Parlamentul și-a adoptat poziția în mandatul precedent, că dosarul a fost realocat unui nou raportor IMCO în actualul mandat și că, în Consiliu, după discuții, dosarul a întâmpinat dificultăți de progres.

România a fost printre statele care au cerut oprirea negocierilor pe textul de compromis al Președinției belgiene. Într-un document de lucru al Secretariatului General al Consiliului, datat 12 iunie 2024, Austria, Bulgaria, Cehia, Estonia, Germania, Irlanda, Letonia, Lituania, Malta, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia și Suedia au transmis observații comune privind propunerea de regulament împotriva plăților întârziate.

Cele 14 state au afirmat că un număr mare de state membre nu este convins că regulile existente trebuie înlocuite printr-un nou regulament sau printr-o nouă directivă. Ele au susținut că Grupul de lucru al Consiliului nu ar trebui să continue negocierile pe textul de compromis al Președinției belgiene și că responsabilitatea Comisiei ar fi să țină cont de feedback și să retragă propunerea, revenind, dacă este necesar, cu o reformare a directivei actuale.

Această poziție nu înseamnă că România a contestat obligațiile existente din directiva actuală. Ea arată însă că Bucureștiul a fost parte a unui grup de state care a încercat să oprească trecerea la un cadru european mai puternic, în timp ce propriul sistem public de sănătate este acum acuzat de Comisie că nu respectă actualul termen maxim de plată către farmacii.

Comisia leagă dosarul de funcționarea pieței unice și de competitivitatea întreprinderilor. Întârzierile la plată slăbesc lanțurile de aprovizionare, afectează creșterea și competitivitatea companiilor și le reduc capacitatea de a investi, de a inova și de a se dezvolta. Bruxelles-ul subliniază că IMM-urile reprezintă 99% dintre companiile europene și depind de plăți la timp pentru a menține fluxuri financiare sănătoase.

Cazul farmaciilor românești arată cum o întârziere administrativă poate ajunge să afecteze accesul la medicamente. Farmaciile continuă să elibereze tratamente pacienților, dar suportă costurile în avans. Dacă rambursările întârzie sistematic, presiunea se mută pe cei care țin medicamentele disponibile în comunități, inclusiv în localități unde accesul la servicii medicale este deja limitat.

Comisia prezintă cazul României ca parte a unui efort mai larg de aplicare a regulilor pieței unice. În comunicarea „A simpler, clearer and better enforced EU Rulebook”, Executivul european a anunțat că va elimina barierele din piața unică în 11 domenii prioritare. În Raportul anual privind competitivitatea pieței unice 2026, Comisia a anunțat și că va prioritiza aplicarea regulilor împotriva plăților întârziate ale autorităților publice.

Pentru România, dosarul nu privește doar relația administrativă dintre CNAS și farmacii. El atinge funcționarea sistemului de compensare a medicamentelor, stabilitatea financiară a farmaciilor independente și credibilitatea statului atunci când cere prudență în Consiliu față de reguli noi, dar este acuzat că nu aplică la timp regulile deja existente.

Pentru pacienți, efectul indirect poate apărea atunci când presiunea financiară asupra farmaciilor afectează stocurile, serviciile sau capacitatea acestora de a susține în continuare costurile în avans. Pentru piața unică, cazul arată de ce Comisia insistă că plățile întârziate nu sunt doar o dispută contabilă între stat și companii, ci o barieră care poate afecta sănătatea financiară a firmelor și continuitatea serviciilor pentru cetățeni.