S&D cere un fond european pentru locuințe și protecții mai puternice pentru chiriași

Grupul Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European cere un plan european amplu de investiții publice în locuințe, care ar putea lua forma unui fond european dedicat, precum și protecții mai puternice pentru chiriași și posibilitatea unor intervenții eficiente asupra închirierilor pe termen scurt în zonele în care acestea contribuie la reducerea ofertei de locuințe. Iratxe García Pérez, eurodeputată spaniolă și președinta Grupului S&D, a prezentat aceste cereri înaintea dezbaterilor parlamentare privind accesibilitatea locuințelor și a avertizat că propunerea Comisiei Europene nu trebuie redusă în negocierile politice.

García Pérez a prezentat locuințele drept una dintre problemele pentru care dezbaterea europeană trebuie să treacă de la diagnostic la instrumente concrete. Poziția S&D combină trei componente care au funcții diferite: finanțarea construirii și renovării locuințelor, protecția persoanelor care închiriază și posibilitatea autorităților de a limita anumite utilizări ale fondului locativ atunci când acestea contribuie la creșterea presiunii asupra pieței.

În privința investițiilor, președinta S&D a cerut un plan public european de amploare și a spus că acesta ar putea lua forma unui European Housing Fund. Formularea este importantă: grupul politic solicită crearea sau dezvoltarea unui asemenea mecanism, dar nu există în prezent un fond european pentru locuințe aprobat în forma descrisă de García Pérez. Cererea nu reprezintă o alocare bugetară și nu stabilește deocamdată dimensiunea, sursa veniturilor, criteriile de eligibilitate sau modul de distribuire a banilor.

Această propunere trebuie diferențiată și de instrumentele deja dezvoltate de Comisia Europeană. Comisia are un European Affordable Housing Plan care include mobilizarea investițiilor publice și private și o platformă paneuropeană de investiții împreună cu Banca Europeană de Investiții, băncile naționale și regionale de promovare și alte instituții financiare. Un eventual fond cerut de S&D ar trebui, prin urmare, definit în raport cu mecanismele care există deja și cu viitorul cadru financiar multianual.

Comisia a făcut un pas legislativ suplimentar la 9 septembrie, când a propus Affordable Housing Act. Proiectul de regulament urmărește să ofere autorităților naționale, regionale și locale un cadru mai clar pentru intervenții în zonele în care există o presiune severă asupra disponibilității și accesibilității locuințelor. Propunerea se află în procedura legislativă și nu este încă legislație definitivă.

Una dintre problemele pe care proiectul încearcă să le abordeze este folosirea locuințelor în alte scopuri decât reședința principală. În anumite orașe, insule și destinații turistice, transformarea locuințelor în spații pentru închiriere pe termen scurt, locuințe secundare sau proprietăți lăsate neocupate poate reduce oferta disponibilă pentru persoanele care caută o locuință permanentă.

García Pérez susține că autoritățile trebuie să aibă capacitatea de a interveni acolo unde problema este demonstrată și avertizează că prevederile relevante nu ar trebui slăbite în negocierile dintre grupurile politice. S&D pune accentul pe dreptul orașelor și al autorităților publice de a reacționa la situații locale de criză, în locul unui regim care ar trata toate piețele imobiliare europene în același mod.

Acest lucru nu înseamnă o interdicție europeană generală asupra închirierilor pe termen scurt. Propunerea Comisiei pornește de la identificarea unor zone aflate sub presiune și de la principiul că măsurile adoptate de autorități trebuie să fie justificate și proporționale. Intensitatea problemei diferă considerabil între state, regiuni și orașe, iar competența principală în domeniul locuințelor rămâne la nivel național, regional și local.

S&D adaugă acestei dimensiuni o cerere explicită privind chiriașii. García Pérez spune că Europa are nevoie de o protecție mai puternică pentru persoanele care închiriază, într-un context în care costurile locuirii au crescut mult mai repede decât în perioadele anterioare și au început să afecteze inclusiv gospodării cu venituri medii.

Datele europene confirmă presiunea generală, chiar dacă situația diferă puternic între state. Comisia estimează că prețurile locuințelor în UE au crescut cu peste 60% din 2013, iar chiriile medii cu aproximativ 20%. Eurostat arată că, în trimestrul al doilea din 2026, prețurile locuințelor erau cu 4,7% mai mari decât în aceeași perioadă a anului precedent, iar chiriile cu 3% mai mari.

Aceste cifre trebuie interpretate separat. Creșterea de peste 60% se referă la evoluția cumulată a prețurilor locuințelor din 2013, în timp ce procentul de 3% pentru chirii reprezintă o variație anuală pentru trimestrul al doilea din 2026. Ele nu descriu aceeași perioadă și nu trebuie comparate ca două ritmuri anuale.

Situațiile naționale diferă de asemenea foarte mult. Datele Eurostat arată că unele state au înregistrat în ultimul an creșteri ale prețurilor locuințelor de peste 10%, în timp ce în altele prețurile au scăzut. Această divergență este unul dintre motivele pentru care dezbaterea europeană se concentrează tot mai mult pe instrumente care permit intervenții locale și regionale, în locul unei singure reguli uniforme pentru întreaga Uniune.

Problema accesibilității locuințelor are și o componentă economică. Lipsa locuințelor la prețuri pe care gospodăriile și le pot permite poate limita mobilitatea lucrătorilor, accesul la locuri de muncă sau studii și capacitatea companiilor de a recruta personal în orașele în care costurile locuirii cresc foarte rapid. Comisia include tocmai această legătură între locuire și competitivitate în justificarea Affordable Housing Act.

S&D pune însă accentul mai puternic pe dimensiunea socială. García Pérez a spus că investițiile imobiliare nu trebuie să prevaleze asupra posibilității persoanelor de a rămâne în orașele în care trăiesc și lucrează. În această logică, investițiile publice, protecția chiriașilor și regulile privind utilizarea locuințelor sunt tratate ca părți ale aceleiași politici.

Cererea pentru un fond european ridică însă întrebări care nu sunt rezolvate de declarația politică. Nu este precizat dacă un asemenea fond ar trebui creat în interiorul viitorului cadru financiar multianual 2028–2034, dacă ar reuni programe existente sau dacă ar necesita resurse noi. Nu sunt stabilite nici raportul dintre granturi și împrumuturi, modul de acces al municipalităților sau criteriile după care ar fi definite proiectele eligibile.

Aceste detalii vor fi esențiale dacă solicitarea S&D evoluează într-o propunere concretă. Un fond centralizat, o platformă de investiții care combină bani europeni și naționali și modificarea regulilor care permit statelor să finanțeze mai ușor locuințele sociale sunt trei instrumente diferite, chiar dacă toate urmăresc creșterea ofertei.

La fel de importantă este diferența dintre legislația privind locuințele și reglementarea platformelor de închirieri pe termen scurt. UE are deja norme privind colectarea și transmiterea datelor despre aceste închirieri, în timp ce Affordable Housing Act urmărește să ofere autorităților un cadru pentru intervenții mai largi în zonele cu presiune locativă. Poziția S&D este că acest al doilea nivel nu trebuie diluat.

García Pérez a legat problema locuințelor de criza mai largă a costului vieții, care include energia, transportul și alimentele. Grupul S&D tratează astfel politica pentru locuințe ca parte a unei agende sociale mai ample, iar finanțarea acesteia va intra inevitabil și în discuția privind bugetul UE pentru perioada 2028–2034.

Din punct de vedere procedural, afirmațiile S&D trebuie separate de propunerea Comisiei și de ceea ce va adopta în final Parlamentul. García Pérez exprimă poziția unui grup politic și încearcă să influențeze negocierile. Parlamentul nu a aprobat prin această declarație un European Housing Fund și nici nu a stabilit noi drepturi uniforme ale chiriașilor la nivelul întregii Uniuni.

Noutatea politică este, prin urmare, presiunea S&D pentru a extinde răspunsul european dincolo de actuala propunere legislativă: nu doar reguli care să permită autorităților să intervină în piețele tensionate, dar și un instrument european mai puternic de investiții și o componentă explicită de protecție a chiriașilor.