Seceta a lăsat efecte persistente pe 17,5% din suprafața României, arată noul anuar Eurostat

Efectele secetei asupra vegetației au persistat în 2024 pe 17,5% din suprafața României, una dintre cele mai mari ponderi din Uniunea Europeană, potrivit noii ediții a Anuarului regional Eurostat.

Indicatorul nu măsoară simpla absență a precipitațiilor și nici nivelul râurilor sau rezervoarelor. El identifică terenurile unde un deficit sever de umiditate a solului a fost urmat de o productivitate a vegetației care nu a revenit la condițiile de referință din perioada 2000–2020.

Datele sunt publicate în ediția 2026 a Anuarului regional Eurostat, dar descriu situația din 2024. Ele nu reprezintă o evaluare a secetei actuale din România.

Indicatorul combină două condiții. Prima este existența unui deficit sever de umiditate în sol în timpul sezonului de vegetație. A doua este faptul că productivitatea vegetației nu revine la nivelul de referință după episodul de secetă.

Productivitatea este estimată prin date de observare a Pământului și comparată cu condițiile din perioada 2000–2020.

Această metodă permite identificarea unor efecte care persistă asupra culturilor, pădurilor, pajiștilor și altor ecosisteme, dar nu măsoară direct pierderile financiare pentru agricultori și nici cantitatea de apă disponibilă în râuri sau lacuri.

România se afla în 2024 printre cele șase state membre în care ponderea suprafeței afectate depășea 10%.

Malta avea 57,5%, Bulgaria 20,1%, România 17,5%, Cipru 13%, Grecia 11,4% și Italia 10,7%.

Distribuția internă este importantă. Eurostat arată că toate regiunile NUTS 3 din România au avut un anumit nivel de impact persistent.

În Galați și Botoșani, mai mult de jumătate din suprafața totală a regiunii a fost afectată. Cele două județe se află într-un grup de numai 19 regiuni europene care au depășit pragul de 50%.

Situația cea mai extremă din UE a fost în Sicilia. Enna avea 95,2% din suprafață afectată, Caltanissetta 89% și Siracusa 87,3%.

Dacă este măsurată suprafața efectivă, nu procentul teritoriului, un județ românesc apare din nou între cele mai afectate regiuni europene.

Caraș-Severin avea 977 km² de teren unde productivitatea vegetației nu revenise la condițiile de referință după deficitul de umiditate. Doar Lovech din Bulgaria, cu 998 km², și Lleida din Spania, cu 989 km², aveau suprafețe mai mari.

La nivel european, terenurile agricole au reprezentat cea mai mare parte a suprafeței afectate, 55,9%. Pădurile și suprafețele împădurite reprezentau 21,4%, iar pajiștile 9,1%.

Aceste ponderi arată că indicatorul nu este exclusiv agricol. Seceta poate reduce productivitatea vegetației și în ecosisteme naturale, afectând inclusiv capacitatea lor de a stoca carbon și de a furniza servicii ecosistemice.

Agenția Europeană de Mediu precizează că indicatorul folosit nu măsoară seceta hidrologică. O regiune poate avea probleme grave cu râurile, rezervoarele sau apele subterane care nu sunt surprinse integral de această metodă.

În sens invers, apariția unui impact asupra vegetației nu permite calcularea directă a pierderilor economice sau agricole fără date suplimentare.

Noutatea din această săptămână este publicarea ediției regionale Eurostat care reunește și explică datele, nu producerea în timp real a observațiilor pentru 2026.

Pentru România, cifrele arată însă amploarea teritorială a episodului din 2024 și diferențele mari dintre județe, cu Galați și Botoșani peste pragul de jumătate din teritoriu și Caraș-Severin printre regiunile europene cu cea mai mare suprafață absolută afectată.