Suceava și Sălaj au avut cele mai ridicate rate ale fertilității din România în 2024, potrivit estimărilor Eurostat

Suceava și Sălaj au înregistrat cele mai ridicate rate ale fertilității din România în 2024, de 1,81 și, respectiv, 1,80 copii per femeie, potrivit estimărilor Eurostat. Sunt singurele două județe care ating pragul de 1,75, într-o comparație națională în care Ilfov se află la celălalt capăt, cu 1,09. Analiza regională prezentată de Eurostat marți, 27 octombrie 2026, arată diferențe importante în interiorul statelor membre, în timp ce rata fertilității la nivelul UE s-a situat la 1,34 copii per femeie.

Datele regionale acoperă cele 41 de județe și municipiul București, unitățile românești ale nivelului NUTS 3 din clasificarea statistică europeană. Eurostat marchează toate cele 42 de valori pentru 2024 drept estimări. Acestea pot fi revizuite pe măsură ce datele demografice sunt actualizate.

După Suceava și Sălaj, cele mai ridicate valori au fost în Harghita, cu 1,64 copii per femeie, și Giurgiu, cu 1,57. Ialomița și Mureș au avut fiecare 1,55, Brașov 1,54, iar Covasna 1,53. Toate s-au situat peste nivelul UE, dar sub pragul de 1,75 folosit în prezentarea Eurostat pentru regiunile cu fertilitate relativ ridicată.

La extremitatea inferioară, Ilfov a înregistrat 1,09, Mehedinți 1,16 și Gorj 1,17. Au urmat Vâlcea, cu 1,21, Cluj, cu 1,22, și București, cu 1,23. Diferența dintre Suceava și Ilfov a fost de 0,72 copii per femeie.

Rata totală a fertilității exprimă numărul mediu de copii pe care i-ar avea o femeie de-a lungul vieții reproductive dacă ar urma ratele fertilității pe vârste observate într-un anumit an. Indicatorul permite compararea teritoriilor, dar nu măsoară numărul de copii deja născuți de femeile dintr-un județ. El diferă atât de numărul anual de nașteri, cât și de rata brută a natalității, care raportează nașterile la întreaga populație.

La nivelul UE, rata a scăzut de la 1,38 în 2023 la 1,34 în 2024. Eurostat prezintă valoarea pentru 2024 drept cea mai redusă de la începutul seriei europene, în 2001. În ultimele două decenii, indicatorul a variat între 1,34 și 1,57 copii per femeie.

Chiar și județele aflate în fruntea clasamentului românesc rămân sub nivelul de aproximativ 2,1 copii per femeie asociat înlocuirii naturale a generațiilor, în absența migrației și în condiții de mortalitate scăzută. A avea o fertilitate mai mare decât media UE nu înseamnă, prin urmare, atingerea acestui nivel.

În comparația publicată la 27 octombrie, Eurostat a inclus 1.165 de regiuni ale UE. Dintre acestea, 714, adică 61,3%, erau peste media europeană, 439, respectiv 37,7%, sub medie, iar 12 o egalau. Această distribuție folosește date germane din 2023, în timp ce cifrele pentru România sunt din 2024; comunicatul preia analiza din Anuarul regional 2026 și precizează că unele valori pot fi revizuite.

Faptul că majoritatea regiunilor din această comparație depășesc nivelul UE se explică prin modul de calcul. Rata europeană este construită din ratele fertilității pe vârste și din populațiile relevante, nu ca medie aritmetică simplă a valorilor regionale. Regiunile cu populații mici și cele cu mulți locuitori nu au aceeași pondere în indicatorul european.

În aceeași comparație Eurostat, Bulgaria și Franța aveau câte 14 regiuni cu rate de cel puțin 1,75 copii per femeie. Germania avea șase, pe baza datelor sale din 2023, iar Slovenia trei. Ungaria, Țările de Jos și România aveau câte două, în timp ce Irlanda, Grecia, Croația și Slovacia aveau câte una.

Cele mai ridicate rate erau în regiunile ultraperiferice franceze Mayotte, cu 3,51 copii per femeie, și Guyana Franceză, cu 3,10. La Réunion avea 2,11, iar regiunile bulgare Sliven și Iambol înregistrau 2,58 și 2,42. Acestea sunt cele cinci regiuni ale UE identificate de Eurostat cu valori peste nivelul de aproximativ 2,1.

La polul opus, comunicatul indică rate sub 1,00 copii per femeie în 16 regiuni spaniole, șapte poloneze, cinci italiene, trei grecești și câte două în Germania și Lituania. Cifra germană se referă tot la 2023. Cea mai mică valoare prezentată de Eurostat pentru 2024 este de 0,76, în insula spaniolă La Palma, din arhipelagul Canare.

Eurostat observă valori relativ scăzute și în unele regiuni ale capitalelor, între care Copenhaga, Dublin, Riga și Budapesta, precum și în zona metropolitană Amsterdam. În România, Bucureștiul și Clujul se află în partea inferioară a distribuției. Datele nu stabilesc însă de ce diferă județele și nu măsoară efectul unei politici locale sau al unei tradiții familiale asupra fertilității.

Fertilitatea nu determină singură dacă populația unui județ crește sau scade: contează și structura pe vârste, mortalitatea și migrația. Pentru planificarea creșelor, școlilor, serviciilor medicale sau infrastructurii locale, rata fertilității trebuie privită împreună cu numărul nașterilor, populația pe vârste și deplasările locuitorilor. Valorile dintr-un singur an nu pot fi transformate direct în prognoze privind numărul de elevi sau necesarul bugetar.