David McAllister, președintele Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European, a cerut la 7 noiembrie 2026 eliberarea lui Tundu Lissu, după ce liderul partidului de opoziție Chadema din Tanzania a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru incitare. Înalta Curte îl achitase de trădare, acuzație care îl expunea pedepsei capitale, dar a reținut o infracțiune mai puțin gravă pe baza faptelor examinate în proces. Lissu contestă această soluție, iar avocații au început procedura de apel pe 7 noiembrie, potrivit unei relatări RFI publicate a doua zi.
Pe scurt
-
Înalta Curte a Tanzaniei l-a achitat pe Tundu Lissu de trădare la 6 noiembrie, dar l-a condamnat la patru ani de închisoare pentru incitare. Instanța a considerat că declarațiile sale privind împiedicarea alegerilor din 2025 justifică această condamnare.
-
Lissu nu fusese acuzat separat de incitare și susține că nu a avut posibilitatea să se apere împotriva acestei acuzații. Judecătorii au invocat regula care permite condamnarea pentru o infracțiune mai puțin gravă și au considerat că probele discutate în proces îi oferiseră această posibilitate.
-
David McAllister descrie procesul drept motivat politic și cere eliberarea lui Lissu. Parlamentul European formulase deja o cerere de eliberare imediată și necondiționată în noiembrie 2025.
-
Grupul de lucru ONU pentru detenția arbitrară calificase detenția drept arbitrară într-o opinie adoptată în 2025. Guvernul respinsese acuzațiile de persecuție politică; ambele poziții precedă verdictul actual.
-
RFI relatează că avocații au început procedura de apel pe 7 noiembrie și intenționează să solicite eliberarea pe cauțiune. La pronunțarea sentinței, instanța indicase că o asemenea cerere putea fi formulată după înregistrarea apelului.
Procesul a vizat declarații făcute de Lissu la 3 aprilie 2025, în Dar es Salaam, în cadrul campaniei prin care Chadema se opunea desfășurării alegerilor fără reforme constituționale și electorale. El a susținut că exprima o poziție politică legitimă. Potrivit relatărilor The Citizen și The Chanzo, completul de trei judecători, condus de Dunstan Ndunguru, a considerat că acuzarea nu demonstrase intenția de intimidare a guvernului necesară pentru a proba trădarea.
Judecătorii au reținut însă că declarațiile sale constituiau incitare. Pentru această soluție au invocat articolul 319 din legea tanzaniană de procedură penală, care permite condamnarea pentru o infracțiune mai puțin gravă dacă elementele dovedite ale acuzației inițiale o constituie sau reduc acuzația la acea infracțiune, chiar dacă aceasta nu a fost formulată separat.
Lissu a contestat aplicarea regulii în cazul său și și-a menținut nevinovăția. Potrivit The Chanzo, instanța a susținut că probele discutate în proces îi oferiseră posibilitatea să răspundă și acuzației de incitare. Liderul opoziției a respins această interpretare, susținând că nu avusese posibilitatea să se apere împotriva unei acuzații distincte.
Potrivit The Citizen, procurorul Nassoro Katuga a cerut o pedeapsă descurajantă și a invocat violențele din timpul alegerilor din octombrie 2025. Lissu a respins asocierea declarațiilor sale cu acele evenimente, subliniind că se afla deja în detenție de mai multe luni și contestând folosirea unui raport despre violențe care, potrivit lui, nu fusese prezentat ca probă în proces.
În declarația publicată de Parlamentul European, McAllister consideră procesul motivat politic și descrie acuzația de trădare pentru declarații despre perturbarea alegerilor drept „o restrângere grav disproporționată a libertății de exprimare”. El amintește că Lissu s-a numărat printre finaliștii Premiului Saharov din 2026 și reia cererea de eliberare a liderului opoziției.
Amnesty International a cerut, după pronunțare, anularea condamnării și a pedepsei, precum și eliberarea imediată și necondiționată a lui Lissu. Directorul organizației pentru Africa de Est și de Sud, Tigere Chagutah, a invocat încălcări ale dreptului la un proces echitabil, inclusiv lipsa accesului confidențial la avocați.
Criticile privind detenția precedă verdictul. În opinia adoptată la 14 noiembrie 2025 și distribuită la 23 februarie 2026, Grupul de lucru ONU pentru detenția arbitrară a constatat că privarea de libertate a lui Lissu era arbitrară și a cerut eliberarea sa imediată. Experții au criticat detenția preventivă obligatorie, fără evaluarea situației individuale, și încălcarea confidențialității comunicării cu avocații.
Guvernul tanzanian respinsese acuzațiile de persecuție politică într-un răspuns datat 9 septembrie 2025, transmis experților ONU la sfârșitul acelei luni. Autoritățile susțineau că arestarea respectase legea și că Lissu beneficiase de garanțiile unui proces echitabil, inclusiv de acces confidențial la avocați. Scrisoarea exprimă poziția guvernului din timpul detenției preventive, nu o reacție la condamnarea din noiembrie 2026.
La rândul său, Parlamentul European ceruse eliberarea imediată și necondiționată a lui Lissu prin rezoluția adoptată la 27 noiembrie 2025. Eurodeputații condamnau caracterul arbitrar și motivat politic al detenției și solicitau acces deplin la familie, avocați și îngrijiri medicale. Declarația actuală a lui McAllister reia această poziție.
Apărarea contestă acum condamnarea. Potrivit RFI, avocații au început procedura de apel pe 7 noiembrie și urmăresc eliberarea pe cauțiune, criticând atât schimbarea încadrării, cât și calculul pedepsei. Relatarea The Citizen despre pronunțare arată că judecătorul nu acordase atunci eliberarea pe cauțiune, deoarece un apel nu fusese încă înregistrat, și indicase posibilitatea unei cereri după depunerea lui.
