UE impune taxe antidumping de până la 67,1% pentru proteina de mazăre din China

Comisia Europeană a impus taxe antidumping definitive cuprinse între 40,5% și 67,1% pentru importurile de proteină de mazăre din China, după o anchetă care a concluzionat că produsul era vândut pe piața UE la prețuri de dumping și provoca prejudicii producătorilor europeni. Măsurile, publicate în Jurnalul Oficial la 25 septembrie, înlocuiesc taxele provizorii aflate în vigoare din 29 aprilie și sunt prevăzute pentru o perioadă de cinci ani.

Nivelul taxei nu este același pentru fiecare exportator. Sanjia Group — prin Jiujiang Tiantai Food și Yantai Oriental Protein Tech — primește o rată de 40,5%, aceeași aplicată producătorilor cooperanți enumerați în anexa regulamentului. Pentru Yantai Shuangta Food rata definitivă este de 67,1%, iar același nivel se aplică tuturor celorlalte importuri chineze care nu beneficiază de o rată individuală. Aplicarea cotelor mai mici este condiționată de prezentarea unei facturi comerciale conforme autorităților vamale; în lipsa acesteia se aplică rata generală de 67,1%.

Taxa se adaugă prețului net franco frontieră UE înainte de plata taxelor vamale și nu reprezintă o interdicție asupra importurilor chineze. Un producător din China poate continua să vândă proteină de mazăre pe piața europeană, dar importatorul trebuie să achite taxa antidumping aferentă companiei respective. Logica juridică a instrumentului este de a neutraliza avantajul de preț pe care Comisia consideră că exportatorii l-au obținut prin dumping, nu de a elimina produsul din comerț.

Ancheta a pornit de la o plângere depusă în iulie 2025 de Ad Hoc Coalition of Union Pea Protein Producers și a fost deschisă formal la sfârșitul lunii august. După primele constatări, Comisia a introdus în aprilie 2026 taxe provizorii de 40,5% pentru Sanjia și ceilalți cooperanți și de 67,4% pentru Shuangta și restul importurilor. Investigația a continuat după impunerea acestor măsuri, cu observații din partea producătorilor chinezi, a organizației CFNA și a unor utilizatori europeni ai proteinei de mazăre.

Rata definitivă pentru Shuangta și importatorii necooperanți a fost coborâtă ușor, de la 67,4% provizoriu la 67,1%. Sumele deja garantate prin taxele provizorii vor fi încasate definitiv până la nivelul noilor cote, iar eventualele sume garantate peste nivelul taxei definitive trebuie eliberate.

Disputa comercială se concentrează pe două elemente legate între ele: volumul importurilor și diferența de preț. Comisia a constatat că importurile chineze au crescut puternic în perioada analizată și au câștigat cotă de piață într-un moment în care producătorii europeni au fost obligați, potrivit concluziilor anchetei, să reducă prețurile până sub costurile de producție pentru a evita pierderi și mai mari de piață.

Evoluția nu a fost liniară. Între 2022 și 2023, importurile chineze s-au mai mult decât dublat, iar cota lor de piață a crescut de la 30,5% la 48,3%. În 2024, importurile au scăzut față de vârful din anul precedent, dar au rămas cu 77% peste nivelul din 2022, în timp ce cota lor de piață continua să fie cu aproximativ zece puncte procentuale peste nivelul de la începutul perioadei. În aceeași perioadă 2022–2024, consumul european a crescut cu 34%, iar vânzările industriei UE cu numai 13%.

Comisia a respins argumentul potrivit căruia deteriorarea producătorilor europeni ar putea fi explicată în principal prin importurile din alte țări. În analiza definitivă, Bruxelles-ul spune că acestea au avut volume mult mai mici și niveluri de preț care nu explică prejudiciul identificat. Investigația a asociat în schimb presiunea asupra prețurilor cu importurile chineze și a menținut concluzia că există o relație cauzală între dumping și deteriorarea situației industriei europene.

În etapa provizorie, Comisia calculase și o subcotare de aproximativ 35% a prețurilor producătorilor europeni de către importurile chineze în perioada de investigație. Prețul mediu al importurilor din China scăzuse cu 17% în perioada analizată, iar industria europeană ajunsese, potrivit autorității, să vândă cu profitabilitate redusă sau în pierdere pe piața UE. Concluziile definitive au menținut analiza centrală privind prejudiciul.

Produsul vizat nu este numai ingredientul folosit în burgeri vegetali sau băuturi proteice. Regulamentul acoperă proteina cu conținut ridicat derivată din mazăre, cu peste 65% proteină în substanța uscată, inclusiv produse texturate și forme lichide. Ea este folosită în alimente și băuturi pentru oameni, în hrana animalelor de companie, furaje specializate și hrană pentru acvacultură. Comisia estimează valoarea pieței europene la aproximativ 175 de milioane de euro.

Această utilizare largă a generat opoziție din partea unor companii din aval. Huel, care utilizează proteina de mazăre ca materie primă, a participat la etapa definitivă a investigației. Din informațiile furnizate de companie, ingredientul reprezenta între 1% și 4% din costul total de producție al produselor în care este utilizat, iar aceste produse generau între 15% și 25% din cifra de afaceri a companiei. Comisia a concluzionat că impactul taxelor asupra acestei companii ar fi limitat.

Un alt utilizator, KremsChem Austria, a cerut o exceptare pentru izolatele de proteină de mazăre din China folosite în cercetare industrială și producția de rășini bio, argumentând că nu există un substitut tehnic echivalent. Comisia a respins solicitarea, afirmând că nu fusese susținută prin dovezi și că documentele au fost prezentate după termenele prevăzute de procedură.

Problema efectelor asupra utilizatorilor rămâne însă una dintre limitele anchetei. În etapa provizorie nu cooperase niciun utilizator, iar în etapa definitivă Comisia spune că numai unul a furnizat date utilizabile. Bruxelles-ul a menținut totuși concluzia că taxele nu vor produce efecte disproporționate asupra utilizatorilor sau importatorilor, invocând capacitatea neutilizată a industriei europene, existența unor furnizori din alte țări și ponderea redusă a proteinei de mazăre în costul produselor finale.

Această concluzie nu înseamnă că prețurile ingredientului nu pot crește. Taxele ridică în mod deliberat costul importurilor care fac obiectul dumpingului, iar o parte din această diferență poate fi absorbită de importatori sau transferată mai departe. Comisia spune însă că nu a identificat riscul unor penurii de aprovizionare și că impactul asupra coșului mediu al consumatorului ar trebui să fie neglijabil.

Măsurile intră în vigoare imediat după publicarea regulamentului și sunt prevăzute pentru cinci ani, perioadă obișnuită pentru o taxă antidumping definitivă în UE. Ele pot fi revizuite înainte de expirare dacă se schimbă condițiile pieței, iar noi producători chinezi pot solicita rata aplicată companiilor cooperante dacă demonstrează că nu exportau în UE în perioada inițială de investigație și îndeplinesc celelalte criterii din regulament.

Cazul este astfel mai mult decât o taxă asupra unui ingredient alimentar. El arată cum politica comercială europeană încearcă să echilibreze trei interese diferite: protejarea producătorilor din UE împotriva importurilor considerate vândute la prețuri neloiale, menținerea accesului industriilor care folosesc materia primă la surse suficiente de aprovizionare și evitarea unei creșteri disproporționate a costurilor pentru consumator. Comisia consideră că balanța justifică măsurile; taxele definitive vor testa această concluzie pe piață în următorii cinci ani.