Virgil Popescu a susținut în plenul Parlamentului European că securitatea energetică europeană nu poate fi construită doar în jurul Mării Nordului și a cerut ca Marea Neagră să fie tratată ca o componentă strategică a Uniunii Energetice, afirmând că proiectul Neptun Deep „nu este doar un proiect național, este un proiect european de securitate energetică” și solicitând sprijin european pentru creșterea protecției infrastructurii offshore din regiune.

Pe scurt

1. Virgil Popescu a spus că securitatea energetică europeană „nu se construiește doar în Nord”, ci și în Sud, Est și Vest.

2. El a prezentat proiectul Neptun Deep drept „un proiect european de securitate energetică”.

3. Eurodeputatul a afirmat că, fără noile volume de gaze naturale din Marea Neagră, tranziția energetică europeană riscă să fie „mai instabilă, mai costisitoare și mai vulnerabilă la șocuri externe”.

4. Potrivit lui Popescu, platoul românesc al Mării Negre are un potențial de peste 70 GW pentru energia eoliană offshore.

5. El a cerut comisarului european pentru energie și locuințe, Dan Jørgensen, să susțină creșterea protecției infrastructurii offshore din Marea Neagră.

Intervenția lui Virgil Popescu a pornit de la dezbaterea din plen despre potențialul energetic al Mării Nordului, dar a mutat accentul spre dimensiunea estică a securității energetice europene. „Europa vorbește astăzi aici despre potențialul energetic al Mării Nordului. Este o discuție legitimă și necesară. Dar securitatea energetică europeană nu se construiește doar în Nord. Se construiește și în Sud, și în Est și în Vest”, a spus eurodeputatul.

El a legat direct această argumentație de poziția României în regiune și de rolul Mării Negre în strategia energetică a Uniunii. „Vin dintr-o țară din Est și de aceea mă interesează foarte mult zona Mării Negre. România joacă un rol strategic în acest efort”, a afirmat Popescu, introducând în centrul intervenției proiectul Neptun Deep.

Mesajul său principal a fost că exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră trebuie citită în termenii securității energetice europene, nu doar ai interesului național. „Proiectul de extragere a gazelor naturale din Marea Neagră, Neptun Deep, nu este doar un proiect național, este un proiect european de securitate energetică”, a spus el. În formularea sa, noile volume de gaze din Marea Neagră sunt prezentate ca element de stabilitate pentru tranziția energetică a UE. „Fără noile volume de gaze naturale din Marea Neagră tranziția energetică europeană riscă să fie mai instabilă, mai costisitoare și mai vulnerabilă la șocuri externe.”

Discursul nu s-a limitat la gaz. Popescu a introdus și argumentul privind potențialul energetic offshore al României în materie de regenerabile, afirmând că „platoul românesc al Mării Negre are un potențial uriaș de energie eoliană, peste 70 de GW”. În această construcție, Marea Neagră apare ca sursă dublă de securitate energetică, atât prin gaze, cât și prin capacitatea de dezvoltare a energiei eoliene offshore.

Popescu a susținut că o economie europeană electrificată, digitalizată și decarbonizată nu poate fi construită fără surse stabile și fără infrastructură rezilientă. „Realitatea este simplă: nu putem construi economie electrificată, digitalizată și decarbonizată fără surse stabile de energie și fără infrastructură rezilientă”, a spus el, legând astfel tema tranziției verzi de cea a securității energetice și a protecției infrastructurii critice.

O parte centrală a intervenției a vizat tocmai vulnerabilitatea infrastructurii energetice offshore. Popescu a invocat atacurile și sabotajele din ultimii ani, precum și folosirea energiei ca instrument geopolitic. „În ultimii ani am văzut atacuri asupra infrastructurii energetice, sabotaje și utilizarea energiei ca armă geopolitică. Protecția infrastructurii offshore, fie din Marea Nordului, fie din Marea Neagră, trebuie să devină o prioritate europeană absolută.”

Virgil Popescu a afirmat că i-a cerut comisarului european pentru energie și locuințe, Dan Jørgensen, să susțină creșterea protecției infrastructurii offshore din Marea Neagră, argumentând că România „va contribui la întărirea securității energetice a UE prin proiectul Neptun Deep și energia eoliană offshore”.

Intervenția introduce și o poziționare clară în favoarea neutralității tehnologice. Popescu a spus că „trebuie să rămânem fideli unui principiu fundamental: neutralitatea tehnologică”, adăugând că „energiile regenerabile sunt esențiale și trebuie accelerate, dar alături de ele avem nevoie și de energie nucleară”. Mesajul politic este că tranziția energetică nu trebuie construită exclusiv în jurul unei singure tehnologii, ci în jurul unui mix care să asigure stabilitate, competitivitate și securitate.

În aceeași logică, el a prezentat România drept furnizor de stabilitate energetică pentru Uniune. „România demonstrează deja că poate fi un furnizor de stabilitate energetică pe întreaga Uniune. Investim în offshore în Marea Neagră și interconectări regionale”, a afirmat Popescu. Acest pasaj mută discursul de la pledoarie regională la argument strategic european, în care România este prezentată ca stat capabil să contribuie la securitatea energetică a întregii Uniuni.

Eurodeputatul adaugă și o dimensiune de continuitate politică între mandatul său național și actualul rol european. „Și pe vremea cât am fost ministru al Energiei am pregătit proiectul de lege care permite acum investiții în energia eoliană offshore. De aceea, acum ca europarlamentar susțin aceste investiții cerând protecție și securitate.”

Finalul intervenției reia ideea unei Uniuni Energetice construite pe baza unei contribuții echilibrate a tuturor regiunilor și resurselor. „Dacă vrem o tranziție energetică credibilă trebuie să construim o Uniune Energetică reală în care toate regiunile și toate resursele contribuie la obiectivul comun. Europa are nevoie de o tranziție verde, dar și o tranziție sigură, competitivă și geopolitic consistentă.”

Intervenția lui Virgil Popescu se înscrie într-o dezbatere mai largă despre capacitatea Uniunii Europene de a-și construi securitatea energetică prin diversificare geografică, dezvoltarea infrastructurii offshore și combinarea obiectivelor climatice cu cele de reziliență strategică. În acest cadru, discursul încearcă să repoziționeze Marea Neagră în centrul discuției europene, într-un moment în care dezbaterile despre offshore energy sunt dominate mai ales de Marea Nordului.

Din punct de vedere politic, mesajul său leagă trei dosare care în mod frecvent sunt tratate separat, exploatarea gazului offshore, dezvoltarea eolianului offshore și securitatea infrastructurii energetice. În formularea propusă de Popescu, aceste teme fac parte din aceeași logică strategică europeană, aceea a unei tranziții verzi care să fie în același timp sigură, competitivă și rezistentă la șocuri geopolitice.